Câte fragmente minuscule de plastic se află în corpul nostru? Confruntaţi cu studii ştiinţifice alarmante şi uneori contestate vehement, numeroşi cercetători din lumea întreagă au stabilit un cadru de cercetare pentru a rezolva controversa legată de efectele microplasticelor asupra sănătăţii, relatează miercuri AFP.
O serie de studii de mare anvergură au susţinut în ultimii ani că microplasticele au fost identificate în tot corpul uman, inclusiv în organe precum creierul, dar şi în sânge, potrivit Agerpres.
Cu toate acestea, unele dintre aceste cercetări, în special studiul despre care s-a spus că a descoperit echivalentul "unei linguri" de plastic în creierul cadavrelor, au fost intens criticate.
Unii oameni de ştiinţă susţin că aceste descoperiri sunt denaturate de contaminarea cauzată de prezenţa omniprezentă a materialelor plastice în laboratoare şi că tehnicile utilizate de cercetători ar putea confunda ţesuturile umane, cum ar fi grăsimea cerebrală, cu plasticul.
Pentru a soluţiona dezbaterea, 30 de oameni de ştiinţă din 20 de institute de cercetare din întreaga lume au propus un nou cadru pentru studiul microplasticelor, rezultatul unei lucrări publicate marţi în revista Environment & Health.
Această metodă le permite cercetătorilor să precizeze nivelul de certitudine cu privire la nivelurile de microplastice detectate.
Omniprezenţa microplasticelor în mediul înconjurător nu este contestată. De asemenea, este "foarte probabil" să ingerăm în mod regulat microplastic prezent în aer şi alimente, a declarat pentru AFP Leon Barron, cercetător la Imperial College London.
Însă, nu există încă suficiente dovezi pentru a afirma că aceste microplastice sunt dăunătoare sănătăţii noastre, potrivit autorului principal al cadrului prezentat marţi.
Deşi microplasticele, şi mai ales nanoplasticele - cu dimensiuni şi mai mici - sunt foarte dificil de detectat, unele cercetări au raportat găsirea lor în zone ale corpului uman unde prezenţa lor era "puţin plauzibilă", a spus Barron.
Spre exemplu, într-un studiu publicat în revista Nature Medicine la începutul anului 2025, oamenii de ştiinţă au declarat că au detectat particule de plastic relativ mari în creierul unor persoane decedate cu puţin timp în urmă. Acest lucru ar implica, însă, faptul că particulele trecuseră de puternicele "ziduri de apărare" ale barierei hematoencefalice, care izolează creierul, au obiectat oamenii de ştiinţă sceptici.
Pentru unii experţi, tehnica utilizată în acest studiu - piroliză-GC-MS (cromatografia de gaze cuplată cu spectrometria de masă) - poate confunda grăsimile cu polietilena, utilizată în mod obişnuit în ambalajele din plastic.
În februarie 2025, postul CNN a relatat că această cantitate de plastic găsită reprezenta un volum total echivalent cu cel al unei linguri. Matthew Campen, profesor la Universitatea din New Mexico din SUA şi autor principal al studiului, a declarat pentru AFP că acest "concept de linguriţă a fost o invenţie media". "Problema era extrapolarea de la un singur eşantion de creier la întregul creier, ceea ce a constituit o supraestimare semnificativă", a explicat el.
Alte studii au fost criticate pentru că nu au utilizat măsuri de control al calităţii pentru a exclude contaminarea încrucişată. Fără acestea, este "imposibil de ştiut dacă materialele plastice detectate provin din ţesături, recipiente, produse chimice, echipamente de laborator sau particule de plastic prezente în aer", a declarat pentru AFP Dusan Materic, cercetător specializat în microplastice.
Cadrul propus de oamenii de ştiinţă încurajează cercetătorii să utilizeze diferite tehnici pentru a detecta în mod fiabil microplasticele.
Potrivit lui Barron, metoda este similară cu cea utilizată de criminalişti pentru a analiza fibrele de covor găsite la locul unei crime.
Ideea este de a "pune toate laboratoarele care efectuează aceste lucrări pe picior de egalitate", permiţându-le să precizeze nivelul de încredere în rezultatele lor, a spus el. Această idee "începe deja să câştige teren", a adăugat el.
Pentru aceasta, cercetătorii trebuie să dea dovadă de transparenţă prin publicarea tuturor datelor brute din studiile lor şi prin adoptarea unor practici riguroase de control al calităţii.
"Ca să fie clar, microplasticele reprezintă o problemă", a rezumat Barron. "Toate cercetările efectuate până în prezent au fost făcute cu bună-credinţă", a spus el. Însă, pentru a stabili dacă microplasticele sunt dăunătoare sănătăţii umane trebuie să se cadă de acord asupra nivelurilor găsite în corpul uman. În opinia sa, "oamenii de ştiinţă care se denigrează reciproc în media nu sunt constructivi".
Comentează