Ceva considerat „incredibil” în urmă cu câteva săptămâni a avut loc deja pe străzile Republicii Islamice Iran, fiind acum deja ceva ireversibil: oamenii cer întoarcerea regelui lor! Pe măsură ce protestatarii au ieșit în străzile Iranului, în mijlocul scandărilor de furie împotriva liderului suprem, ayatollahul Ali Khamenei, și al furiei față de o economie în cădere liberă, un slogan odinioară considerat politic drept interzis a revenit, iar scandările mulțimilor care îl repetau au umplut atmosfera: „Javid Shah – Trăiască Șah-ul”, strigă lumea. Într-o sinergie care apare doar în momente istorice, atât comercianții din bazarele iraniene, cât și studenții iranieni, cer înlăturarea liderului suprem Ali Khamenei și revenriea Republicii Islamice Iran la statut de Monarhie, prin revenirea prințului Pahlavi la putere. Nostalgia după fostul regim e resimțită și-n România, chiar recent IICCMER avertiza cu privire la propagarea mesajelor pro-comuniste pe rețelele de socializare.
O fisură la baza regimului
Videoclipuri trimise din interiorul Iranului au arătat demonstranți scandând deschis în sprijinul dinastiei Pahlavi, aflată în exil de la căderea ultimului șah, Mohammad Reza Pahlavi, alături de apeluri la căderea Republicii Islamice.
Pentru un regim construit pe răsturnarea monarhiei și ștergerea moștenirii Pahlavi, scandarea este existențial amenințătoare.
Este un semn că furia a depășit nemulțumirea față de politicile sau personalitățile economice și a trecut către respingerea Republicii Islamice însăși.
De la Teheran la Isfahan, Mashhad, Ahvaz și Hamadan, protestele s-au răspândit rapid, iar sloganurile au depășit rapid nemulțumirile de bază.
Mulțimile s-au auzit scandând: "Aceasta este bătălia finală! Pahlavi se va întoarce", iar "Șahul se va întoarce în patrie, iar Zahhak (n.r.: „despotul”) va fi răsturnat", invocând tiranul mitologic al legendelor persane, explică ziarul Jerusalem Post.
Scandările care cer moartea lui Khamenei și resping cheltuielile regionale ale Iranului – "Nu Gaza, nu Libanului, îmi dau viața pentru Iran" – au arătat că nu este vorba doar de un dezastru financiar, ci de direcționarea continuă a miliarde de dolari către grupuri proxy de care oamenii s-au săturat.
Regimul pare precaut în a-și desfășura forțele de securitate prea aspru, încercând inițial să liniștească demonstranții cu soluții politice și mesaje de "dialog", conștient că o astfel de mișcare ar putea împinge tulburările într-un teritoriu incontrolabil. Reprezentanții Guvernului au oferit și câte 7 dolari fiecărui Iranian, într-o mutare care le aduce aminte românilor de ultimele clipe din viața lui Nicolae Ceaușescu, care a încercat și el să mărească veniturile românilor cu 200 de lei. Inclusiv președintele Iranian a făcut apel la calm.
"Javid Shah"
Dar sloganurile care răsună pe străzi sugerează că ceva mai profund a început deja.
Pentru observatorii din afară, scandările "Javid Shah" pot suna ca un apel literal la restaurarea monarhiei. În interiorul Iranului, semnificația lor este mai complexă.
Pentru un regim care a investit enorm de energie în încercarea de a suprima ideea trecutului monarhic al Iranului, revenirea unor astfel de scandări este profund tulburătoare.
Republica Islamică, până la urmă, reprezintă doar un moment trecător în lunga istorie a Iranului. Dacă Republica Islamică ar supraviețui până la 50 de ani în 2029, ar reprezenta mai puțin de 2% din istoria Iranului, explică sursa citată. În cea mai mare parte a acelei istorii, Iranul nu a fost condus de clerici, ci de regi, șah și împărați.
Scandarea "Javid Shah" reflectă, la un nivel, dorința poporului iranian pentru ceva ce a avut (sau a îndurat, în funcție de cum se simte față de monarhie) de-a lungul majorității istoriei sale.
Iranienii privesc ayatollahii, cu obsesia lor pentru ummah (comunitatea musulmană globală) și sprijinul lor pentru palestinieni și grupuri proxy precum Hezbollah, ca pe intruși în istoria persană, consideră analiza invocată.
Timp de mai bine de patru decenii, regimul a portretizat era Pahlavi ca fiind unic coruptă, ilegitimă și anti-iraniană. Invocarea șahului astăzi nu este doar nostalgie, ci un atac direct asupra narațiunii fondatoare a regimului.
Tulburările politice încep adesea cu distrugerea tabuurilor, cum ar fi protestele Woman, Life, Freedom din 2022 legate de problema hijabului femeilor. Când protestatarii încetează să mai vorbească în limba impusă de stat și caută simboluri interzise, autoritatea regimului începe să se erodeze. "Javid Shah" este exact un astfel de simbol.
Când bazarul și studenții vorbesc împreună
Timp de secole, clasa comercială bazaari din Iran a jucat un rol politic disproporționat, acționând atât ca coloană vertebrală economică, cât și ca forță de mobilizare în momente de criză națională.
Înrădăcinate în bazarurile tradiționale ale orașelor precum Teheran, Isfahan, Tabriz și Mashhad, bazarurile erau strâns legate de rețelele clericale prin donații religioase, oferindu-le atât pârghie financiară, cât și autoritate morală.
Această influență a schimbat în mod repetat traiectoria țării. Închiderile bazarurilor au contribuit la anularea Concesiunii Tutunului în anii 1890, au alimentat Revoluția Constituțională de la începutul secolului al XX-lea și au susținut mișcarea de naționalizare condusă de prim-ministrul Mohammad Mossadegh în anii 1950. Cel mai decisiv, grevele susținute de oamenii din bazar din 1978-79 au privat regimul Pahlavi de venituri și stabilitate logistică, accelerând prăbușirea monarhiei.
Chiar și sub Republica Islamică, care a apărut inițial din această alianță dintre zona clericală și lumea din bazar, „bazarii” și-au reafirmat periodic puterea prin greve și proteste, în special în perioade de dificultăți economice sau prăbușire valutară.
Așadar, bazarul este mult mai mult decât o simplă piață.
Are precedentul de a fi un motor istoric care împinge Iranul într-o direcție sau alta.
Întrebarea care persistă
Întrebarea care predomină acum e: "Bazaarii protestează pur și simplu din nemulțumire financiară sau sunt și împotriva regimului?"
Sunetul numelui lui Pahlavi care le iese pe buze pare să indice un răspuns, notează analiza.
Ceea ce face ca agitația actuală să fie mai volatilă, însă, este că bazarul nu mai acționează singur.
Alături de comercianți, studenții au început să reapară ca o forță activă.
Articole de la Teheran au indicat la începutul săptămânii că studenți din mai multe universități s-au alăturat demonstrațiilor, scandând nu doar împotriva lui Khamenei, ci și în mod deschis în sprijinul prințului moștenitor Reza Pahlavi. Videoclipurile au arătat elevi arestați, pe măsură ce tot mai mulți din întreaga țară s-au alăturat protestelor.
Studenții au jucat un rol central în răsturnarea șahului în 1979. Campusurile universitare din anii 1960 și 1970 au fost focare de activism islamist și de stânga seculară, producând mulți dintre figurile care au contribuit la demontarea monarhiei. Mișcarea studențească din acea perioadă era covârșitor anti-monarhistă.
Faptul că aceeași categorie demografică strigă acum sloganuri pro-Pahlavi dovedește cât de profund s-au schimbat punctele de referință politice ale Iranului, atât cele la suprafață, cât și cele neobservate.
Pentru studenții de astăzi, majoritatea născuți la decenii după revoluție, șahul este o figură simbolică din istorie și nu una cu care să se poată identifica din memorie.
Spre deosebire de Republica Islamică, pe care au cunoscut-o toată viața, era Pahlavi reprezintă un Iran fără dominație clericală, fără ideologie impusă asupra vieții de zi cu zi și, pentru cei care doresc ca roadele muncii iraniene să fie savurate în țară, fără „devierea” bogăției naționale în războaie regionale prin procură.
Această convergență între oamenii bazarului și studenți este istoric rară și politic explozivă.
Când aceste două forțe s-au mișcat împreună, regimurile iraniene s-au luptat să supraviețuiască. În 1979, alinierea lor a contribuit la răsturnarea monarhiei. În 2025, acestea converg din nou.
Și de data aceasta împotriva sistemului pe care ei l-au ajutat să ajungă la putere.
Pahlavi face un pas înainte
În acest context, prințul moștenitor Reza Pahlavi a devenit principalul punct focal al opoziției fragmentate a Iranului.
Recent, pe măsură ce protestele s-au intensificat, Pahlavi a emis un mesaj public, afirmând: "Astăzi este un moment pentru o solidaritate mai mare”.
"Fac apel la toate segmentele societății să se alăture cetățenilor voștri pe străzi și să ridicați vocile cerând căderea acestui sistem."
Acest mesaj a urmat lunilor de poziționare tot mai politică.
La o conferință de presă la Paris, în iunie, Pahlavi a cerut deschis schimbarea regimului și a anunțat planuri de a forma un front larg de opoziție. El a condamnat represiunea Republicii Islamice și a avertizat guvernele occidentale să nu ofere regimului linii de viață economice sau diplomatice. Esențial, el a stabilit principii de bază pentru un Iran post-Republică Islamică:
· integritatea teritorială,
· egalitatea tuturor cetățenilor,
· libertățile individuale
· separarea dintre religie și stat.
La acea apariție la Paris, Pahlavi s-a adresat direct lui Khamenei, îndemnându-l să demisioneze și promițând un proces echitabil – "mai mult decât ai oferit vreodată oricărui iranian." El a descris momentul drept "momentul Zidului Berlinului" al Iranului, semnalând o ruptură psihologică, nu o preluare iminentă a puterii.
Mesajul a fost întărit la o convenție majoră a opoziției la München, în iulie, unde Pahlavi a convocat peste 500 de disidenți iranieni din întreg spectrul ideologic. Monarhiști și republicani, activiști seculari, lideri etnici, artiști, sportivi și foști deținuți politici s-au adunat în ceea ce organizatorii au descris ca fiind cea mai largă coaliție de opoziție din ultimele decenii.
Acolo, Pahlavi a prezentat o strategie în cinci piloni pentru schimbare: presiune internațională maximă asupra regimului, sprijin maxim pentru poporul iranian, încurajarea defecțiunilor din interiorul sistemului, mobilizare și organizare în masă, precum și planificare detaliată pentru redresarea economică și politică a Iranului. De asemenea, a prezentat elemente ale unui cadru de tranziție de urgență, subliniind că orice sistem viitor, inclusiv problema monarhiei, trebuie decis printr-un referendum național.
În mod repetat, la Paris, München și în declarațiile ulterioare, Pahlavi a subliniat că nu candidează pentru funcții politice și nu ar accepta tronul decât dacă ar fi ales printr-un vot democratic.
Este important să ne amintim acest lucru. Pahlavi nu așteaptă să intervină și să-i cucerească pe iranieni – este dispus să-i lase să-și aleagă propriul viitor. Dar vocile care vin de pe străzi sugerează că are un sprijin popular considerabil printre protestatari.
"Este clar ca lumina zilei că populația acceptă conducerea prințului Reza Pahlavi", a declarat un membru al opoziției iraniene aflat acum în exil pentru The Jerusalem Post. "Acum ține de prinț să-și extindă cercul și să arate că cadrele sale profesionale pot prelua guvernul. În acest caz, armata s-ar putea alătura poporului. Acesta este un scenariu dacă protestele continuă."
Prințul moștenitor al Iranului, Reza Pahlavi, a emis recent primul său apel direct la proteste, printr-un mesaj video pe platformele de social media.
Dacă protestele actuale ale Iranului vor menține avântul rămâne incert. Regimul ar putea încă să escaladeze represiunea, testând hotărârea demonstranților.
Desigur, regimul de la Iran nu a căzut, dar e zdruncinat serios de seria de proteste. Rămâne de văzut cât va mai rezista actualul regim de la Teheran, în contextul în care Israelul și SUA sprijină direct sau indirect protestele.
Cazul României
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc a atras recent atenția asupra faptului că fenomenul propagandei pro-totalitare în mediul online devine o amenințare gravă la adresa societății, în special la adresa tinerilor din România. Într-o analiză realizată de Didona Goanță, Consultant Comunicare Strategică și colaborator IICCMER, prezentată în cadrul conferinței Comunismul Românesc, ediția a XIV-a, rezultă că doar din 200 de postări pe TikTok s-au înregistrat aproximativ 130 de milioane de vizualizări. Acest fapt indică o expunere masivă a tinerilor la mesaje periculoase, menite să răspândească nostalgii pro-totalitare și idei extremiste. Cifrele sunt doar vârful iceberg-ului într-un fenomen sistematic, coordonat și pus în aplicare prin ferme de troll și de boți.
Comentează