În urmă cu aproximativ 1500 de ani, călugări creştini şi practicanţi ai zoroastrismului trăiau paşnic laolaltă în nordul Irakului, conform unui nou studiu ce va fi prezentat în ediţia din ianuarie a publicaţiei American Journal of Archaeology, transmite marţi Live Science, potrivit Agerpres.
Acesta nu a fost singurul loc unde practicanţii zoroastrismului s-au amestecat cu oameni de alte credinţe; un sanctuar vechi de 2.000 de ani, descoperit în Georgia modernă, dezvăluie un amestec de credinţe zoroastriene şi cele ale altor religii, relatează un alt studiu.
Luate împreună, descoperirile sunt încă o dovadă că zoroastrismul - religia oficială a dinastiilor regale care au guvernat imperiile persane timp de peste 1.000 de ani - a coexistat adesea paşnic cu alte religii.
În descoperirea din Irak, o echipă condusă de arheologii Alexander Tamm, de la Universitatea Friedrich-Alexander din Erlangen-Nurnberg, şi Dirk Wicke, de la Universitatea Goethe din Frankfurt, a examinat ruinele unui complex de clădiri de la situl Gird-î Kazhaw din regiunea Kurdistan a ţării, potrivit unui comunicat al Universităţii Goethe din Frankfurt.
Arheologii au găsit stâlpi de piatră îngropaţi şi alte dovezi arhitecturale care arată că ruinele aparţin unei biserici aflate în centrul unei mănăstiri creştine, descoperită iniţial în 2015. Mănăstirea a fost construită în jurul anului 500 d.Hr. - "o surpriză uriaşă", deoarece a fost prima structură creştină găsită vreodată acolo, potrivit comunicatului.
Echipa a descoperit, de asemenea, fragmente îngropate ale unui ulcior mare decorat cu o cruce creştină timpurie. (Crucile erau rareori folosite ca simboluri creştine până la acceptare şi legalizarea creştinismului în Imperiul Roman (secolul IV).
Şi totuşi, mănăstirea creştină recent studiată se află la doar câţiva metri de o fortificaţie persană din perioada Imperiului Persan Sasanid, unde se practica zoroastrismul. Proximitatea celor două structuri indică faptul că creştinii şi zoroastrienii trăiau paşnic în această locaţie, se arată în comunicat.
Echipa arheologică a observat că, în acea epocă, creştinismul se răspândea dincolo de graniţele Imperiului Roman, unde fusese religia oficială încă de la Edictul de la Tesalonic (28 februarie 380) al celor trei împăraţi romani Teodosiu I, Graţian şi Valentinian al II-lea.
Romanii - şi, mai târziu, bizantinii - erau de obicei rivali ai perşilor şi, uneori, aliaţi de conjunctură. Noua religie a creştinismului, însă, se răspândea chiar şi printre perşi. "Datarea timpurie a unei clădiri bisericeşti în secolele al V-lea - al VI-lea d.Hr. nu este neobişnuită în regiune", se arată în comunicat. "Există structuri comparabile în nordul Siriei şi în nordul Mesopotamiei."
Descoperirile din nordul Irakului vin pe fondul unor noi detalii despre un sanctuar vechi de aproximativ 2.000 de ani, aflat într-un complex religios "grandios" de la Dedoplis Gora din Georgia, la mai puţin de 600 de kilometri nord de Gird-î Kazhaw din Irak.
Dedoplis Gora se afla la acea vreme sub regatul independent Kartli. Cu toate acestea, regiunea a fost puternic influenţată de Imperiul Persan Ahemenid şi există dovezi ample că zoroastrismul a fost practicat acolo.
Conform unui alt studiu din numărul din ianuarie 2026 al revistei American Journal of Archaeology, coordonat de David Gagoshidze, arheolog la Universitatea din Tbilisi (Georgia), "regii din Kartli venerau zei iranieni (zoroastrieni) combinaţi cu zeităţi astrale georgiene locale". Studiul analizează trei camere sanctuare din palatul Dedoplis Gora care atestă tradiţii religioase diferite.
Într-un sanctuar, riturile zoroastrismului erau practicate la un altar unde "locuitorii permanenţi ai palatului Dedoplis Gora ofereau sacrificii zilnice şi se rugau". Într-o altă cameră, se pare că "nobilii proprietari ai palatului" venerau cultul grecesc al lui Apollo, "pe baza statuetelor găsite acolo", conform studiului.
În cele din urmă, într-o a treia cameră, în ceea ce pare să fi fost o ceremonie "sincretică" (adică o ceremonie care combină mai multe tradiţii religioase), probabil se desfăşurau ritualuri pentru un cult local legat de "fertilitate, agricultură şi recoltă".
Studiile indică faptul că religia oficială persană zoroastrismului era în general tolerantă faţă de alte credinţe, deşi au existat momente în timpul Imperiului Persan Sasanid târziu când adepţii unor religii rivale precum creştinismul sau maniheiştii (o religie persană acum dispărută, centrată pe profetul Mani sau Manes) au fost persecutaţi.
Zoroastrismul este numit după profetul persan Zarathustra (Zoroastru în greacă), despre care se crede că a trăit acum aproximativ 3.500 de ani şi este centrat pe venerarea "Domnului Înţelept" Ahura Mazda, al cărui simbol principal este focul.
Numărul practicanţilor zoroastrismului a scăzut brusc în Persia (acum Iran) după căderea Imperiului Sasanid în faţa ofensivei Islamului, în secolul al VII-lea, iar acum există doar aproximativ 120.000 de zoroastrieni practicanţi în întreaga lume.
Comentează