Adaptarea graduală la creşterea preţurilor şi la disfuncţionalităţile din sectorul petrolier reduce capacitatea de reacţie a economiei şi întârzie măsurile eficiente, ceea ce poate amplifica riscurile pe termen mediu, avertizează preşedintele Asociaţiei Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliţă,
"Cel mai mare pericol într-o criză a petrolului nu este explozia iniţială a preţurilor sau întreruperea fluxurilor, ci degradarea lentă, aproape invizibilă, a capacităţii de reacţie - alunecarea într-un "scenariu al broaştei fierte" în care atât societatea, cât şi clasa politică se adaptează progresiv la anormal, până când nu mai recunosc momentul în care au pierdut controlul. Nu este un scenariu dramatic, nu are spectaculozitatea unui colaps brusc. Este mult mai insidios, este o acumulare de compromisuri, de ajustări minore, de explicaţii liniştitoare, care împreună produc o schimbare structurală profundă", a subliniat Chisăliţă, într-un comunicat transmis AGERPRES, vineri.
Potrivit acestuia, la început, creşterile de preţ sunt explicate prin factori temporari, perturbările sunt descrise drept excepţii, iar conflictul este încadrat într-un orizont limitat.
În opinia sa, este faza în care "încă există spaţiu de manevră, în care deciziile strategice ar putea reduce impactul", dar exact în acest moment apare prima cedare a autorităţilor, refuzul de a accepta că situaţia este de durată.
"În locul unei evaluări lucide, se instalează un optimism calculat, nu pentru că este justificat, ci pentru că este convenabil. Apoi începe procesul de acomodare. Preţurile mai mari devin "noua realitate temporară". Inflaţia este "în curs de stabilizare". Măsurile puţine sau inexistente sunt prezentate ca fiind suficiente, chiar dacă sunt evident reactive şi incomplete. Fiecare ajustare este mică, aproape imperceptibilă. Dar exact această gradualitate este problema. Pentru că elimină şocul, elimină şi reacţia", precizează specialistul.
Astfel, o societate nu se revoltă împotriva unei creşteri de 10% pe lună, un electorat nu penalizează sever o deteriorare lentă, iar politicienii "ştiu acest lucru".
În acest punct "scenariul devine periculos", nu pentru că lucrurile se înrăutăţesc rapid, ci pentru că se înrăutăţesc suficient de lent încât să fie tolerate, consideră specialistul.
Chisăliţă susţine că se creează "o complicitate tăcută între guvernanţi şi guvernaţi", în condiţiile în care primii evită deciziile dificile, iar ceilalţi evită confruntarea cu realitatea.
"Este un echilibru fals, construit pe amânare şi autoiluzionare. Pentru clasa politică, acest mecanism este aproape ideal. Ajustările graduale reduc presiunea publică. Costurile sunt distribuite în timp şi devin mai greu de atribuit. Nu există un moment clar în care cineva poate fi tras la răspundere. În locul unei crize evidente, apare o stare de disconfort permanent, dar difuz. Iar disconfortul difuz nu generează măsuri, ci resemnare. Dar această strategie are un preţ enorm. Pentru că, în timp ce discursul rămâne calm, realitatea se acumulează. Companiile se închid. Lucrările agricole nu sunt făcute. Dependenţele structurale nu sunt reduse. Vulnerabilităţile nu sunt corectate. Sistemul energetic, prin natura lui rigid, nu poate fi ajustat rapid atunci când, în final, presiunea devine insuportabilă. Iar acel moment vine întotdeauna", a adăugat preşedintele AEI.
În paralel, societatea intră într-un proces de adaptare periculoasă, consideră el.
"Oamenii reduc consumul, îşi ajustează aşteptările, acceptă standarde mai scăzute. Fiecare decizie individuală este raţională, chiar inevitabilă. Dar cumulativ, aceste decizii normalizează declinul. Nu mai există o linie clară între criză şi normalitate. Totul devine o variantă mai proastă a ceea ce era înainte, dar suficient de suportabil încât să nu provoace reacţii colective puternice. Aceasta este esenţa scenariului broaştei fierte - nu faptul că apa se încălzeşte, ci faptul că nimeni nu mai sare. Pentru că fiecare grad în plus este justificat, explicat, absorbit. Până când devine prea târziu", susţine Chisăliţă.
În acest context, pieţele joacă un rol ambiguu. "Ele nu sunt arbitri obiectivi ai realităţii, ci amplificatori ai percepţiilor dominante. Atâta timp cât naraţiunea dominantă este una de temporaritate, preţurile şi aşteptările vor reflecta această iluzie. Dar când realitatea devine imposibil de ignorat, corecţia nu este graduală. Este violentă. Şi loveşte exact într-un sistem deja slăbit de amânări şi compromisuri", a adăugat specialistul.
În opinia sa, momentul de ruptură este, de obicei, prost înţeles şi nu apare pentru că lucrurile devin brusc rele, ci pentru că devin imposibil de gestionat incremental.
"Este punctul în care toate ajustările mici nu mai sunt suficiente. În care costul real iese la suprafaţă simultan, preţuri ridicate, inflaţie persistentă, presiune socială, instabilitate economică. Iar atunci, exact acele măsuri care au fost evitate iniţial - dure, costisitoare, nepopulare - devin inevitabile, dar mult mai dureroase. Ironia este brutală, ceea ce a fost evitat pentru a proteja stabilitatea pe termen scurt ajunge să distrugă stabilitatea pe termen mediu. Iar cei care au susţinut că "nu este momentul" descoperă că nu mai există niciun moment favorabil", susţine preşedintele AEI.
El consideră că problema fundamentală nu este lipsa de informaţie sau de capacitate analitică, ci lipsa de voinţă de a acţiona în absenţa unei crize evidente.
"Sistemele politice nu sunt construite pentru a reacţiona la şocuri, cu atât mai puţin pentru a le anticipa. Iar scenariul broaştei fierte exploatează exact această slăbiciune. Pentru că elimină şocul vizibil, elimină şi declanşatorul acţiunii. Într-o criză a petrolului, această dinamică este extrem de periculoasă. Energia nu este un sector marginal, ci fundamentul întregii economii. Orice distorsiune are efecte în lanţ: asupra producţiei, transportului, preţurilor, stabilităţii sociale. A permite ca aceste distorsiuni să se acumuleze lent, fără o reacţie structurală, înseamnă a construi deliberat o criză mai mare în viitor", consideră specialistul.
În context, acesta susţine că nu lipsa de resurse ne împinge spre criză, ci incapacitatea de a recunoaşte la timp că regulile jocului s-au schimbat.
"Atât timp cât conflictul este tratat ca o anomalie temporară, răspunsul va fi inevitabil insuficient. Iar fiecare zi în care această iluzie este menţinută adânceşte problema. Scenariul broaştei fierte nu este o metaforă exagerată. Este o descriere exactă a modului în care sistemele eşuează, nu printr-o decizie catastrofală, ci printr-o serie de decizii mici, rezonabile, dar fundamental greşite în ansamblu. Iar într-o criză energetică, acest tip de eşec nu este doar probabil - este aproape inevitabil, dacă nu este recunoscut şi contracarat activ. În final, întrebarea nu este dacă vom intra într-un astfel de scenariu, ci de ce politicienii nu au avut capacitatea de a-l recunoaşte înainte ca ieşirea să devină imposibilă. Pentru că, odată ce pragul critic este depăşit, nu mai există ajustări graduale. Există doar corecţii brutale. Şi, de fiecare dată, ele vin prea târziu pentru a mai fi ieftine", menţionează Chisăliţă.
Potrivit acestuia, lipsa unor intervenţii timpurii în sectorul energetic poate transforma dezechilibrele actuale într-o criză mai amplă, cu efecte economice şi sociale semnificative.
Comentează