Autor: Vasile Ghețău, profesor asociat la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială a Universității București
Introducere • Evoluția numărului de divorțuri • Divorțialitatea în România în anul 2024 • Incerte dezvoltări viitoare • Peisajul european al divorțurilor• Referințe • Anexa 1• Anexa 2
Introducere
Articolul urmează celui dedicat Nupțialității în România în perioada 1871-2023 publicat la Contributors la 8 august a. c. și poate oferi date și informații asupra durabilității căsătoriilor din ultimii 100 de ani cu implicații pentru cuplu și copii. Sunt o mulțime de consecințe și implicații asupra regimului matrimonial, despăgubirilor, obligațiilor de întreținere, prestației compensatorii, exercitării autorității părintești, locuinței copilului, stabilirii contribuției părinților, drepturilor părintelui separat de copii.
Divorțul reprezintă desfacerea unei căsătorii încheiate legal, printr-o hotărâre definitivă a instanței judecătorești, a ofițerului de stare civila sau a unui notar public. Datele se referă la cererile de divorț pentru care desfacerea căsătoriei a fost admisă [1]. Potrivit Codului civil, divorțul se poate pronunța prin acordul soților pe cale juridică (din anul 2010) , din culpă (cu nuanțele sale pentru reclamant) și din cauza stării sănătății unui soț [2].
Multă vreme desfacerea căsătoriei era atribut exclusiv al bisericii (la noi ca și în alte țări), al tribunalelor bisericești. Situația s-a schimbat prin Codul civil din anul 1864, divorțurile intrând în jurisdicția tribunalelor. Schimbarea s-a înscris în marile reforme de modernizare a Statului Român sub primul domnitor al Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza [3].
Spre deosebire de statisticile asupra căsătoriilor care încep cu anul 1871, datele Institutului Național de Statistică asupra divorțurilor încep doar de la 1930. Probabil, a contat faptul că drumul spre divorț a fost extrem de anevoios atunci când deciziile erau luate de tribunalele religioase și doar în circumstanțe excepționale erau aprobate (boli foarte grave și incurabile, depravare, adulter, trecerea la viața monahală). Statisticile au avut de suferit în lunga și complicata tranziție.
Evoluția numărului de divorțuri și factori de influență
Nu avem date fiabile pentru primele decenii ale secolului al 20-lea. Găsim însă unele date complet nerealiste: „în 1901 au fost înregistrate 2,2 divorțuri la 10.00date complet nerealiste: „în 1901 au fost înregistrate 2,2 divorțuri la 10.000 (?!) de locuitori, în 1910 proporția a crescut la 4 din 10.000 de locuitori, în timp ce în 1920 ea a atins 4,8 la 10.000 de locuitori”. „în 1901 au fost înregistrate 2,2 divorțuri la 10.000 de locuitori, în 1910 proporția a crescut la 4 din 10.000 de locuitori, în timp ce în 1920 ea a atins 4,8 la 10.000 de locuitori” [4]. Orice tentativă de a găsi originea acestor date eronate este sortită eșecului.
Datele INS asupra numărului divorțurilor și ratei divorțialității acoperă anii 1930-2024 (fără anii 1941-1945). Plecând de la datele asupra divorțialității în anii 1921-1929 publicate de Institutul Central de Statistică în consistentul volum Mișcarea Populației României în anul 1933 (261 pagini), elaborat sub directa coordonare a distinsului statistician și demograf Sabin Manuila, directorul general al Institutului Central de Statistică [5], a fost posibilă o estimare a divorțialității în anii 1921-1929 la teritoriul actual al țării folosind proporția medie a numărului de divorțuri din anii 1930-1933 la teritoriul actual al țării (date INS) în numărul de divorțuri din aceiași ani la teritoriul de atunci al țării și admițând menținerea ei și în anii 1921-1929. Datele pentru acești ani sunt incluse în figura 1 și ele indică, împreună cu cele din anii 1930-1940, o divorțialitate scăzută până în anul 1940. Valorile sunt net mai mari în mediul urban. Se remarcă apariția unei tendințe, modestă, de creștere a divorțialității în ambele medii după anul 1933, curmată însă în anii 1939 și 1940 (zona A). Să fie expresia atmosferei apropierii războiului?
Avem astfel o serie a divorțialității de peste 100 de ani, cea din figura 1, și prima impresie, frapantă, lăsată de curbele divorțialității este cea a amplorii schimbărilor care au avut loc în contextul economic, social, cultural și politic al vechiului regim, și în special în perioada 1945-1966 (zona B). Este perioada exploziei ratelor de divorțialitate în mediul urban și surprinzătoarei stabilități la valori mici în mediul rural (zona B). Creșterea divorțialității în mediul urban este aproape neverosimilă ca intensitate anuală și fermitate. Două explicații posibile pot fi avansate. Celelalte lucruri fiind egale, o nupțialitate în creștere mare, cum a fost cea din urban, are drept consecință și ascensiunea numărului divorțurilor. Pe de altă parte, anii 1950-1965 au fost ani de masivă migrație a populației tinere din rural în urban în contextul colectivizării agriculturii, al industrializării și urbanizării. Iată date semnificative: în perioada 1950-1965 populația cu domiciliu în urban a crescut cu 2,5 milioane locuitori, componenta naturală fiind de numai 331 mii; imensa diferență reprezintă migrație netă din rural. Căsătoriile din urban au fost încheiate în bună parte între tinere și tineri veniți din mediul rural, persoane dezrădăcinate din lumea conservatoare a ruralului și ajunse în anonimatul unui urban violent în care „ochiul” comunității și al bisericii în actul căsătoriei era aproape absent. Divorțul a fost favorizat. De adăugat că la recensământul din anul 1956 numărul analfabeților era de 1,5 milioane locuitori reprezentând nu mai puțin de 11 la sută din populația țării [6], cei mai mulți fiind în mediul rural. Dificultățile de adaptare la viața din urban erau și mai mari pentru cei fără școlarizare ori cu școlarizare modestă cu implicații și în viața profesională și în cea personală.
Ce s-a petrecut în anul 1967 în istoria divorțurilor din România (zona C) este unic în istoria demografică a populațiilor europene. Prin Decretul Consiliului de Stat nr. 779 din 8 octombrie 1966 divorțul era ca și interzis, prin amânări, tergiversări, condiționări, casare a hotărârilor, mărimea taxei de timbru și alte piedici (inclusiv blamare la locul de muncă [7]. Consecința? De la 25804 divorțuri în anul 1966 s-a ajuns la doar 48 divorțuri în anul 1967 (zona C).
În anii care au urmat dezvoltările divorțialității au fost surprinzător de diferite în cele două medii în întreaga perioadă 1979-2024 (zona D), ridicând semne de întrebare asupra factorilor capabili de o diferențiere atât de netă. În mediul urban fenomenul și-a reluat creșterea și în anul 1976 rata a ajuns la nivelul din anul 1950 dar departe de valorile din anii 1958-1962. După anul 1979 divorțialitatea urbană a intrat într-o fază de lung declin, prezent în toți anii care au urmat, rata divorțialității trecând de la 2,8 divorțuri la 1000 locuitori în anul 1979 la 1,1 în anul 2024 . În mediul rural fenomenul a fost stabil în anii 1979-1992 și s-a înscris apoi chiar pe curbă ascendentă moderată continuă, rata trecând de la 0,8 la 1,1 divorțuri la 1000 locuitori. În anii 2023 și 2024 avem declin minimal în ambele medii și este prea devreme pentru a vorbi de tendință. De menționat că introducerea în Codul civil a divorțului prin acordul soților în anul 2010 nu a dus la creșterea divorțialității.
Menționata curba ascendentă moderată a ratelor de divorț în mediul rural impune o explicație asupra originii și mecanismului. În figurile 2A, 2B, 2C și 2D sunt prezentate evoluțiile ratelor de căsătorie și de divorț în anii 2000-2024 în cele două medii. Mai puține căsătorii încheiate, însemnând o rată a căsătoriilor mai mică, își pune la modul general amprenta pe divorțialitate în direcția regresului acesteia. Sunt diferențe pe medii. În mediul urban declinul divorțialității provine esențial din dominația reculului nupțialității. Evoluțiile sunt concordante, în figurile 2A și 2B, chiar dacă există cele două recrudescențe temporare moderate ale nupțialității în anii 2007 și 2018 (zonele A și B) provenite din efectele acordării de stimulente financiare la încheierea căsătoriei. Recrudescențele nu se regăsesc la curba din mediul rural. Lăsând la o parte creșterea spectaculoasă a nupțialității din anul 2007 (zona C), stimulentele financiare au avut efecte mai mari într-o populație mai săracă, nupțialitatea este mai degrabă echilibrată în rural în ceilalți ani și caracteristica o regăsim în evoluția divorțialității în rural. Zonele D arată efectele negative ale Pandemiei asupra nupțialității în anul 2020 în ambele medii.
Divorțialitatea după durata căsătoriei în anul 2024
Vorbind de divorțuri, referința la căsătorii devine implicită. Putem analiza divorțurile dintr-un an calendaristic folosind rate, dinamici și structuri după diverse caracteristici cum sunt vârstele soților, rangul căsătoriei, starea civilă anterioară căsătoriei, mediul de rezidență, nivelul de instruire și alte caracteristici obținând informații utile cunoașterii fenomenului. Putem însă alătura un indicator mai relevant pentru intensitatea fenomenului.
● Divorțurile din anul 2024 au avut loc în promoția de căsătorii a anului 2024 și în numeroase promoții din ani anteriori. S-au luat în considerare promoțiile din anii 2024-1994. În felul acesta divorțurile din anul 2024 provin de la căsătoriile care în anul 2024 au avut durate între zero ani (promoția 2024) și 30 de ani (promoția 1994). Diferența dintre anul 2024, definind promoția 2024 și toți anii anteriori, definind promoțiile 2023-1994, constituie durate ale căsătoriei. Or, este de interes cert analiza divorțurilor dintr-un an calendaristic în raport cu vechimea căsătoriilor din care provin, însemnând promoțiile de căsătorii. Putem deci aprofunda în acest mod cunoașterea manifestărilor divorțialității și ne vom referi la anul 2024 folosind un instrument mai fin de analiză demografică.
● În figurile 3A și 3B este prezentat un astfel de indicator, ratele de divorț în anul 2024 după durata căsătoriei și promoția de căsătorii pe medii. Sunt 30 de durate, la promoțiile 2024-1994. Dacă au fost în cei 30 de ani variații importante ale numărului de căsătorii, prin cauze și mecanisme variate, aceste variații se vor în regăsi în variații ale divorțialității. Ca regulă, creșterea nupțialității duce la regres al ratelor de divorțialitate (la numitorul formulei ratei de divorț fiind căsătoriile) iar declinul nupțialității duce la majorarea ratei divorțialității. Forma normală a curbelor ratelor de divorț este deformată în figura 3A de impactul negativ Pandemiei Covid-19 asupra numărului de căsătorii și recrudescența divorțialității (zona A). După valorile foarte ridicate de la duratele 0-6 ani ale căsătoriei, la promoțiile din anii 2018-2024, ratele de divorț intră în lunga perioadă de declin la promoțiile mai vechi, 2017-1994. Mecanismul este simplu, reducerea continuă a numărului de divorțuri în anul 2024 proveniți de la căsătorii din ce în ce mai vechi având natural divorțialitate mai mică în aul 2024. Declinul predominant echilibrat în mod normal după valoarea maximă a ratei este moderat perturbat în mediul urban prin deja menționata majorare a semnificativă a ratei divorțurilor în anul 2007 (zona B). Ratele s-ar fi cuvenit să scadă, la un număr mai mare de căsătorii. Paradoxuri există în evoluția unor fenomene demografice. Nu rămâne decât ipoteza particulară potrivit căreia au fost aranjate căsătorii legale ale unor persoane necăsătorite legal dar căsătorite după reguli stricte proprii unui grup etnic doar pentru obținerea stimulentului de 200 Euro. A urmat rapid divorțul legal, regulile impunând doar căsătoria tradițională. De aceea și ascensiunea ratei divorțului doar în anul 2007. Est probabil ca în anul 2007 prin introducerea stimulentului să se fi încheiat și căsătorii programate inițial pentru anii următori.
Pentru a avea imaginea unei curbe normale în figura 3B sunt prezentate ratele de divorț într-un an normal, anul 2014. Și în acel an este prezentă perturbarea menționată dar la un grad net inferior, la duratele din suprafața încercuită. Ele pot fi neglijate ca efect asupra întregii serii de rate la duratele 0-30 ani.
● Ratele de divorț din figurile 3A și 3B pot avea și o interpretare de excepție. Suma lor poate fi interpretată ca numărul de divorțuri care ar avea loc într-o promoție ipotetică de căsătorii care ar avea la toate duratele ratele de divorțialitate dintr-un an calendaristic. Este rata divorțialității totale (RDT). Ea este de 159 divorțuri la 1000 de căsătorii cu ratele de divorț din mediul urban în anul 2024. În mediul rural RDT este de 144 divorțuri. Valorile RDT în anul 2014 în urban și rural sunt de 210 și 148 divorțuri. Sunt mai mari decât cele calculate cu ratele de divorț din anul 2024 deoarece aceste rate au fost mai mari în anul 2014 (figura 3B). Nici nupțialitatea și nici divorțialitatea nu au avut în anul 2014 influențe perturbatoare de natură exogenă.
Incerte dezvoltări viitoare
Dezvoltările viitoare ale divorțialității sunt imprevizibile astăzi. Cele două curbe ale ratelor în figura 1 ar putea duce la o continuare a regresului ratelor în urban, dacă privim durata și fermitatea evoluției descendente și la continuarea ascensiunii modeste dar și ea fermă și de mare întindere (20 de ani) a ratelor din rural. S-ar putea astfel ajunge la un echilibru al ratei divorțurilor la nivelul întregii populații. Arbitru va fi raportul dintre tendința de regres a nupțialității în urban și cea de stabilitate a ratei în mediul rural (în figurile 2B și 2D). De dezvoltările viitoare va depinde și numărul copiilor minori râmași în urma desfacerii căsătoriei, cea mai tristă și negativă consecință a divorțului. Căsătoriile nefericite și divorțurile care urmează nu produc numai traume mari celor doi soți. Mai grave și cu consecințe pe termen lung sunt cele suferite de copiii minori ai cuplului în timpul căsătoriei ratate și mai ales după divorț. În anul 2024 numărul copiilor minori rămași din căsătorii desfăcute prin divorț a fost de 21 mii, 13 mii în mediul urban și aproape 8 mii în mediul rural. La 100 de divorțuri au revenit 35 de copii minori în mediul urban și mai mulți în mediul rural, 43, prin numărul mai mare al născuților în acest mediu [8].
Variatul peisaj european al divorțurilor
O privire asupra divorțialității în spațiul UE ne oferă motive de reflecție. După datele Eurostat pe anul 2023 țara noastră are una dintre cele mai mici rate de divorțialitate [9] (figura 4). În anul 2024 rata a fost și mai mică – 0,95 la 1000 loc. [1]. Surprind valorile ridicate din țări nordice. Lipsa datelor pentru destule țări provine din particularitățile pronunțării în timp a divorțului în raport cu perioadele de separare a soților și duratele acestor separări. Eurostat precizează că datele asupra căsătoriilor și divorțurilor sunt bazate pe starea civilă legală recunoscută de legea fiecărei țări. În ANEXA 1 există precizarea „…în 13 țări ale UE căsătoria se referă atât la cuplurile de sex opus, cât și la cuplurile de același sex”.
În țările Uniunii Europene există particularități în pronunțarea divorțului (și la căsătoria între bărbat și femeie și la cea dintre persoane de același sex) chiar dacă predomină divorțul prin acordul ambilor soți. Particularitățile se referă la existența ori inexistența divorțului prin culpă, a divorțului prin acordul ambilor soți în situații de separare de durate diferite (de mai multe luni ori ani), a divorțului prin decizie unilaterală, prin acord al ambilor soți și separare. Există prevederi legale și instrumente vizând recunoașterea unui divorț pronunțat într-o țară membră a Uniunii Europene în altă țară a Uniunii. Nu însă în toate, în 10 țări aplicându-se norme și reguli proprii în determinarea legii naționale care se aplică la un divorț( Cehia, Cipru, Croația, Danemarca, Finlanda, Irlanda, Olanda, Polonia, Slovacia și Suedia) [10]. Pentru românii cu reședința în alte țări există proceduri de desfacere a căsătoriei și de înregistrare a divorțului în țară (în dreptul european al familiei (https://academiademediere.ro/divort-fara-prezentare-pt-romanii-din-italia). Particularitățile provin și din numeroasele consecințe și implicații ale divorțului, menționate chiar în primul paragraf al articolului.
În analiza căsătoriilor dar și a divorțurilor în țările europene o anumită precauție se impune în interpretarea valorilor relativ scăzute ale ratelor de căsătorie și de divorț în țările din nordul și vestul Europei. Este vorba de influența creșterii căsătoriilor dintre persoane de același sex (de aici și dificultățile Eurostat în colectarea și publicarea datelor anuale asupra nupțialității și divorțialității). Creșterea considerabilă în ultimele decenii a acestor căsătorii a redus numărul căsătoriilor tradiționale dintre un bărbat și o femeie. Urmarea a fost și reducerea numărului de divorțuri în aceste căsătorii. Pew Research Center (Washington, SUA) este o importantă instituție de cercetare în multe domenii (politică, politici, religie, internet și tehnologie, economie, muncă) și competența domină preocupările sale. Date recent publicate [11] asupra țărilor in care căsătoria dintre persoane de același sex este legală arată că în 16 dintre țările UE-27 aceste căsătorii sunt legal premise. Celelalte 11 țări, fără legislație favorabilă căsătoriilor dintre persoane de același sex, sunt Italia, Cipru și țările ex-comuniste. După o altă sursă, Reddit (definindu-se home to thousands of communities, endless conversation, and authentic human connection) [12], în Uniunea Europeană în cele mai multe dintre țări legislația permite căsătorii între persoane de același sex. În Letonia, Polonia, Slovacia și Ungaria căsătoriile între persoane de același sex nu sunt permise prin Constituție dar uniunile civile și acordurile de coabitare sunt permise. România este altfel, spune istoricul: căsătoriile între persoane de același sex nu sunt permise.
În Constituțiile unor țări europene căsătoria este definită ca uniune între un bărbat și o femeie iar în altele nu se precizează genul soților permițând astfel decizii de ordin legislativ care legalizează căsătoriile între persoane de același sex fără amendament constituțional. Există deci reticență în înscrierea în Constituție a dreptului la căsătorie între persoane e același sex. Dar și căi de eludare.
Particularitățile căsătoriei și ale divorțului în unele țări europene, cele asupra rolului și duratei separării soților îndeosebi, ar putea explica de ce datele publicate de Eurostat în anul 2025 se referă la anul 2023.
**
Articolului i s-au adăugat două anexe. În prima sunt unele detalii din documente ale Comisiei Europene asupra drepturilor de proprietate pentru cuplurile internaționale, fie căsătorite, fie aflate în parteneriat înregistrat. A doua anexă se referă la „Ce să faci și ce să nu faci atunci când ajuți un prieten să treacă printr-un divorț” în opinia unei foarte prolifice publiciste din SUA și în finalul anexei cititorul va găsi o listă a instituțiilor, organizațiilor din Anglia care oferă asistență și ajutor soților divorțați. Doar pentru a vedea situația dintr-o țară dezvoltată. Tentativa de a găsi instituții, organizații asemănătoare în țara noastră a fost un eșec. La Ministerul Muncii și Familiei găsim Familie și Politici demografice, Politici Familiale, Incluziune și Asistență Socială, Programe, Proiecte. Nici o referință la soții divorțați. Îmi vine greu să cred că nu se acordă ajutoare sociale ori indemnizații sociale pentru femeile casnice divorțate care nu au avut activități economice în afara gospodăriei și care rămân după divorț fără venit. În lunga „Lista ONG-uri * Fă bine” nu se găsește nici una care să se adreseze soților divorțați.
Probabil, pentru a fi create, cunoscute și eficiente instituțiile care oferă asistență și ajutor soților divorțați este nevoie de un anumit nivel de dezvoltare economică, socială, culturală și chiar politică a țării. Există însă la noi o puzderie de mediatori în divorț național și internațional (doar în București – 650!). Evident medierea, nu este gratuită. Introducerea și răspândirea divorțului prin acordul soților s-ar fi putut să-i „pună pe gânduri”.
R e f e r i n ț e
[1] Institutul Național de statistică, TEMPOONLINE, baze de date statistice
(http://statistici.insse.ro:8077/tempo-online/#/pages/tables/insse-table).
[2] LEGE nr. 287 din 17 iulie 2009 privind Codul civil , Publicat în Monitorul Oficial
nr. 511 din 24 iulie 2009 (https://lege5.ro/Gratuit/gi2tsmbrge/legea-nr-287-2009-privind-codul-civil).
[3] Vladimir Ivanovici, Câte cupluri divorțau în România în jurul anului 1900 și care
erau motivele principale
de despărțire? Descoperiri.ro, 2025 (https://descoperiri.ro/cate-cupluri-divortau-in-romania-in-jurul-anului-1900-si-care-erau-motivele-principale-de-despartire/).
[4] Iulian Mihai L. CONSTANTINESCU, Instituția căsătoriei si implicațiile ei canonice
si juridice in societatea zilelor noastre (https://www.crestinortodox.ro/drept-bisericesc/institutia-casatoriei-implicatiile-canonice-juridice-societatea-zilelor-noastre-69973.htmlhttps://www.crestinortodox.ro/drept-bisericesc/institutia-casatoriei-implicatiile-canonice-juridice-societatea-zilelor-noastre-69973.html).
[5] Institutul Central de Statistică, Mișcarea populației României în anul 1933, 261
pagini, Institutului Central de Statistică.
[6] Direcția Centrală de Statistică și Comisia Națională de Demografie, Anuarul
demografic al Republicii Socialiste România 1974.
[7] DECRET nr. 779 din 8 octombrie 1966 pentru modificarea unor dispoziții legale
privitoare la divorț. Emitent Consiliul de Stat. Publicat in Buletinul Oficial nr. 64 din 8 octombrie 1966 (https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/20281)
[8 ] institutul Național de Statistică, Evenimente demografice în anul 2024
(https://insse.ro/cms/ro/content/evenimente-demografice-%C3%AEn-anul-
2024).
[9] Eurostat. Crude divorce rate
(https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/demo_ndivind/default/table?lang=en).
[10] Council Regulation (EC) No 2201/2003 of 27 November 2003 concerning jurisdiction and the recognition
and enforcement of judgments in matrimonial matters and the matters of parental responsibility, repealing Regulation (EC) No 1347/2000
(https://eur-lex.europa.eu/legal-content/en/ALL/?uri=CELEX:32003R2201).
[11] Pew Research Center, Same-Sex Marriage Around the World, Jurisdictions that
allow same-sex couples to marry, Fact Sheet, June 2, 2025
(https://www.pewresearch.org/religion/fact-sheet/same-sex-marriage-around-the-world/)
[12] Reddit,Same-sex marriage in Europe. Updated for 16/02/2024
(https://www.reddit.com/r/europe/comments/1as3wog/samesex_marriage_in_europe_updated_for_16022024/).
ANEXA 1
În documente ale Comisiei Europene sunt prevederi detaliate asupra căsătoriei și divorțului, câteva dintre ele referindu-se implicit la desfacerea căsătoriei prin divorț cu multiplele sale consecințe în cazul internaționalizării căsătoriei și divorțului în spațiul UE. Doar câteva aspecte sunt prezentate mai jos.
Căsătoria
Țările UE au reguli diferite privind căsătoria:
• căsătoria este o instituție juridică recunoscută în toate cele 27 de țări ale UE;
• în 13 țări ale UE căsătoria se referă atât la cuplurile de sex opus, cât și la cuplurile de același sex: Austria, Țările de Jos, Belgia, Germania, Malta, Irlanda, Finlanda, Franța, Danemarca, Luxemburg, Spania, Suedia și Portugalia.
Parteneriate înregistrate
• 20 de țări ale UE permit parteneriatele înregistrate (și pentru cuplurile de același sex): Austria, Belgia, Croația, Cipru, Cehia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, Luxemburg, Malta, Țările de Jos, Slovenia, Spania și Suedia.
Drepturi de proprietate
Noile norme care se aplică începând cu 29 ianuarie 2019 vizează clarificarea drepturilor de proprietate pentru cuplurile internaționale, fie căsătorite, fie aflate în parteneriat înregistrat. Aceste norme, care ajută cuplurile internaționale să își gestioneze bunurile zilnic sau să le împartă în caz de deces, divorț sau separare, clarifică procedurile paralele și posibil conflictuale, de exemplu privind bunurile sau conturile bancare, în diferite țări ale UE.
Întrucât nu a fost posibil ca toate cele 27 de țări ale UE să ajungă la un acord asupra noilor norme, 18 dintre acestea au decis să coopereze în ceea ce privește aceste norme și să le adopte. Aceste țări ale UE sunt: Belgia, Bulgaria, Cehia, Germania, Grecia, Spania, Franța, Croația, Italia, Cipru, Luxemburg, Malta, Țările de Jos, Austria, Portugalia, Slovenia, Finlanda și Suedia. Celelalte țări ale UE pot adera oricând la noile norme. Între timp, acestea vor continua să aplice normele lor naționale respective [A] (traducere cu Google translate și intervenții minore ale autorului).
[A] European Commission. Property of international couples (marriages and registered partnerships): how to manage it and divide it in case of divorce, separation or death (https://commission.europa.eu/strategy-and-policy/policies/justice-and-fundamental-rights/civil-justice/family-law/property-international-couples-marriages-and-registered-partnerships_en).
ANEXA 2
1 Tracie Miles, The Do’s and Don’ts of Helping a Friend Through Divorce
(https://traciemiles.com/105695-2/).
Ce să faci și ce să nu faci atunci când ajuți un prieten să treacă printr-un divorț, 2021.
Lucrurile pe care nu trebuie să le faci pentru a ajuta un prieten care trece printr-un divorț:
• Nu spune „ești mai bine fără el (sau ea)”.
• Nu-i spune prietenului tău divorțat despre fotografiile pe care le-ai văzut cu fostul său partener pe rețelele de socializare, despre noii parteneri pe care i-ar putea avea, despre aspectul său de fericit fără tine, despre faptul că a fost văzut cu o altă femeie (sau bărbat) etc.
• Nu compara situația lui cu povestea altcuiva pe care îl cunoști și care a divorțat.
• Nu judeca situația lui (ei).
• Nu-i întoarce spatele pentru că ți se pare jenant, nu ești sigur ce să spui sau nu știi de partea cui să fi.
• Invitați-i și includeți-i în planuri, chiar și la evenimentele de cuplu, chiar dacă nu sunteți siguri că vor veni.
• Faceți ceva încurajator și neașteptat.
• Pur și simplu ascultați, chiar și atunci când vă plictisiți să ascultați.
• Oferiți-le cuvinte de mângâiere cât mai mult posibil.
2 AI Overview
Instituții care oferă asistență și ajutor soților divorțați în Anglia.
Citizens Advice for general advice.
Samaritans and Support Groups for emotional support, and Shelter for housing issues.
The government also provides resources like the Sorting Out Separation service for family breakdown and financial help through services.
Universal Credit and Council Tax Reduction.
Other specialized organizations include Women’s Aid.
Men’s Advice Line for domestic abuse.
Royal British Legion for ex-service personnel.
Comentează