Berlinala promite să ofere o fereastră către cinematografia din toate colţurile lumii. Însă, în anumite regiuni ale lumii, turnarea filmelor se dovedeşte complicată, chiar imposibilă, obligându-i pe cineaşti să-şi dubleze creativitatea pentru a relata poveşti din ţările lor, transmite sâmbătă AFP.
Proiectat în deschiderea Festivalului Internaţional de Film de la Berlin, joi, "No Good Men", regizat de Shahrbanoo Sadat, este una dintre puţinele opere din cinematografia afgană, scrie Agerpres.
"De foarte, foarte mult timp, poveştile afgane au fost relatate de cineaşti străini şi, prin urmare, a existat întotdeauna un fel de distorsiune", a explicat regizoarea aflată cel de-al treilea lungmetraj.
Cineasta, refugiată la Hamburg de la capturarea Kabulului de către talibani în 2021, nu a putut niciodată să filmeze în ţara sa, nici măcar înainte de căderea Republicii.
Pentru "No Good Men", o comedie romantică despre o cameramană care se îndrăgosteşte de un reporter-vedetă în plină ofensivă talibană, ea a luat în considerare Tadjikistanul (unde lucrase anterior), Iordania sau chiar Grecia, pentru a recrea atmosfera de pe străzile capitalei afgane. Totul a eşuat din cauza problemelor legate de asigurare şi de finanţare.
"Toţi regizorii - inclusiv eu - se grăbesc spre Orientul Mijlociu pentru orice poveste despre Afganistan. Dar acesta este un film de ficţiune, nu un documentar, aşa că am dreptul să creez", a declarat Sadat pentru AFP.
Filmul a fost în cele din urmă turnat în nordul Germaniei, cu refugiaţi afgani. Pentru scena finală a evacuării civililor de pe aeroport, regizoarea a optat pentru o închisoare abandonată din Berlin şi a aşteptat ca cerul să se însenineze pentru a evoca oraşul său natal.
Regizoarea libaneză Danielle Arbid s-a confruntat cu aceeaşi problemă. În timp ce se pregătea să filmeze "Only Rebels Win" cu Hiam Abbass la Beirut, în septembrie 2024, armata israeliană a lansat o serie de bombardamente care a durat două luni.
"Echipa de producţie m-a întrebat: 'Putem s-o facem la Marsilia sau la Montreuil?'. Am spus: 'Nu, într-un studio'", a povestit regizoarea, pentru AFP.
Filmul, care relatează povestea de dragoste dintre o femeie creştină palestiniană în vârstă şi un imigrant musulman din Sudanul de Sud, cu 40 de ani mai tânăr decât ea, a fost turnat într-un studio din Saint-Denis, lângă Paris, "cu 600.000 de euro şi cu doi pereţi", a declarat amuzată Danielle Arbid.
Ea a angajat o echipă în Liban pentru a filma cadre statice cu străzile din Beirut, care au fost apoi proiectate pe ecrane, în spatele actorilor.
A prezenta străzile capitalei libaneze în timp ce aceasta era bombardată intens "a fost pentru mine un gest de furie, de voinţă militantă", pentru a arăta rezistenţa Beirutului.
Regizorul german Ilker Catak, al cărui film "Yellow Letters" se află în competiţia oficială, a avut o abordare diferită.
Filmul său, care prezintă povestea unui regizor turc şi a soţiei sale actriţe, cărora li s-a interzis brusc să lucreze din cauza opiniilor lor politice, a fost filmat în întregime în Germania. Capitala Berlin înlocuieşte astfel Ankara, iar oraşul Hamburg înlocuieşte Istanbulul.
Echipa de producţie insistă că filmările în Turcia ar fi fost perfect posibile în pofida subiectului sensibil, dar Germania a fost aleasă pentru a ilustra fragilitatea universală a libertăţilor. "Avem impresia că totul merge foarte bine (în Germania) şi că suntem în siguranţă, dar nimic nu este sigur", a declarat regizorul născut în această ţară din părinţi turci.
"Democraţia şi libertatea de exprimare trebuie apărate în fiecare zi", a argumentat cineastul. "Ele ne pot fi luate oricând, în Germania, dar şi în Occident. Occidentul nu este nicidecum mai bun decât alte părţi ale lumii", a adăugat Ilker Catak.
Cea de-a 76-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film de la Berlin se desfăşoară în perioada 12-22 februarie.
Comentează