Demisia lui Joe Kent de la conducerea National Counterterrorism Center a transformat o ruptură internă într-o problemă politică majoră pentru administrația Trump.
Scrisoarea de demisie și reacția Casei Albe
În scrisoarea prin care și-a anunțat plecarea, Kent a spus că nu poate susține „războiul în curs cu Iranul”, a susținut că Iranul nu reprezenta o amenințare iminentă pentru Statele Unite și a afirmat că Washingtonul a intrat în conflict sub presiunea Israelului și a „puternicului său lobby american”. Este primul oficial de rang înalt care părăsește administrația din cauza acestui război.
Casa Albă a respins imediat acuzațiile. Potrivit Reuters, purtătoarea de cuvânt Karoline Leavitt a spus că scrisoarea lui Kent conține „afirmații false”, iar Donald Trump a insistat că dispunea de dovezi „puternice și convingătoare” că Iranul urma să lovească primul. Tulsi Gabbard, șefa comunității de informații americane și omul de care Kent a fost apropiat politic și administrativ, a transmis la rândul ei că președintele a ajuns la concluzia existenței unei amenințări iminente după ce a analizat toate informațiile disponibile.
Miza depășește însă nivelul unei simple dispute de mesaj. Reuters a scris că Statele Unite au oferit justificări schimbătoare pentru intrarea în război și au avut dificultăți în a explica baza legală a conflictului, iar plecarea lui Kent mută contestarea din zona opoziției și a comentatorilor direct în interiorul aparatului de securitate construit chiar de Trump. Astfel, războiul cu Iranul nu mai este criticat doar din exterior, ci și de unul dintre oamenii puși de președinte într-una dintre cele mai sensibile funcții de securitate națională.
Cine este Joe Kent
Profilul oficial publicat de ODNI îl descrie pe Joe Kent drept un veteran al războiului împotriva terorismului. Născut în Oregon și absolvent al Norwich University în Strategic Defense Analysis, Kent a servit 20 de ani în armata SUA, cu 11 misiuni de luptă în Orientul Mijlociu și alte zone de risc ridicat. A trecut prin 75th Ranger Regiment, Army Special Forces și U.S. Army Special Operations Command, iar după retragerea din 2018 a lucrat ca ofițer paramilitar în CIA’s Special Activities Center.
În documentele depuse la Senatul american pentru confirmare, Kent și-a prezentat traseul profesional aproape exclusiv prin prisma contraterorismului. El a spus că a făcut HUMINT în Irak, a devenit sergent de informații în cadrul Special Forces, apoi a fost selectat într-o unitate secretă a armatei specializată în colectare sensibilă de informații și recunoaștere specială, după care a urmat cursul de operațiuni al CIA și a ajuns ofițer paramilitar în agenție. În același chestionar, Kent a afirmat că are 21 de ani în contraterorism și 11 desfășurări de luptă în Orientul Mijlociu.
Un moment definitoriu pentru profilul său public a fost moartea primei sale soții, Shannon Kent, subofițer superior al US Navy, ucisă într-un atentat sinucigaș în Siria, în 2019. Atât biografia oficială ODNI, cât și AP notează că după această tragedie Kent a devenit un critic tot mai vocal al intervențiilor externe și al „războiului contra terorii”, spunând că administrațiile republicane și democrate au mințit pentru a menține America angajată în conflicte externe.
Din candidat MAGA la șef al NCTC
Ascensiunea lui Kent în politica mare a început în afara instituțiilor de intelligence. AP îl descrie ca pe un susținător consecvent al lui Trump, inclusiv după înfrângerea acestuia în alegerile din 2020 și după asaltul de la Capitoliu din 6 ianuarie 2021. În 2022, Kent a candidat în statul Washington și a câștigat primarele republicane împotriva lui Jaime Herrera Beutler, una dintre republicanele care votaseră pentru impeachment-ul lui Trump, însă a pierdut alegerile generale în fața democratei Marie Gluesenkamp Perez. A recunoscut oficial înfrângerea abia după încheierea renumărării, când AP a consemnat că adversara sa câștigase cu 50,14% la 49,31%.
Kent a revenit apoi în cursa pentru același district în 2024, dar a pierdut și revanșa. AP a consemnat că Marie Gluesenkamp Perez a câștigat un nou mandat în districtul 3 din Washington, supraviețuind unui nou duel electoral cu Kent, după ce în 2022 îl bătuse la mai puțin de 3.000 de voturi. Eșecurile electorale nu i-au blocat însă accesul la putere executivă.
Înainte să ajungă la vârful NCTC, Kent a lucrat ca șef de cabinet pentru Tulsi Gabbard. AP arată că Trump l-a nominalizat în februarie 2025, lăudându-l pentru promisiunea de a combate atât „jihadiștii”, cât și cartelurile, iar Senatul l-a confirmat în iulie 2025 cu 52 de voturi la 44. Toți democrații au votat împotrivă, iar singurul republican care s-a opus a fost Thom Tillis. În audierile de confirmare, Kent a pus accentul mai ales pe cartelurile latino-americane și pe gangurile transnaționale, nu pe Orientul Mijlociu.
Controversele care l-au urmărit
Numele lui Joe Kent nu a fost niciodată lipsit de controverse. Associated Press a scris încă din 2022 că, în campania sa pentru Congres, Kent a avut legături cu figuri și grupuri de extremă dreapta, inclusiv cu un consultant care fusese membru Proud Boys, cu fondatorul Patriot Prayer, Joey Gibson, și cu alte personaje din zona naționalistă radicală. AP nota atunci că, dincolo de povestea sa personală și militară, relațiile și acțiunile sale alimentau temerile privind apropierea GOP de organizații extremiste.
Controversele au continuat și la Washington. AP a notat la confirmarea sa că Kent a refuzat să se delimiteze de teoriile conspiraționiste privind alegerile din 2020 și de ideea că agenți federali ar fi instigat asaltul de la Capitoliu. Tot AP și Reuters au arătat că el a fost chestionat dur și pentru participarea la celebrul grup de Signal în care oficiali de top ai administrației au discutat planuri militare sensibile privind Yemenul, chat în care fusese introdus din greșeală și un jurnalist. În plus, Reuters a relatat că Kent a presat refacerea unei evaluări privind Tren de Aragua, pentru a se potrivi mai bine liniei politice a Casei Albe. Biroul lui Gabbard a respins atunci relatarea Reuters, spunând că versiunea prezentată este „falsă și fabricată”.
Chiar și demisia sa de acum a reaprins criticile vechi. AP a scris că formulările lui Kent despre Israel și influența politică a susținătorilor săi americani au reactivat acuzațiile de antisemitism și au readus în prim-plan vechile sale conexiuni cu extrema dreaptă. Cu alte cuvinte, Kent a reușit să devină, în același timp, un critic intern al războiului cu Iranul și o figură pe care o parte importantă a establishmentului politic și mediatic american continuă să o privească drept profund toxică.
Reacții și consecințe
Reacțiile la plecarea sa au fost puternic polarizate. Trump l-a descris, potrivit AP și Washington Post, drept „slab pe securitate”, în timp ce republicani precum speakerul Mike Johnson au apărat ideea că Iranul se afla în pragul unei capacități nucleare periculoase. De cealaltă parte, senatorul democrat Mark Warner, care spusese anterior că Kent nu ar fi trebuit confirmat, a declarat că pe acest punct Kent are dreptate și că nu exista o dovadă credibilă a unei amenințări iminente care să justifice împingerea Statelor Unite într-un nou război. Washington Post a vorbit, la rândul său, despre o falie tot mai vizibilă în interiorul taberei Trump între aripa intervenționistă și cea „America First”, mai sceptică față de războaiele externe.
Consecințele sunt, deocamdată, mai ales politice și instituționale. NCTC este agenția creată după 11 septembrie pentru a integra și analiza informațiile privind terorismul, iar AP notează că ea gestionează inclusiv lista americană a suspecților și cunoscuților teroriști. Faptul că șeful unei astfel de structuri pleacă denunțând lipsa unei amenințări iminente lovește direct în credibilitatea argumentului central folosit de Casa Albă pentru război. În același timp, episodul pune din nou reflectorul pe modul în care administrația Trump folosește informațiile clasificate și pe tensiunea dintre reflexul intervenționist al aparatului de securitate și promisiunea politică a unui trumpism anti-război.
În acest moment, demisia lui Joe Kent nu schimbă singură cursul operațiunilor militare, dar schimbă costul politic al lor. Dintr-o poveste despre un război justificat de Casa Albă prin iminența pericolului iranian, episodul devine și o poveste despre un om al sistemului, numit de Trump și confirmat de Senat, care spune public exact contrariul.
Comentează