"Preşedintele Nicuşor Dan şi-a permis să semneze împreună cu preşedintele Ucrainei, Volodymyr Zelenski un document numit "Declaraţia comună pentru stabilirea unui parteneriat strategic între România şi Ucraina" (!) prin care recunoaşte fără niciun temei presupusele eforturi ale Ucrainei pentru respectarea drepturilor minorităţii româneşti, ceea ce înseamnă de fapt renunţarea statului român la demersuri în acest sens şi eliberează un certificat de bună purtare nemeritat pentru autorităţile ucrainene.
Contextul
În Ucraina, existau mai multe biserici care desfăşurau slujbele în limba română decât şcoli care predau în limba română. Din această perspectivă, bisericile erau şi vetre identitare, nu doar religioase. Biserica românească în Ucraina este şi despre identitate, nu doar despre drepturi religioase elementare.
În conţinutul Declaraţiei nu se menţionează nimic despre libertatea religioasă a românilor din Ucraina, iar afirmaţia că părţile recunosc pe deplin separaţia bisericii de stat este solicitată de Volodymyr Zelenski, cu scopul de a nega pe viitor dreptul statului român de a se implica pentru organizaţia religioasă a românilor din Ucraina şi pentru respectarea libertăţii religioase a minorităţii româneşti.
Cu alte cuvinte, preşedintele Nicuşor Dan nu a cerut respectarea drepturilor minorităţii româneşti şi nici preşedintele Zelenski nu s-a angajat să le respecte.
Falsul fondator legat de Biserica Ortodoxă Română din Ucraina
Preşedintele Nicuşor Dan şi-a arătat reaua credinţă la declaraţiile de presă de după semnarea documentului. Întrebat de presă dacă documentul privind parteneriatul strategic va permite Bisericii Ortodoxe Române să deschidă structuri bisericeşti în Ucraina şi implicit să accepte acei preoţi care slujesc sub o structură religioasă subordonată încă Patriarhiei Kievului, preşedintele a pretins că "subordonarea pe linie bisericească a respectivelor biserici în care comunităţile româneşti participă la serviciul religios, asta nu poate să fie obiectul unui document între state, ci al unui document între biserici".
Preşedintele Nicuşor Dan a minţit cu bună ştiinţă, deoarece este bine informat asupra situaţiei şi s-a făcut în mod ruşinos purtătorul de cuvânt al autorităţilor ucrainene.
În Ucraina există circa 130 parohii ortodoxe de limbă română, care ţineau de Biserica Ortodoxă Ucraineană, subordonată Patriarhiei Moscovei şi care şi-a declarat autonomia odată cu începutul războiului din Ucraina.
Cu sprijinul statului ucrainean s-a creat o nouă structură religioasă numită Biserica Ortodoxă a Ucrainei, care nu este recunoscută de Patriarhia Română. Biserica Ortodoxă Ucraineană, subordonată Patriarhiei Moscovei, a fost interzisă şi bisericile sale au fost trecute la noua structură, inclusiv ca urmare a presiunii autorităţilor.
Parohiile româneşti au refuzat să treacă la noua structură, Biserica Ortodoxă a Ucrainei. Românii nu au garanţia că în cadrul acesteia li se va respecta dreptul de a folosi limba română şi în al doilea rând nu doresc să fie incluşi într-o structură religioasă care nu se află în comuniune cu Patriarhia Română pentru că este considerate necanonică.
Reacţia românilor şi a Bisericii Ortodoxe Române
Românii din Ucraina au hotărât să înfiinţeze propria structură religioasă, Biserica Ortodoxă Română din Ucraina, sub oblăduirea Patriarhiei Române şi în acest sens au primit binecuvântarea din partea Sfântului Sinod. Apoi românii au depus cerere pentru înregistrarea asociaţiei religioase. În Ucraina toate cultele sunt înregistrate ca asociaţii religioase şi există, de exemplu, cinci biserici ortodoxe. Cetăţenii ucraineni de origine română au acţionat în conformitate cu legislaţia Ucrainei, în schimb Tribunalul de la Kiev le-a încălcat drepturile, refuzând de mai multe luni să dea un răspuns cererii lor. În plus, autorităţile ucrainene fac presiuni asupra preoţilor români ameninţând că îi vor trimite pe front dacă vor adera la structura religioasă românească şi Capela "Sfinţii Trei Ierarhi" din Cernăuţi, zisă şi Capela Mitropoliţilor Bucovineni, folosită ca lăcaş de cult de credincioşii români în ultimele trei decenii, a fost preluată prin forţă şi oferită Bisericii Ucrainene. Eugen Patraş, care se ocupă de înregistrarea asociaţiei ortodoxe a românilor, a primit interdicţie de a intra în Ucraina timp de trei ani.
Preşedintele Nicuşor Dan a primit memoriul credincioşilor români din Ucraina şi cunoaşte şi poziţia Sfântului Sinod al Patriarhiei Române, care consider nejustificat şi abuziv refuzul Ucrainei de a înregistra asociaţia religioasă ortodoxă a credincioşilor români.
Aşadar, preşedintele dezinformează când pretinde că înfiinţarea asociaţiei româneşti şi trecerea preoţilor sub oblăduirea Patriarhiei Române ar ţine "de cele două biserici". În primul rând este un caz de încălcare a drepturilor fundamentale ale cetăţenilor ucraineni de origine română de către autorităţile ucrainene.
În al doilea rând, este o încălcare de către Ucraina a Tratatului din 1997 cu privire la relaţiile de buna vecinătate şi cooperare dintre România şi Ucraina.
Tratatul prevede că persoanele aparţinând minorităţii române pot înfiinţa în Ucraina propriile organizaţii, asociaţii, precum şi instituţii sau aşezăminte de învăţământ, culturale şi religioase. Preşedintele Nicuşor Dan ar fi trebuit să apere prevederile Trataului din 1997, dar şi prevederile constituţionale care îl oblige să promoveze identitatea naţională şi drepturile românilor de peste hotare.
Printre altele, când preşedintele se referă la o înţelegere "între cele două biserici" nu ratează ocazia să umilească Patriarhia Română, care nu recunoaşte organizaţia ucraineană denumită Biserica Ortodoxă a Ucrainei şi nu poate avea contacte cu aceasta. Dar, repetăm, nu este o problemă între biserici, este o problemă între statul ucraineană şi solicitările legitime ale cetăţenilor ucraineni, care solicită, în lod perfect legal, o biserică care să slujească în limba română şi subordonată canonic BOR. Nicuşor Dan face jocul autorităţilor ucrainene, care prin şantaj încearcă să determine Patriarhia Română să recunoască organizaţia ucraineană.
Precedentul: Ucraina este R. Moldova în oglindă
În Republica Moldova, situaţia a fost similară. Mitropolia Basarabiei, structură a Bisericii Ortodoxe Române, a fost reactivată în data de 14 septembrie 1992 şi recunoscută oficial de Patriarhia Română câteva luni mai târziu. Autorităţile Republicii Moldova au refuzat iniţial recunoaşterea Mitropoliei Basarabiei, supunând credincioşii şi clericii ei persecuţiei metodice şi sistematice. La 26 ianuarie 1999 Mitropolia Basarabiei s-a adresat Curţii Europene a Drepturilor Omului, reclamând încălcarea dreptului la libertate religioasă de către autorităţile Republicii Moldova. Curtea Europeană a Drepturilor Omului din Strasbourg a constatat încălcarea prevederilor articolelor 9 şi 13 ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului de către autorităţile Republicii Moldova şi a dispus recunoaşterea Mitropoliei Basarabiei, obligând Republica Moldova la plata de daune morale în valoare de 20.000 Euro.
Această decizie europeană a dus la recunoaşterea Mitropoliei Basarabiei de către autorităţile Republicii Moldova. Mitropolia Basarabiei a fost înregistrată oficial de Guvernul Republicii Moldova în data de 30 iulie 2002, după 10 ani de greutăţi şi nedreptăţi.
Suntem, practic, în acelaşi scenariu", a declarat Dan Dungaciu, prim-vicepreşedinte AUR.
Alianţa pentru Unirea Românilor (AUR) îşi exprimă regretul că preşedintele României a renunţat la orice urmă de suveranitate naţională şi a semnat cu preşedintele Vladimir Zelenski documente întocmite exclusiv în interesul Ucrainei.
AUR îi asigură pe românii din ţară şi din afara ei că va lupta pentru drepturile lor oriunde s-ar afla.
Comentează