Direcția Națională Anticorupție suferă una dintre cele mai importante înfrângeri judiciare de la începutul anului, după ce Curtea de Apel a desființat integral o condamnare de 7 ani și 6 luni de închisoare pronunțată în primă instanță împotriva unui fost primar, într-un dosar de abuz în serviciu instrumentat de DNA.
Decizia, pronunțată pe 8 ianuarie 2026, este definitivă și răstoarnă complet soluția Tribunalului, care îl găsise vinovat pe fostul edil pentru două acte materiale de abuz în serviciu, reținând inclusiv existența unui prejudiciu semnificativ adus bugetului local.
Inițial, fostul primar al comunei Mărgău, Petru Ungur, a fost condamnat în luna martie - la capătul unui dosar cu 20 de amânări - la șapte ani și șase luni de închisoare pentru abuz în serviciu. De asemenea, instanța l-a obligat să plătească Primăriei Mărgău suma de 4.998.000 de lei drept daune materiale, plus dobânda legală aferentă.
Ultimul contract în calitate de primar
Conform procurorilor Direcției Naționale Anticorupție (DNA), în septembrie 2020, când încă era primar al localtății - pentru că ulterior a pierdut alegerile în fața liberalului Sorin Suciu - Petru Ungur a încheiat ilegal un contract de execuție lucrări în valoare de 17.203.830 lei cu o asociere de firme. Contractul viza „Refacerea lucrărilor în urma fenomenelor hidrometeorologice periculoase (ploi abundente) în comuna Mărgău, județul Cluj” și a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor legislației primare.
La doar șase zile după semnarea contractului, Primăria Mărgău a plătit executantului un avans de 4.998.000 lei, reprezentând 30% din valoarea totală, deși nu existau garanții bancare pentru buna execuție și nu erau îndeplinite condițiile necesare pentru demararea lucrărilor (lipsa ordinului de începere a lucrărilor și a autorizației de construire). Primăria Mărgău s-a constituit parte civilă în proces, solicitând recuperarea sumei plătite.
Curtea de Apel desființează integral sentința Tribunalului
Fostul edil a atacat decizia Tribunalului, iar instanța de apel a admis apelul formulat de inculpat și a decis achitarea acestuia, în baza articolului 16 alin. 1 lit. b din Codul de procedură penală, reținând că fapta nu este prevăzută de legea penală sau nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.
Judecătorii au subliniat explicit că încălcarea unor norme administrative sau procedurale nu echivalează automat cu săvârșirea unei infracțiuni penale, chiar dacă respectivele nereguli pot atrage răspundere civilă sau administrativă.
„Instanța constată că nu orice încălcare a dispozițiilor legale incidente în materia achizițiilor publice poate fi calificată drept abuz în serviciu, în lipsa unei vătămări certe, directe și dovedite a interesului public”, se arată în motivarea soluției.
Prejudiciul, punct-cheie: „nu a fost dovedit în mod cert”
Un element central al achitării îl reprezintă lipsa dovedirii unui prejudiciu real, condiție esențială pentru existența infracțiunii de abuz în serviciu în forma reținută de DNA.
Curtea a constatat că instanța de fond a prezumat existența prejudiciului, fără a demonstra în mod concret că sumele invocate nu ar fi fost justificate sau că lucrările aferente contractului nu ar fi fost executate.
„Simples presupuneri ori concluzii desprinse din rapoarte de control nu pot suplini proba unui prejudiciu cert, efectiv și imputabil inculpatului”, notează judecătorii în motivare.
Mai mult, instanța a arătat că o parte din lucrările invocate ca fiind nelegal plătite au fost realizate, iar eventualele deficiențe țin de modul de implementare a contractului, nu de intenția penală a ordonatorului de credite.
Lipsa elementului subiectiv: nu a existat intenție penală
Curtea de Apel a demontat și argumentul privind forma de vinovăție, reținând că nu a fost probată intenția inculpatului de a produce un folos necuvenit sau de a prejudicia unitatea administrativ-teritorială.
„Nu rezultă din probatoriul administrat că inculpatul ar fi acționat cu intenția cerută de lege pentru infracțiunea de abuz în serviciu, respectiv cu scopul obținerii unui folos necuvenit pentru sine sau pentru altul”, se arată în hotărâre.
Judecătorii au subliniat că deciziile administrative luate de fostul primar se înscriu în exercitarea atribuțiilor de serviciu, chiar dacă acestea pot fi discutabile din punct de vedere al oportunității sau legalității administrative.
Comentează