Sume aparent nesemnificative, retrageri ocazionale, transferuri rapide sau conversii valutare făcute „din reflex” pot transforma un cont bancar obişnuit într-o cheltuială constantă. Datele arată că, pe parcursul unui an, românii ajung să piardă câteva sute de lei doar din comisioane recurente, fără să observe impactul real asupra bugetului. Analiza arată unde apar cele mai frecvente costuri, cum sunt declanşate şi ce diferenţe există între ofertele principalelor bănci.
Sute de lei pierduţi din taxe mici, dar repetate
Datele agregate ale Băncii Naţionale a României indică pierderi anuale cuprinse între 200 şi 400 de lei pentru un client bancar obişnuit, generate din comisioane recurente, potrivit Ziare.com.
De cele mai multe ori, aceste sume sunt fragmentate şi greu de observat în extrasul de cont: administrarea contului, retrageri de numerar, schimburi valutare sau condiţii speciale pentru aşa-numitul comision zero.
Costurile nu sunt resimţite imediat, însă, cumulate lunar, pot ajunge la nivelul unei facturi importante. Sistemul funcţionează adesea într-un dezechilibru de informare, banca ştiind exact ce taxe aplică, iar clientul descoperind efectul abia după debitare.
Contracte greu de descifrat şi condiţii care activează taxele
Cele mai costisitoare comisioane nu sunt neapărat cele mari, ci cele insuficient înţelese. Contractele bancare includ limbaj tehnic, trimiteri multiple şi condiţii cumulative, ceea ce îngreunează estimarea costului real al unui cont.
Multe taxe se aplică doar în anumite situaţii, iar acestea pot trece uşor neobservate. Retragerile de numerar sunt un exemplu frecvent: procentele par mici, dar sunt însoţite de sume minime, ceea ce face ca operaţiunile mici să devină disproporţionat de scumpe.
Diferenţele dintre retragerile de la ATM-ul propriei bănci şi cele de la alte bănci, din ţară sau din străinătate, sunt menţionate separat şi pot fi uşor omise.
Conversia valutară şi modificarea unilaterală a comisioanelor
Plăţile sau retragerile într-o altă monedă decât cea a contului pot include cursuri stabilite de bancă sau de procesator, peste care se adaugă comisioane suplimentare. În multe cazuri, plata cu un card în lei, în străinătate, ajunge mai scumpă decât plata în moneda locală, din cauza conversiilor succesive.
Băncile îşi rezervă şi dreptul de a modifica lista de comisioane, prin notificări electronice generale. Mulţi clienţi nu îşi reevaluează contractul după astfel de schimbări, deşi condiţiile iniţiale pot deveni mai puţin avantajoase.
„Conturile gratuite” şi costurile care reapar
Pentru mulţi români, contul de salariu este principalul produs bancar. Acesta este promovat frecvent ca fiind gratuit, însă lipsa comisionului este, de regulă, condiţionată de încasarea unui venit minim lunar.
Dacă fluxul de venit este întrerupt – schimbarea locului de muncă, pauze contractuale sau concedii fără plată – comisionul de administrare poate fi reactivat automat.
Alte contracte impun un număr minim de tranzacţii lunare, iar nerespectarea acestui prag poate duce, de asemenea, la apariţia taxelor.
Pachetele de cont curent pot include facilităţi, dar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile impuse, costul lunar poate ajunge la 20–40 de lei, ceea ce înseamnă peste 300–400 de lei pe an, susține sursa citată.
Verificarea costurilor reale ale contului
Un audit personal presupune verificarea extraselor pe ultimele 12 luni, recitirea secţiunii de comisioane din contract şi compararea costurilor cu modul real de utilizare a contului.
Un produs promovat ca gratuit poate deveni ineficient dacă generează constant taxe pentru servicii puţin folosite sau condiţii dificil de respectat.
Băncile cu cele mai mici comisioane, potrivit datelor ANPC
Baza de date a Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor centralizează comisioanele declarate de bănci, însă valorile nu sunt perfect standardizate şi pot varia în funcţie de pachete şi condiţii. Analiza acestor date evidenţiază câteva instituţii cu costuri minime competitive.
Libra Internet Bank
Apare frecvent cu valori minime foarte reduse pentru administrarea contului şi a cardului de debit, în special pentru conturile operate online. În anumite pachete, administrarea contului şi a cardului este declarată la 0 lei, modelul fiind axat pe utilizare digitală.
ING Bank
Pentru conturile uzuale, administrarea contului şi a cardului poate avea valoare minimă 0 lei, dacă sunt respectate condiţiile contractuale, precum venitul recurent şi utilizarea activă. Costuri suplimentare pot apărea atunci când aceste condiţii nu sunt îndeplinite.
Banca Transilvania
Nu figurează cu cele mai mici valori minime din piaţă, însă comisioanele sunt moderate şi relativ stabile. Există taxe fixe lunare sau condiţionate de rulaj, iar comisioanele procentuale sunt însoţite de praguri minime clar definite, ceea ce face costurile mai uşor de anticipat.
Exim Banca Românească
Are valori minime competitive pentru unele servicii, în special în cadrul anumitor pachete. În afara acestora, diferenţele între operaţiunile interne şi externe pot deveni semnificative.
Intesa Sanpaolo Bank
Oferă valori minime rezonabile pentru administrarea contului în anumite pachete, inclusiv situaţii cu comision zero, condiţionat de rulaj. În afara pachetelor, costurile lunare pot fi mai ridicate, reflectând un model bazat pe condiţii de utilizare.
Comentează