În timp ce Europa își protejează economiile și populația în fața crizei energetice, România pare să facă exact contrariul. Este concluzia dură a unei analize semnate de profesorul Dan Voiculescu, care ridică o întrebare esențială: cine plătește, de fapt, prețul acestor decizii?
În Germania, centrale pe cărbune au fost repornite pentru a asigura stabilitatea sistemului energetic. În Polonia, Austria sau Italia, închiderea unor capacități a fost amânată. Argumentele sunt simple: costuri suportabile și reducerea dependenței de importuri.
În România însă, tabloul este diferit. Activitatea Complexul Energetic Oltenia a fost redusă, deși reprezintă un pilon important al producției interne de energie. În același timp, compania a fost obligată să suporte costuri uriașe pentru certificate de CO2, depășind 3 miliarde de euro.
În loc să folosească argumentul forței majore – invocat deja de alte state europene – pentru a renegocia aceste obligații, autoritățile române au continuat pe același drum, transferând indirect povara asupra populației.
Consecințele sunt vizibile: facturi ridicate, presiune economică asupra familiilor și o vulnerabilitate crescută în fața fluctuațiilor externe. Paradoxal, toate acestea se întâmplă într-o țară care are resurse suficiente pentru a-și asigura, cel puțin în mare parte, independența energetică.
Analiza atrage atenția că problema nu este lipsa resurselor, ci lipsa unei decizii ferme de a le folosi în interes național.
Pentru că, în final, întrebarea rămâne: într-o perioadă de criză, rolul statului este să apere cetățenii sau să îi expună?
Comentează