Iarcurile de la Corneşti, cea mai întinsă fortificaţie preistorică din Europa

Patru imense cercuri din pământ, asemeni unor medalioane, brăzdează câmpia din zona Corneşti - Orţişoara - Seceani - Murani, în apropierea Timişoarei, potrivit Agerpres.

Pentru cei care străbat zona la pas, sunt insesizabile, dar din spaţiul aerian îşi dezvăluie măreţia.

Sunt iarcurile de la Corneşti, care se desfăşoară pe 17 hectare, fiind cea mai întinsă fortificaţie preistorică din Epoca Bronzului din Europa. Aceste iarcuri sunt valuri de pământ construite în urmă cu peste trei milenii în scop de apărare şi menţionate pentru prima dată în 1725, pe aşa numitele "hărţi Mercy" (Florimund Mercy, guvernator al Banatului, după eliberarea Banatului de sub ocupaţia otomană de către armata habsburgilor conduşi de Prinţul de Savoya - n. r.).

Arheologul Leonard Dorogostaisky, voluntar în echipa Muzeului Naţional al Banatului (MBN) care face cercetări în acest sit, lansează ipoteza că la Corneşti avem mai mult decât o fortificaţie: un centru de cult, un spaţiu care a servit, probabil, ca observator astronomic.

Prima menţionare în literatura arheologică atribuie această fortificaţie epocii avare, în timp ce cercetări ulterioare, din perioada interbelică, o plasează în perioada Troiei, în epoca bronzului.

Cercetări recente de suprafaţă, întreprinse în mai multe rânduri de către arheologi ai Muzeului Naţional al Banatului din Timişoara - Doru Micle, Liviu Măruia şi Leonard Dorogostaisky - au dus la identificarea în perimetrul aşezării fortificate a trei aşezări aparţinând perioadei timpurii a epocii cuprului, bronzului mijlociu şi primei epoci a fierului.

În ultimii 20 de ani, cercetările la iarcurile de la Corneşti se desfăşoară sistematic, fiind scoase la iveală fragmente ceramice preistorice care pot fi atribuite primei epoci a fierului.

Arheologul Leonard Dorogostaisky relatează, pentru AGERPRES, că fortăreaţa de la Corneşti ar trebui promovată mai mult, meritând un locul în panoplia UNESCO. Aici ar trebui deschis şi un punct muzeal dedicat iarcurilor, mai ales că adâncurile fortăreţei ascund un loc care, presupune el, ar fi fost destinat unor ritualuri mistice, puţin cunoscute.

Directorul MNB, Claudiu Ilaş, declară, pentru AGERPRES, că pentru ca fortificaţia preistorică de la Corneşti să ajungă în patrimoniul UNESCO sunt necesare sume însemnate de bani pentru exproprierea proprietarilor care deţin terenuri pe aceste suprafeţe, bani pe care statul nu îi are în momentul de faţă.

"La Corneşti se cercetează atât fortificaţia de la Iarcuri (Bronz Târziu), cât şi cea de la Cornet (Bronz Mijlociu). Încercăm să identificăm surse externe de finanţare pentru muzeul al cărui proiect tehnic este finalizat. (...) Discuţii legate de UNESCO vor putea fi purtate eventual în următorii 20-30 de ani. Pe de altă parte, exceptând despăgubirile pe care statul ar trebui să plătească proprietarilor pentru expropriere, aproximativ 30 milioane de euro, costurile documentaţiilor s-ar ridica la aproximativ 400.000 de euro. Bani care nu există în visteria statului. Sunt necesare alte demersuri esenţiale pentru a proteja fortificaţia şi a o valorificare ştiinţific şi cultural. Sanctuarul este, poate, spectaculos, dar zona de iarcuri este cea mai mare structură de Epoca Bronzului din lume", spune Claudiu Ilaş.

Leonard Dorogostaisky detaliază că prima incintă, cea mai mică, apropiată, ca suprafaţă, de cea a Timişoarei, are urme de locuire, dar aici existau şi preocupări legate de mişcarea Soarelui, de solstiţiul de iarnă, de eclipse.

"Este o mare enigmă la iarcurile de la Corneşti, pentru că nu numai că este cel mai mare din Europa, dar urmele de aşezare sunt mult mai mici decât mărimea lui, în jur de 5%. E ciudat. În explicaţia găsită de mine şi care apare şi într-un film pe care l-am realizat (...), m-am bazat foarte mult pe imaginile din satelit, care sunt ca o hartă. Faptul că ai o 'hartă' de acum 3.000 de ani, care arată mărimea, unde sunt porţile, e fascinant. Făcând mai multe simulări pe Google Earth, 'am creat' solstiţiul de iarnă, cu ziua cea mai mică. La Corneşti, am văzut în teren când soarele răsare la solstiţiu, în spatele Vârfului Ţarcu, care e vizibil. (...) Şi atunci am pornit de la observaţia că Corneştiul are şi o formă ciudată (...). După mine, construcţia de la Corneşti nu are nicio raţiune ca fortificaţie. Ipoteza mea este că acel spaţiu se utiliza temporar, era mai mult un centru de cult. La cât este de mare acel spaţiu, ar fi putut adăposti foarte mulţi oameni. Locul nu e bun de locuit permanent, pentru că acolo lipseşte apa", explică Leonard Dorogostaisky.

Săpăturile arheologilor au scos la iveală urme de ceramică mai veche cu aproape 1.000 de ani decât e menţionat în scripte, deci locul s-ar putea să fi fost căutat de populaţii şi mai de mult, dar nu s-a descoperit nicio necropolă.

"'Preoţii' acelor timpuri, oameni învăţaţi, erau capabili, în ochii mulţimilor, de adevărate magii, având o relaţie cu Creatorul. Ei puteau prezice când 'se va stinge lumina', cercetând eclipsele, locul fiind un fel de observator astronomic. Iar, ca să ai precizii mari, trebuia să ai spaţii de dimensiuni mari, să poţi să observi foarte fin. Şi atunci, poate au construit aceste încăperi", detaliază arheologul.

În susţinerea ipotezei lui Dorogostaisky vine şi faptul că fortificaţia de la Corneşti nu are o necropolă, nu s-au descoperit morminte ale populaţiei, deci era un spaţiu folosit temporar.

Prefectul de Timiş, Mihai Ritivoiu, a declarat, pentru AGERPRES, că la Corneşti avem un monument arheologic cu un potenţial spectaculos şi a iniţiat demersuri pentru a fi trecut în Lista Monumentelor Istorice, astfel încât să poată beneficia de finanţări pentru continuarea cercetărilor din sit.

"Fortificaţiile preistorice din Epoca Bronzului de la Iarcuri-Corneşti sunt cele mai mari din Europa. Situl arheologic este la 20 de kilometri de Timişoara, având şi descărcare de pe autostradă la Orţişoara. Orice perspectivă de cercetare şi punere în valoare ţine, în schimb, de finanţare. Chiar de aceea, clasarea sitului în Lista Monumentelor Istorice este esenţială pentru dezvoltarea proiectului. Am ridicat subiectul în Colegiul Prefectural, la începutul verii, şi am convenit să impulsionăm procedura. Subiectul e încă în faza incipientă, dar ar putea să aibă un impact semnificativ în dezvoltarea turismului din Timiş", spune prefectul.

Arheologii Muzeul Naţional al Banatului, care cercetează de peste un deceniu situl arheologic de la Corneşti, au anunţat începerea unor demersuri pentru ca obiectivul să fie inclus în patrimoniul UNESCO. De mai mult timp, aici se doreşte şi construirea unui punct muzeal în care să fie expuse vestigii descoperite în timpul şantierelor arheologice care se derulează periodic.

Cercetarea arheologică sistematică de la Corneşti - Iarcuri a fost iniţiată în anul 2007 de arheologul MNB dr. Alexandru Szentmiklosi şi dr. Bernhard Heeb, arheolog al Muzeului de Pre şi Proto-istorie din Berlin, fiind sprijinită financiar de către Consiliul Judeţean Timiş, Deutsche Forschungsgemeinschaft şi Statul Hessen prin iniţiativa Loewe.

În anul 2007, arheologii MNB au descoperit fortificaţia de la Corneşti cu ajutorul imaginilor transmise prin satelit, descoperirea fiind considerată de către aceştia ca fiind extraordinară, ţinând cont că fortificaţia de la Corneşti a fost realizată de oameni care trăiau în urmă cu 3000 de ani.

Directorul MNB de atunci, Dan Leopold Ciobotaru, declara pentru AGERPRES că dacă descoperirile de pe teren vor confirma observaţiile din satelit, fortificaţia va deveni cea mai mare descoperită vreodată în Europa.

"Are mai bine de o treime din suprafaţa Timişoarei. Era un loc acoperit de iarbă. Fortificaţiile sunt făcute din pământ", a arătat directorul.

El preciza că din ceea ce s-a scos la lumină se poate concluziona că aici a existat o populaţie timpurie de traci care se ocupau cu agricultura, creşterea animalelor, dar şi cu schimburile comerciale. Ei îşi construiau locuinţe din lemn, în gropi circulare, ce aveau acoperiş din paie. Au fost descoperite, de asemenea, vestigii care conduc spre ideea că aveau şi spaţii de cult, unde s-au găsit diverse obiecte destinate ritualurilor.