România și Ucraina au ridicat joi, la București, relația bilaterală la nivel de parteneriat strategic, printr-o declarație comună semnată de președintele Nicușor Dan și președintele Volodimir Zelenski, document care fixează o arhitectură politică, de securitate, economică și instituțională mult mai amplă decât cooperarea de până acum și care plasează în centrul relației sprijinul pentru Ucraina în războiul cu Rusia, securitatea la Marea Neagră, conectivitatea transfrontalieră, energia și protecția minorităților naționale.
Documentul pornește de la constatarea că agresiunea rusă împotriva Ucrainei reprezintă „cea mai gravă amenințare la adresa securității și stabilității întregii regiuni a Mării Negre și a spațiului euro-atlantic” și reafirmă „sprijinul neclintit al României pentru independența, suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei, în granițele sale recunoscute internațional”. În același timp, textul spune explicit că Bucureștiul și Kievul „resping orice tentative de restabilire a sferelor de influență” și reafirmă dreptul Ucrainei de a-și alege liber viitorul, inclusiv obiectivele de aderare la UE și NATO.
Din punct de vedere politic, nu mai este vorba doar despre o succesiune de angajamente punctuale, ci despre instituționalizarea unei relații privilegiate. Cele două state consemnează negru pe alb că „hotărăsc să ridice relațiile bilaterale la nivelul de Parteneriat Strategic”, iar această formulă este însoțită de mecanisme concrete de aplicare, de la o Comisie Strategică la Nivel Înalt România-Ucraina, condusă de cei doi șefi de stat, până la reuniuni anuale comune ale guvernelor, consultări politice regulate la nivel de miniștri de Externe și un format anual „2+2” între adjuncții miniștrilor de Externe și ai Apărării.
Un parteneriat construit pe război, securitate și integrare euro-atlantică
Declarația de la București invocă tratatul de bună vecinătate din 1997, declarațiile comune româno-ucrainene din 2023 și acordul de cooperare în domeniul securității semnat la Washington la 11 iulie 2024. Cu alte cuvinte, documentul de acum nu apare din senin, ci reprezintă formalizarea unei apropieri accelerate de războiul declanșat de Rusia și de repoziționarea strategică a Ucrainei în raport cu Uniunea Europeană și NATO.
Pe fond, parteneriatul fixează o poziție comună extrem de dură față de Federația Rusă. Cele două părți spun că vor lucra împreună pentru „o pace cuprinzătoare, justă și durabilă pentru Ucraina”, pentru investigarea și judecarea crimelor de război și a crimelor împotriva umanității comise de Rusia, pentru sprijinirea înființării unui tribunal special pentru crima de agresiune și pentru identificarea „tuturor opțiunilor legale” prin care activele suverane rusești imobilizate ar putea fi transferate în sprijinul Ucrainei și al victimelor războiului.
În același registru, România își reafirmă sprijinul nu doar pentru aderarea Ucrainei la Uniunea Europeană, ci și pentru obiectivul NATO. Documentul spune direct că viitorul Ucrainei este în Alianță și că România va continua să contribuie la formarea unui consens între aliați pentru invitarea Kievului în NATO „de îndată ce condițiile vor fi îndeplinite”. Este una dintre cele mai clare formulări politice asumate de București într-un document bilateral de acest nivel.
Dialog strategic permanent și o agendă comună mult extinsă
Noua declarație nu rămâne doar în registrul marilor principii, ci coboară și în arhitectura administrativă a relației. Pe lângă Comisia Strategică la Nivel Înalt, condusă de cei doi președinți, coordonarea dintre sesiunile acesteia urmează să fie făcută prin întâlniri regulate ale consilierilor prezidențiali pentru afaceri externe. De asemenea, cele două guverne vor organiza reuniuni comune anuale, iar parlamentele sunt încurajate să intensifice contactele inclusiv la nivelul comisiilor de specialitate.
În domeniul apărării și securității, documentul prevede aplicarea integrală a acordului bilateral de securitate din 2024, extinderea cooperării în materie de securitate cibernetică, combaterea dezinformării și a ingerințelor străine, schimburi de expertiză și informații operative între structurile de securitate cibernetică și dezvoltarea unor proiecte comune de interoperabilitate cibernetică. Textul vorbește și despre cooperare între ministerele de Interne pentru combaterea criminalității organizate, a migrației ilegale, a traficului de persoane și de arme și a altor forme de criminalitate transnațională.
Un alt capitol important vizează situațiile de urgență, infrastructura critică și securitatea nucleară. România și Ucraina spun că vor întări cooperarea între agențiile responsabile cu anticiparea și gestionarea dezastrelor naturale sau provocate de om și că vor colabora în dezvoltarea unor inițiative de comunicare strategică pentru a „promova informații corecte” și a întări reziliența informațională. Tot aici apare și angajamentul de a spori cooperarea în industria de apărare și în activitățile spațiale, pentru consolidarea capacităților de apărare ale ambelor state.
Marea Neagră, Republica Moldova și logica regională a documentului
Parteneriatul strategic acordă un loc central regiunii Mării Negre. Cele două state spun că vor întări dialogul și cooperarea privind această zonă pentru a susține stabilitatea și reziliența regiunii, afectate de războiul de agresiune al Rusiei și de amenințările hibride ale Moscovei, și pentru a asigura „libertatea și siguranța navigației în Marea Neagră și Marea Azov, în conformitate cu normele și principiile internaționale”. Totodată, documentul urmărește atragerea unui sprijin european și euro-atlantic mai puternic pentru securitatea, prosperitatea și conectivitatea zonei.
Agenda regională merge mai departe și include o coordonare strategică trilaterală între România, Ucraina și Republica Moldova. Textul spune că părțile vor căuta, acolo unde este posibil și fezabil, implicarea Chișinăului în proiectele relevante. În plus, Bucureștiul și Kievul declară că vor susține o soluționare politică durabilă a problemei transnistrene, cu respectarea independenței, suveranității și integrității teritoriale a Republicii Moldova în granițele recunoscute internațional și fără afectarea parcursului său european.
Această componentă regională mută relația româno-ucraineană dintr-un cadru strict bilateral într-o logică de securitate și conectivitate regională. Documentul invocă explicit inițiative și formate europene și euro-atlantice precum politica UE pentru Marea Neagră, Parteneriatul Estic, Global Gateway, strategia UE de securitate maritimă, Strategia Dunării și Inițiativa celor Trei Mări. Bucureștiul și Kievul vor să-și ancoreze cooperarea într-un cadru occidental mai larg și să lege securitatea militară de infrastructură, energie și dezvoltare economică.
Frontieră, transporturi, cereale și piață internă
Un capitol consistent este dedicat conectivității transfrontaliere. Cele două state spun că vor lucra împreună pentru extinderea punctelor de trecere existente și deschiderea unora noi la frontiera comună, pentru dezvoltarea drumurilor de acces și a infrastructurii feroviare către graniță și pentru simplificarea procedurilor vamale, sanitare și fitosanitare. De altfel, declarația acordă o importanță specială Master Planului pentru dezvoltarea punctelor de trecere a frontierei și a infrastructurii rutiere adiacente, cu angajamentul că acesta va fi completat cu conexiuni feroviare și maritime.
În plan comercial, textul încearcă să acomodeze una dintre cele mai sensibile teme din relația bilaterală, cea a tranzitului cerealelor ucrainene. România și Ucraina promit să mențină un flux predictibil de cereale și alte produse agricole, dar în același timp să protejeze interesele producătorilor și procesatorilor agricoli din ambele state și buna funcționare a propriilor piețe. Documentul spune că părțile vor continua să lucreze „în mod transparent, constructiv și deschis” pentru facilitarea tranzitului cerealelor ucrainene prin România către piețele globale.
Totodată, cele două state își asumă „o coordonare constantă și strânsă” pentru diminuarea eventualelor efecte negative asupra pieței interne ale oricăreia dintre părți, inclusiv prin „mecanisme convenite de comun acord pentru mărfurile sensibile”. Bucureștiul a încercat astfel să introducă în parteneriat și garanții legate de protejarea fermierilor români, într-un dosar care a produs tensiuni în mai multe state din regiune.
Energia, unul dintre nucleele concrete ale noului parteneriat
Energia este unul dintre cele mai consistente capitole ale declarației strategice și, în același timp, obiectul unui document separat semnat de cei doi președinți. În declarația principală, România și Ucraina spun că vor avansa interconectările energetice și de gaze pentru a-și întări securitatea energetică și reziliența, pentru a diversifica rutele și sursele de aprovizionare și pentru a face acest lucru într-o relație „echilibrată, transparentă, nediscriminatorie”, bazată pe concurență loială.
Parteneriatul strategic vorbește despre importanța interconectărilor româno-ucrainene pentru valorificarea integrării Ucrainei în ENTSO-E și pentru integrarea acesteia în piața energetică a Uniunii Europene. De asemenea, cele două părți se angajează să ia măsuri, bilateral și cu sprijin european, pentru reformarea și modernizarea infrastructurii energetice ucrainene, să coopereze pentru o utilizare mai bună a depozitelor subterane de gaze și să aprofundeze cooperarea bilaterală în domeniul energiei nucleare.
Documentul separat privind energia merge și mai departe și fixează trei direcții concrete. Prima este creșterea capacității de export și import de electricitate între cele două țări prin construirea unei linii electrice aeriene de 400 kV între Cernăuți și Suceava și punerea în funcțiune a unei linii de 110 kV între Porubne și Siret. A doua este dezvoltarea capacității și atractivității economice a Coridorului Vertical de Gaze care leagă Grecia, Bulgaria, România, Republica Moldova și Ucraina, inclusiv prin identificarea unei soluții pe termen lung pentru reducerea tarifelor de transport. A treia este explorarea posibilității de a utiliza depozitele subterane de gaze ale Ucrainei pentru gazele venite prin Coridorul Vertical și pentru gazele din viitoarea producție offshore din Marea Neagră, în cadrul proiectului Neptun Deep, astfel încât să fie acoperite nevoile Ucrainei și să fie asigurată stocarea lor în siguranță.
Minoritățile, unul dintre cele mai sensibile și mai concrete capitole
Pentru partea română, unul dintre cele mai importante câștiguri politice din document pare să fie capitolul privind minoritățile naționale. Declarația strategică spune că părțile vor coopera pentru „asigurarea celui mai înalt nivel de protecție” a drepturilor persoanelor aparținând minorității române din Ucraina și minorității ucrainene din România. În plus, textul prevede că drepturile lingvistice ale românilor din Ucraina și ale ucrainenilor din România trebuie să fie „protejate legal și pe deplin respectate”.
Și mai important, documentul stabilește că ambele părți vor depune „toate eforturile” pentru a garanta efectiv dreptul la educație în limba maternă, inclusiv prin crearea condițiilor necesare pentru exercitarea acestor drepturi. Formula este dublată de un obiectiv foarte clar: „creșterea accesului la educație în limba română” pentru românii din Ucraina și la educație în limba ucraineană pentru ucrainenii din România. Textul vorbește și despre măsuri cuprinzătoare pentru păstrarea limbii, culturii și identității etnice în zonele locuite în mod tradițional de minorități.
Un pasaj cu puternică miză simbolică și politică este cel privind „rezolvarea fără întârziere a diferențelor artificiale dintre limbile română și «moldovenească»”, inclusiv prin măsuri practice adecvate. În plus, documentul prevede înființarea unei comisii mixte pentru cercetarea istoriei, culturii și patrimoniului româno-ucrainean comun, intensificarea eforturilor pentru copiii ucraineni refugiați în România și dialog regulat între autoritățile responsabile cu afacerile religioase. Tot aici apare și angajamentul de a promova activ vizibilitatea limbilor materne, inclusiv prin instituirea și celebrarea Zilei Limbii Române în Ucraina și a Zilei Limbii Ucrainene în România.
Coproducția de materiale defensive, pasul cel mai direct spre cooperarea industrială militară
Al doilea document semnat joi la București, declarația de intenție privind coproducția de materiale defensive în România, traduce în termeni industriali și financiari logica de securitate a parteneriatului strategic. Textul vorbește despre necesitatea furnizării către forțele ucrainene a unor arme de înaltă prioritate și despre beneficiile unor eforturi țintite de susținere a producției de apărare în Ucraina și România, esențiale pentru „o industrie de apărare rezilientă și competitivă” și pentru întărirea autonomiei strategice în regiunea Mării Negre și în Europa.
Concret, cele două părți spun că vor pune bazele unei colaborări business-to-business pentru producția în România de sisteme și capabilități de apărare ucrainene, vor facilita coproducția acestor sisteme în România și vor întreprinde producție comună astfel încât materialele rezultate să fie disponibile cu prioritate pentru ambele părți și pentru destinatarii conveniți. Documentul mai prevede că majoritatea sistemelor și capabilităților de apărare produse în România vor fi prioritizate pentru nevoile forțelor de apărare ale Ucrainei și ale armatei române.
Partea ucraineană promite să permită, în limitele legislației de control al exporturilor, transferul de tehnologii, proprietate intelectuală protejată și date necesare pentru înființarea unor facilități de producție în România. Iar unul dintre cele mai concrete pasaje din document spune că „localizarea în România a producției de drone în cel mai scurt timp posibil” va fi tratată drept proiect de primă fază, finanțat în special prin inițiativa SAFE a Uniunii Europene, până la 200 de milioane de euro. Pe de altă parte, documentul precizează clar că această declarație de intenție „nu constituie un angajament obligatoriu din punct de vedere juridic”, orice obligație legală sau financiară urmând să fie stabilită prin aranjamente separate și cu respectarea procedurilor naționale de aprobare.
În ansamblu, setul de documente semnate joi la București arată că România și Ucraina încearcă să treacă de la formula solidarității politice la cea a interdependenței strategice. Parteneriatul strategic oferă cadrul politic general, documentul din energie trasează proiectele de interconectare și securitate energetică, iar declarația privind coproducția militară deschide perspectiva ca România să devină și o platformă de producție pentru capabilități ucrainene. Declarația strategică prevede că ministerele și instituțiile de linie vor fi însărcinate să elaboreze „foi de parcurs relevante și/sau acorduri-cadru bilaterale” pentru punerea în aplicare a cooperării convenite.
Comentează