Cinematografia europeană pierde una dintre figurile sale radicale și influente. Regizorul maghiar Béla Tarr, autorul unor filme-cult care au redefinit limbajul cinematografic contemporan, a murit marți, la vârsta de 70 de ani, potrivit agenției naționale de presă MTI. Cineastul fusese omagiat în 2025 la Festivalul Internațional de Film Transilvania, unde a primit Premiul pentru întreaga activitate.
Un cineast care a transformat timpul în artă
Béla Tarr a intrat definitiv în istoria filmului cu „Sátántangó” (1994), o epopee cinematografică de aproape șapte ore, considerată una dintre cele mai puternice reflecții artistice asupra prăbușirii comunismului în Europa de Est. Filmul, adaptat după romanul scriitorului László Krasznahorkai, a devenit un reper absolut pentru cinefilii din întreaga lume.
Despre „Sátántangó”, celebra scriitoare Susan Sontag afirma că este filmul pe care l-ar revedea „în fiecare an”, o declarație care a contribuit la statutul său mitic, potrivit News.
De la realism social la stilul care i-a devenit marcă
Cariera lui Béla Tarr a început în anii ’70, cu documentare și filme inspirate din viața clasei muncitoare. A debutat în lungmetraj la doar 22 de ani cu „Family Nest” (1977), filmat în numai șase zile, cu actori neprofesioniști. Au urmat „The Outsider” (1981) și „The Prefab People” (1982), acesta din urmă premiat la Festivalul de Film de la Locarno.
Criticii au remarcat încă de la început realismul dur și critica socială din filmele sale, comparându-l adesea cu John Cassavetes, comparație pe care Tarr a respins-o, declarând că nu văzuse filmele acestuia la momentul respectiv.
Cadrele lungi și angoasa existențială: nașterea unui stil unic
Odată cu „Almanac of Fall” (1984), Béla Tarr își cristalizează stilul care îl va consacra: cadre lungi, atmosferă apăsătoare, ritm lent și reflecții profunde asupra condiției umane. Din 1988, odată cu filmul „Damnation”, începe colaborarea de durată cu scriitorul László Krasznahorkai, parteneriat care va marca definitiv filmografia regizorului.
Capodoperele care au schimbat istoria cinemaului
Printre cele mai importante filme ale sale se numără „Werckmeister Harmonies” (2000), considerat de critici una dintre marile opere cinematografice ale secolului XXI, proiectat și la prima ediție TIFF din 2002. Filmul a fost realizat alături de monteuza Ágnes Hranitzky, colaboratoare constantă a lui Tarr.
Au urmat „The Man from London” (2007), prezentat în competiția oficială de la Cannes, cu Tilda Swinton în distribuție, și „The Turin Horse” (2011), distins cu Marele Premiu al Juriului la Festivalul de Film de la Berlin.
Ultimul film și retragerea asumată
„Calul din Torino” a fost anunțat de Béla Tarr ca fiind ultimul său film, o decizie respectată până la finalul vieții. Criticul A.O. Scott de la The New York Times descria pelicula drept „o experiență înălțătoare, construită din rigoare formală și dramatism extrem”.
După retragerea din cinema, Tarr s-a dedicat educației și reflecției teoretice asupra filmului, devenind mentor pentru generații de tineri cineaști.
Omagiat la Cluj, recunoscut în întreaga lume
În 2025, Béla Tarr a fost invitat special la Festivalul Internațional de Film Transilvania, unde a primit Premiul pentru întreaga activitate, un gest de recunoaștere a influenței sale uriașe asupra cinemaului mondial.
Comentează