Un studiu publicat de cercetători de la UCLA Health arată că cele mai frecvente tipuri de pietre la rinichi - cele din oxalat de calciu - nu sunt simple depuneri chimice, aşa cum se credea de zeci de ani, ci conţin bacterii vii şi biofilme de tip fungic „îngropate” în interiorul structurii lor.
Folosind microscopie fluorescentă de înaltă rezoluţie, cercetătorii au descoperit că bacteriile acţionează ca un „schelet” (nidus) pe care mineralele se depun strat cu strat, favorizând formarea şi creşterea calculilor renali, potrivit news.ro.
Descoperirea ar putea explica un mister medical vechi: de ce unii pacienţi dezvoltă infecţii severe sau sepsis după proceduri de spargere a pietrelor (litotriţie), chiar şi atunci când analizele de urină sunt sterile. Potrivit autorilor, fragmentarea pietrelor eliberează bacteriile captive în interiorul acestora, declanşând infecţia.
Rezultatele sugerează că tratamentul ar putea trebui regândit, cu un accent mai mare pe controlul microbiomului renal, nu doar pe modificări dietetice şi reducerea concentraţiei de minerale din urină.
Studiul a fost publicat în revista Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS).
Comentează