Un proiect depus în Parlament de către deputatul PNL, Ion Iordache, prevede legalizarea și impozitarea prostituției. Proiectul de lege este semnat de mai mulți deputați și are drept scop protejarea lucrătoarelor sexuale prin controale sanitare, proiecție juridică și scoaterea de sub influența așa numitor ”pești”. Patriarhia Română a transmis o comunicare publică prin care se opune categoric legalizării prostituției și arată că ”un asemenea demers este incompatibil cu învățătura de credință ortodoxă și cu respectarea demnității persoanei umane”.
Biserica se opune legalizării prostituției
”Patriarhia Română își exprimă îngrijorarea profundă și dezaprobarea față de inițiativa care vizează legalizarea prostituției, considerând că un asemenea demers este incompatibil cu învățătura de credință ortodoxă și cu respectarea demnității persoanei umane.
Prostituția reprezintă o formă gravă de exploatare și tranzacționare a trupului omenesc în scop financiar, având consecințe negative profunde asupra persoanei și asupra societății în ansamblu. Legalizarea acestei practici nu conduce la vindecarea realităților sociale dureroase asociate prostituției, ci, dimpotrivă, favorizează proliferarea lor, contribuind la desconsiderarea demnității umane și la degradarea morală a societății.
Reiterăm și faptul că România este semnatară a Convenției ONU pentru suprimarea traficului de persoane și exploatării prostituției semenilor care afirmă că prostituția este „incompatibilă cu demnitatea și valoarea ființei umane și pune în pericol bunăstarea individului, a familiei și a comunității”, convenție care obligă statele semnatare să interzică prostituția organizată.
Învățătura Sfintei Scripturi și a Bisericii Ortodoxe afirmă în mod constant incompatibilitatea prostituției cu viața spirituală (cf. Deuteronomul 23, 17; 1 Tesaloniceni 4, 3). Din perspectivă creștină, trupul omenesc este „templu al Duhului Sfânt” (1 Corinteni 6, 19), iar orice formă de exploatare sexuală sau de folosire degradantă a acestuia constituie o încălcare gravă a demnității personale și afectează pe termen lung sănătatea fizică, psihică și sufletească a persoanei.
Legiferarea prostituției nu va conduce la eradicarea traficului de persoane, nici la eliminarea exploatării sexuale și nici la dispariția prostituției ilegale. Dimpotrivă, există riscul real ca aceasta să ofere un cadru legal favorabil extinderii unor practici incompatibile cu libertatea și demnitatea persoanei umane.
În acest context, Patriarhia Română consideră necesară exprimarea unei poziții publice ferme, în conformitate cu învățătura Sfintei Scripturi și a Sfinților Părinți, ori de câte ori inițiativele legislative contravin, în mod evident, valorilor morale și mărturisirii de credință a Bisericii Ortodoxe Române.”, se arată într-un comunicat al Patriarhiei Române.
PSD se opune legalizării prostituției
Diana Tușa, vicepreședinte al Partidul Social Democrat, a reacționat public la propunerea legislativă privind legalizarea prostituției, inițiată de deputatul PNL Ion Iordache, acuzând Guvernul și partidul aflat la putere că încearcă să mascheze incapacitatea statului de a combate traficul de persoane, în special traficul de minori. Într-o postare pe Facebook, parlamentara PSD afirmă că proiectul este prezentat în mod fals drept o soluție pentru combaterea unui fenomen grav, deși realitatea arată contrariul.
„Cu un stat incapabil să-și protejeze copiii de rețelele de droguri și de trafic de persoane, un deputat din partidul condus de premierul Bolojan vine în Parlament cu un proiect de lege prin care ne spune că legalizarea prostituției reprezintă soluția prin care România va combate traficul de persoane”, a scris Diana Tușa. Aceasta afirmă că, în România, mai mult de jumătate dintre victimele traficului de persoane sunt minori, motiv pentru care consideră că discuția despre legalizarea prostituției deturnează atenția de la problema reală.
Parlamentara PSD insistă că miza reală a traficului de persoane din România este traficul de copii și că răspunsul statului ar trebui să fie concentrat pe prevenție și protecție, nu pe reglementarea unei activități controversate. „În fapt, a traficului de minori, pentru că în România mai mult de jumătate din victimele traficului de persoane sunt copii!”, afirmă Diana Tușa în mesajul său.
Ce prevede proiectul de lege depus în Parlament
”ASUMAREA UNEI TEME DIFICILE
Am inițiat un proiect de lege pentru reglementarea autorizarea și controlul activităților de natură sexuală. Știu că este un subiect sensibil, dar am ales asumarea. În România, aceste activități există, însă astăzi se desfășoară în „zona neagră”: fără control sanitar, fără protecție juridică și sub dominația rețelelor de trafic de persoane.
Am ales reglementarea în locul ipocriziei.
Mulți vor spune că există „alte priorități”. Însă protejarea sănătății publice și combaterea sclaviei moderne nu pot fi niciodată priorități secundare. Statul are obligația să reglementeze realitatea, nu să se prefacă că nu o vede în timp ce victimele sunt exploatate în umbră.
Legea propune un control riguros, nu o promovare a activității:
-Sănătate publică prin controale medicale periodice obligatorii pentru a stopa răspândirea bolilor.
-Lupta împotriva traficului prin instrumente reale pentru poliție și justiție de a identifica și pedepsi exploatarea.
- Protecția comunității prin reguli stricte de amplasare a spațiilor, la distanțe clare față de școli, parcuri și lăcașuri de cult.
-Siguranță juridică prin activitate desfășurată exclusiv de persoane majore, voluntare și autorizate.
State precum Germania, Olanda, Austria, Elveția sau Grecia au înțeles că doar prin legalitate poți scoate oamenii din mâinile traficanților. În lipsa unei legi, statul român rămâne un spectator neputincios în fața abuzurilor.
Le mulțumesc colegilor care au înțeles necesitatea reglementării și importanța demersului fiind inițiatori alaturi de mine.
Alegem împreună responsabilitatea în locul haosului și controlul în locul indiferenței.”, scrie deputatul Ion Iordache.
Un scurt istoric al prostituției în România
1. Perioada Fanariotă și Primele Reglementări (Sec. XVIII - XIX)
În această perioadă, fenomenul era privit mai degrabă prin prisma ordinii publice și a sănătății. Primele măsuri administrative apar în „Condica Criminalicească” (1822) și în Regulamentele Organice. Statul a început să impună examinări medicale periodice pentru a preveni răspândirea bolilor venerice, o preocupare constantă a autorităților vremii.
2. „Epoca de Aur” a Reglementării (1859 - 1949)
Aceasta este perioada în care prostituția a fost legală și strict supravegheată, atingând apogeul în perioada interbelică, când Bucureștiul era supranumit „Micul Paris”.
Regulamentul din 1859: Sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, apare primul regulament modern de „femei publice”. Acestea trebuiau să fie înregistrate în registre speciale și să dețină o „condicuță” în care se notau vizele medicale obligatorii.
Casele de Toleranță: Localizate în zone celebre precum Crucea de Piatră din București, aceste stabilimente plăteau taxe statului. Prostituția era considerată un „rău necesar” care trebuia izolat și controlat medical pentru a proteja restul societății.
Regimul juridic: În această perioadă, prostituția nu era o infracțiune, ci o activitate profesională reglementată administrativ.
3. Perioada Comunistă: Prohibiție și Marginalizare (1949 - 1989)
Odată cu instaurarea regimului comunist, viziunea s-a schimbat radical. Ideologia oficială susținea că prostituția este un viciu al capitalismului care va dispărea în „noua societate”.
Decretul 102/1949: Casele de toleranță au fost închise oficial, iar prostituția a devenit ilegală. Zona Crucea de Piatră a fost demolată simbolic.
Reeducarea: Femeile prinse practicând prostituția erau trimise în lagăre de muncă sau închisoare sub acuzația de „parazitism social”.
Realitatea subterană: În ciuda interdicțiilor, fenomenul a continuat să existe în jurul marilor hoteluri internaționale (Intercontinental, Athénée Palace), fiind adesea monitorizat sau chiar controlat de Securitate pentru obținerea de informații despre străini.
4. Perioada Post-Comunistă (1990 - Prezent)
După 1990, legislația a trecut prin mai multe modificări importante:
Codul Penal din 1968 (menținut până în 2014): Prostituția a rămas infracțiune pedepsită cu închisoare sau amendă.
Dezincriminarea (Noul Cod Penal, 2014): O schimbare majoră a avut loc în 2014. Prostituția nu mai este o infracțiune în România, fiind scoasă din sfera penală. În schimb, practicarea ei este considerată contravenție și se sancționează doar cu amendă.
Proxenetismul: Deși prostituția individuală nu mai este infracțiune, proxenetismul (obținerea de foloase de pe urma practicării prostituției de către o altă persoană) rămâne o infracțiune gravă, pedepsită cu închisoare conform Art. 213 din Codul Penal.
Comentează