În ce condiții poate fi pierdută cetățenia română. Diferența dintre anularea cetățeniei și retragerea cetățeniei

Autor: Roxana Popa, Redactor

Publicat: 10-02-2026 10:12

Article thumbnail

Sursă foto: shutterstock.com

Regimul juridic al cetățeniei este reglementat de Legea nr. 21/1991 cetățeniei române, act normativ ce stabilește modalitățile de dobândire și de pierdere a cetățeniei române. Iată ce spune o analiză realizată de Societatea Românească de avocatură Pavel, Mărgărit și Asociații.

În ce condiții poate fi pierdută cetățenia română

Legea instituie un cadru normativ strict, în care drepturile și obligațiile ce decurg din obținere cetățenia română sunt protejate, iar orice modificare a acestui statut poate interveni numai în condițiile expres și limitativ prevăzute. Din această perspectivă, pierderea cetățeniei române nu reprezintă o măsură discreționară, ci o consecință juridică ce poate fi dispusă doar în urma verificării îndeplinirii riguroase a condițiilor legale.

În practică, problematica anulării sau retragerii cetățeniei apare, în principal, în legătură cu procedurile administrative prin care cetățenia a fost dobândită, precum și cu analiza ulterioară a legalității acestora. Prezentul articol are ca obiect analiza diferenței juridice dintre anularea și retragerea cetățeniei române, a cazurilor în care retragerea cetățeniei române poate fi dispusă, precum și a efectelor și căilor de atac prevăzute de legislația în vigoare.

În practică, în ultima perioadă, autoritățile române au intensificat verificările privind legalitatea dobândirii cetățeniei române de către cetățeni străini, fiind declanșate acțiuni administrative și judiciare care vizează anularea certificate de naștere românești transcrise, anularea cetățeniei române sau retragerea cetățeniei române pentru persoane în privința cărora există suspiciuni de fraudă, declarații neconforme sau utilizarea unor documente neautentice.

Diferența juridică dintre anularea cetățeniei române și retragerea cetățeniei române

Din perspectivă juridică, anularea și retragerea cetățeniei române constituie mecanisme distincte, supuse unor regimuri legale și producând efecte diferite. Retragerea cetățeniei române este reglementată în mod expres de Legea nr. 21/1991 ca formă de pierdere a cetățeniei romîne și are natura unei sancțiuni administrative aplicabile în cazuri strict și limitativ prevăzute de lege. Aceasta poate fi dispusă ca urmare a unei conduite grave a persoanei sau ca efect al constatării caracterului fraudulos al dobândirii cetățeniei, fiind materializată printr-un act administrativ individual emis de autoritatea competentă.

În schimb, anularea cetățeniei nu este consacrată ca instituție juridică autonomă în cuprinsul legii, însă este întâlnită în practică în contextul controlului de legalitate al actelor administrative sau ca efect al unor situații juridice speciale în care se constată că dobândirea cetățeniei nu mai subzistă.

Astfel de ipoteze pot apărea, de exemplu, atunci când se constată că un copil nu a dobândit în mod valabil cetățenia, ca urmare a efectelor juridice ale anulării adopției, situație în care actul de acordare își pierde temeiul legal și nu mai poate produce efecte. În acest sens, anularea cetățeniei române vizează însăși validitatea actului administrativ, în timp ce retragerea cetățeniei române presupune existența unui act valabil, ale cărui efecte încetează numai pentru viitor, ca urmare a intervenirii unui temei legal expres.

Cazurile de retragere a cetățeniei române prevăzute de Legea nr. 21/1991

Cazurile de retragere cetățenie română sunt limitative și sunt prevăzute de lege în cadrul capitolului privind pierderea cetățeniei române.

Retragerea poate interveni, în esență, atunci când persoana, aflată în străinătate, se înrolează în forțele armate ale unui stat cu care România a rupt relațiile diplomatice sau cu care se află în stare de război, atunci când există legături cu entități teroriste ori implicare în pregătirea ori săvârșirea unor acte ce constituie amenințări la adresa securității naționale, precum și atunci când cetățenie română a fost obținută în mod fraudulos, prin informații false, ascunderea unor date pertinente ori alte mijloace frauduloase.

Această din urmă ipoteză prezintă o relevanță sporită, întrucât implică reevaluarea modului de desfășurare a procedurii de dobândire a cetățeniei și verificarea respectării condițiilor legale aplicabile la momentul acordării acesteia. În acest context, procedura de retragere a cetățeniei române poate fi declanșată fie din oficiu, în cazurile expres prevăzute de lege, fie la sesizarea scrisă a unei persoane fizice sau a unei autorități publice.

Atât persoana vizată de măsură, cât și autorul sesizării sunt citați și audiați de Comisia pentru Cetățenie, care analizează situația de fapt și de drept și întocmește un raport motivat.

În măsura în care sunt întrunite condițiile legale, președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie emite ordinul de retragere a cetățeniei române, act administrativ care este comunicat părților implicate.

Ordinul poate fi contestat în termen de 15 zile de la data comunicării, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, potrivit regulilor generale aplicabile în materia dreptului administrativ.

Pierderea cetățeniei române produce efecte de la data emiterii ordinului de retragere, fără a aduce atingere drepturilor dobândite anterior în mod legal. De asemenea, retragerea cetățeniei nu este aplicabilă persoanelor care au dobândit cetățenia română prin naștere, legea consacrând în mod expres caracterul intangibil al acestui mod de dobândire.

Procedura de anulare a cetățeniei române și autoritățile competente

Din punct de vedere procedural, verificarea îndeplinirii condițiilor de dobândire și de menținere a cetățeniei române se realizează de către structurile de specialitate ale autorității competente, în cadrul unei proceduri administrative reglementate strict de lege.

Comisia pentru cetățenie are rolul de a analiza documentația depusă, de a solicita informații și relații de la alte instituții publice și de a evalua situația juridică concretă a persoanei, anterior formulării unei propuneri către conducerea autorității. Ordinul emis ca urmare a acestei proceduri constituie un act administrativ individual, supus principiilor legalității, transparenței și controlului de legalitate.

În situația în care sunt invocate neregularități ori neconcordanțe în procedura de dobândire a cetățeniei române, pot fi inițiate demersuri având ca obiect înlăturarea efectelor actului administrativ, fie pe cale administrativă, fie prin exercitarea controlului judecătoresc. Analiza se concentrează asupra respectării condițiilor legale, veridicității documentelor și corectitudinii procedurii, fără posibilitatea depășirii limitelor impuse de cadrul normativ.

Astfel, potrivit Legii nr. 21/1991, declararea nulității căsătoriei dintre un cetățean român și un cetățean străin nu produce, în principiu, efecte asupra cetățeniei dobândite prin căsătorie, cu excepția situației în care se dovedește că aceasta a fost, de la început, fictivă, fiind încheiată cu scopul fraudării legii.

Efectele juridice și căile de atac ale pierderii cetățeniei române

Pierderea cetățeniei române, indiferent dacă intervine ca urmare a anulării actului de acordare sau prin retragerea dispusă în temeiul Legii nr. 21/1991, produce efecte juridice importante asupra statutului persoanei. Din momentul rămânerii definitive a măsurii, persoana în cauză nu mai beneficiază de drepturile și obligațiile conferite de calitatea de cetățean român, inclusiv drepturile politice și protecția statului român.

În cazul anulării cetățeniei române, efectele sunt corelate cu constatarea nelegalității actului administrativ, ceea ce poate conduce la înlăturarea acestuia potrivit regulilor aplicabile, în timp ce retragerea cetățeniei operează pentru viitor, ca sancțiune administrativă, fără a produce, de regulă, efecte retroactive asupra situațiilor juridice definitiv constituite anterior.

Căile de atac împotriva pierderii cetățeniei române sunt reglementate de Legea nr. 21/1991, în completare cu dispozițiile dreptului comun în materia contenciosului administrativ.

Actul prin care se dispune anularea sau retragerea cetățeniei poate fi contestat în fața instanței competente, în termenul prevăzut de lege, instanța având obligația de a verifica legalitatea procedurii, respectarea dreptului la apărare și temeinicia motivelor care au stat la baza măsurii.

Controlul judecătoresc reprezintă o garanție importantă pentru protejarea drepturilor persoanei vizate și pentru asigurarea aplicării corecte a normelor privind cetățenia română.

În contextul actual, autoritățile române au inițiat demersuri ample de control și verificare a procedurilor de dobândire a cetățeniei române de către cetățeni străini, vizând în special situații în care există indicii privind obținerea acesteia prin fraudă sau prin folosirea unor documente neconforme cu realitatea. Aceste acțiuni au ca obiect anularea certificate de naștere românești obținute prin transcriere, contestarea legalității actelor de stare civilă, precum și anularea cetățeniei române sau retragerea cetățeniei române, în funcție de natura neregulilor constatate.

Au fost formulate și plângeri penale pentru fals, uz de fals sau fraudă la lege, fiind solicitate verificări extinse la nivelul autorităților de stare civilă, al structurilor de transcriere a actelor, precum și al altor instituții implicate în procedura administrativă. Astfel de demersuri pot avea consecințe juridice semnificative asupra statutului persoanei, motiv pentru care este foarte importantă analiza legalității actelor administrative emise și identificarea căilor de atac disponibile, inclusiv în contencios administrativ.

„Pierderea cetățeniei române trebuie să se întemeieze pe o interpretare strictă a normelor legale și pe respectarea deplină a procedurii administrative, având în vedere consecințele juridice asupra statutului persoanei.”, a declarat Dr. Radu Pavel, Avocatul Coordonator al Societății Românești de avocatură Pavel Mărgărit și Asociații.

În concluzie, Legea nr. 21/1991 tratează retragere cetățenie română ca un mecanism distinct de pierderea cetățeniei române, aplicabil în cazuri strict stabilite, inclusiv în ipoteze legate de securitate națională sau de fraudă în obținerea statutului, iar discuțiile despre anulare cetățenie română trebuie plasate corect fie în sfera efectelor legale speciale, fie în sfera controlului de legalitate exercitat de instanță asupra actelor administrative.

Pentru cetățeni străini care au parcurs dobândire cetățenie prin cerere cetățenie română și obținere cetățenie română, gestionarea documentelor, a probelor și a termenelor, inclusiv a celor urmărite prin ANC stadiu dosar, poate fi decisivă, mai ales când autoritățile reanalizează acte necesare pentru cetățenie română.

Google News
Comentează
Articole Similare
Parteneri