Culoarea ochilor rămâne, pentru mulți, una dintre primele trăsături care ne captează atenția la întâlnirea cu o persoană, un detaliu ce dă personalitate și unicitate chipului. Totuși, nuanțele pe care le percepem, acel albastru hipnotizant sau verde enigmatic, nu sunt rezultatul direct al unui pigment, ci al unui joc sofisticat între lumină, fizică și moștenirea genetică.
Studiile moderne arată că frumusețea ochilor albaștri, de exemplu, nu este dată de existența unei substanțe colorante, ci de un fenomen optic de o subtilitate remarcabilă.
Specialiști precum Dr. Davinia Beaver, de la Bond University din Australia, explică faptul că acest efect apare deoarece ochii albaștri au o cantitate extrem de mică de melanină, ceea ce permite luminii să creeze acea nuanță distinctă și fascinantă.
Melanina este pigmentul universal, responsabil pentru nuanța pielii, a părului și, bineînțeles, a irisului. În absența aproape totală a acestui pigment în iris, lumina solară care pătrunde în ochi nu este absorbită, ci se dispersează.
Așa cum cerul și marea capătă nuanțe de albastru deși apa și aerul sunt incolore, tot astfel, în structura irisului, lungimile de undă scurte ale luminii, adică albastrul, sunt împrăștiate cu o eficiență superioară celor lungi, cum ar fi roșul sau galbenul.
Acest fenomen, cunoscut sub numele de efectul Tyndall, este responsabil pentru iluzia optică a ochilor albaștri, care sunt de fapt lipsiți de un pigment albastru real.
În contrast, ochii căprui își datorează nuanța profundă unei concentrații ridicate de melanină, care absoarbe lumina, conferindu-le acea intensitate caracteristică.
Ochii verzi se situează undeva la mijloc pe acest spectru al melaninei, având mai mult pigment decât ochii albaștri, dar mai puțin decât cei căprui.
O altă nuanță adesea admirată, hazel, își face apariția dintr-o distribuție neuniformă a melaninei în iris, creând un mozaic de culori ce par să se schimbe subtil în funcție de lumina ambientală.
O lungă perioadă s-a crezut că o singură genă dictează culoarea ochilor
Timp de decenii, s-a crezut că o singură genă dictează culoarea ochilor, însă studii recente au infirmat această ipoteză simplistă. Adevărul este că mai multe gene conlucrează într-un proces complex pentru a determina nuanța finală a ochilor.
Această complexitate genetică explică de ce, în aceeași familie, frații pot avea culori ale ochilor surprinzător de diferite. Mai mult, este posibil ca doi părinți cu ochi albaștri să aibă un copil cu ochi verzi sau căprui deschis, o demonstrație a jocului imprevizibil al eredității.
Ochii verzi, spre exemplu, rămân printre cei mai rari la nivel global, tocmai din cauza echilibrului genetic delicat pe care îl necesită: o cantitate de melanină suficientă pentru a nu fi albaștri, dar insuficientă pentru a deveni căprui.
Un alt aspect interesant este cel al bebelușilor, în special al celor cu ascendență europeană, care se nasc adesea cu ochi albaștri sau gri.
Nivelul de melanină este scăzut la naștere și, pe măsură ce copilul se dezvoltă, pigmentul se acumulează treptat, putând modifica nuanța ochilor spre verde sau maro în primii ani de viață.
La maturitate, culoarea ochilor tinde să se stabilizeze, deși poate părea diferită în funcție de factori externi precum lumina ambientală, culoarea hainelor sau machiajul.
Există însă și situații mai puțin obișnuite în care apar modificări permanente, fie odată cu înaintarea în vârstă, fie ca urmare a unor afecțiuni medicale. Un capitol aparte îl reprezintă heterocromia, o condiție fascinantă în care fiecare ochi are o culoare distinctă, scrie incredibilia.ro.
Aceasta poate fi o trăsătură moștenită, rezultatul unei accidentări sau asociată cu anumite boli. Artistul David Bowie este un exemplu celebru, ale cărui priviri păreau diferite din cauza unei pupile permanent dilatate în urma unui incident, creând impresia de heterocromie.
Pe de altă parte, vedete precum Kate Bosworth sau Mila Kunis au heterocromie reală, ceea ce le conferă o privire cu adevărat remarcabilă. În prezent, ochii căprui sunt cei mai răspândiți la nivel global, reflectând moștenirea genetică dominantă a multor populații.
În Marea Britanie, însă, ochii albaștri sunt cei mai frecvenți. Această distribuție regională ilustrează modul în care evoluția a favorizat concentrații variate de melanină de-a lungul istoriei umane.
Cercetările asupra culorii ochilor demonstrează, așadar, că ceea ce percepem ca o simplă „culoare” este, în realitate, o îmbinare armonioasă de genetică, fizică și biologie.
Ochii noștri nu își datorează frumusețea unui pigment albastru sau verde specific, ci mai degrabă jocului subtil al luminii cu structura irisului și cu genele moștenite, oferind fiecărei priviri o poveste unică și irepetabilă.
Comentează