Următorul deceniu va fi marcat de incertitudine majoră, risc sistemic și tensiuni geopolitice crescute, pe fondul tranziției dintre actualul superciclu economic Kondratieff și începutul unui nou ciclu global, avertizează profesorul universitar Cristian Socol, într-o analiză pentru MEDIAFAX. Potrivit acestuia, tranziția dintre supercicluri este una dureroasă, mai ales pentru țările aflate la periferia sistemului global și în zonele de ciocnire ale marilor interese. „Aterizarea va fi bruscă, forțată”, susține Socol, arătând că istoric, fazele finale ale superciclurilor economice coincid cu militarizare accelerată și conflicte armate.
„Iarna Kondratieff”: semnele unei furtuni perfecte
Lumea de astăzi prezintă toate simptomele fazei terminale a unui superciclu economic – așa-numita „iarnă Kondratieff”, potrivit profesorului.
„Argumentez în această analiză de ce consider că următorii 10 ani aduc incertitudine și risc extrem. Tranziția spre noul superciclu Kondratieff va fi dureroasă pentru multe țări aflate la periferie și în regiunile de ciocnire ale marilor interese. Aterizarea va fi bruscă, forțată. Arăt că în majoritatea cazurilor, fazele terminale ale superciclurilor (”iarna” Kondratieff) se suprapun creșterii militarizării și războaielor, mai ales în punctele de presiune globale. Explic când se va finaliza furtuna perfectă și care sunt semnele ”renașterii” (”primăvara”) societății și economiei globale. Și formulez niște propuneri legate de ceea ce ar trebui să facă prioritar România, pentru a preveni timpuriu efectele negative și a crește reziliența în fața șocurilor.
Omenirea intră, din nou, într-o fază periculoasă. Vechiul este dărâmat pentru a face față noului. Nu este ceva nou și nu trebuie intrat în panică. Inevitabilitatea schimbărilor structurale (care apare ciclic la perioade lungi de timp) o cunoaștem încă din Biblie. „Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; altminteri, burdufurile se sparg, vinul se varsă și burdufurile se pierd; ci vinul nou se pune în burdufuri noi, și se păstrează amândouă” (Matei 9:17), ceea ce presupune că formele vechi nu pot susține conținut nou, este nevoie de schimbare de paradigmă.
În prezent, sfârșitul actualului ciclu superlung Kondratieff se ciocnește de începutul noului superciclu. Lumea de azi manifestă toate simptomele ”iernii Kondratieff”: valuri de refugiați, datorie globală record, fragmentare geopolitică, războaie comerciale/ protecționism, războaie tehnologice și valutare, o creștere puternică și sincronă a cheltuielilor militare și o goană disperată pentru pole position la startul noului ciclu Kondratieff…”, scrie Socol.
„Cei mari joacă, iar cei mulți privesc îngrijorați”, notează Socol, folosind metafora din Game of Thrones „Winter is coming” pentru a descrie o perioadă dominată de instabilitate, sărăcie, conflicte și resetarea regulilor ordinii internaționale.
De ce capitalismul nu colapsează, ci se restructurează
Analiza amintește câteva lecții esențiale ale istoriei economice din ultimii 500 de ani.
„Altfel, istoria economică a ultimilor cel puțin 500 de ani ne învață cel puțin trei lucruri fundamentale. Capitalismul nu colapsează, ci se restructurează, evoluează prin crize recurente (mai degrabă sub impactul unor salturi ale tehnologiei decât al luptei de clasă, așa cum afirma Marx). Militarizarea crește sistematic la finalul unui superciclu. Tranzițiile hegemonice (100-140 de ani) nu sunt pașnice niciodată.
De ce este importantă analiza ciclurilor superlungi pentru prezent și viitor? Teoria ciclurilor superlungi (Kondratieff) descrie cicluri economice de 40-60 de ani (medie istorică 54 de ani) generate de salturi tehnologice majore (revoluția industrială, a electricității, informaticii, etc). Noul SuperCiclu Kondratieff va fi orientat spre AI, Internetul Lucrurilor, big data, Machine Learning, editare genetică, biotehnologii și energii curate. Competiția dintre puterile globale se va da la nivel tehnologic, militar și economic, cu goana după minerale rare, arme cibernetice, dominația AI și tehnologie militară de vârf.
Până atunci, vor urma 10 ani în care lumea se află într-o fază periculoasă – ”iarna Kondratieff”a vechiului ciclu și tranziția spre ”primăvara Kondratieff” a noului ciclu. Adică sfârșitul unui ciclu superlung care a început în jurul anului 1970 și începutul unui nou superciclu Kondratieff (2030-2080). Tranziția dintre supercicluri este de 10-15 ani. Puterea predictivă nu este completă și nu poate fi identificat un anumit an de final al superciclului actual”, subliniază Socol.
Superciclurile și războaiele
Cristian Socol subliniază că numeroase studii academice arată o corelație puternică între ciclurile Kondratieff și marile conflicte armate.
„Care este corelația superciclurilor Kondratieff cu războaiele? Sunt numeroase studii care corelează ciclurile Kondratieff cu perioadele de conflicte majore. Privind în istorie, ciocnirile dintre ”iarna” vechiului superciclu Kondratieff și ”primăvara” unui nou superciclu Kondratieff s-au terminat, cu foarte rare excepții, prin războaie. Tensiunile politice încep încă din faza ”Vară” a superciclului, în faza ”Toamnă” presiunile cresc iar în ”Iarnă” tensiunile explodează, observându-se o accelerare a militarizării. Pot fi citite lucrări de referință la autori precum Nikolai Kondratieff, Joseph Schumpeter, Joshua Goldstein, Tessaleno Devezas, Christopher Freeman, Carlota Perez, Immanuel Wallerstein dar și la alții.
Analiza ciclurilor Kondratieff surprinde transformări sistemice ale modului de acumulare capitalist, acestea fiind strâns corelate cu revoluții tehnologice majore și cu reconfigurări geopolitice. Aceste cicluri nu sunt pur economice, ele sunt cuplate cu cicluri de militarizare și conflict, în special în fazele terminale.
Unele studii arată că și presiunea ridicată în competiția pentru piețe și resurse agravează tensiunile la nivel global și conduce la conflicte armate importante. Nu este speculativ, conflictele armate pot fi folosite și ca instrument de ieşire din crize economice majore, ca ”motoare” de relansare economică pentru marile puteri.
Războaie la finalul superciclurilor economice. Studii interdisciplinare (istorie economică, relaţii internaţionale, apărare) sugerează o sincronizare între ciclurile economice şi ciclurile de război. De exemplu, istoricul Joshua S. Goldstein a arătat că vârfurile perioadelor de inflaţie şi crize (marcând finalul unui ciclu Kondratieff) au coincis (cu un anumit decalaj temporal) cu izbucnirea unor războaie între marile puteri. Practic, la fiecare 50 de ani a avut loc un conflict major escaladat, care a resetat ordinea mondială și a dat un impuls unui nou ciclu de creștere.
De exemplu, războaiele napoleoniene au încheiat primul val industrial (ciclul Kondratieff I), pregătind terenul pentru următoarea etapă (era căilor ferate). Criza (Panica) din 1873 şi Lunga Depresiune, urmate de Războaiele de unificare naţională (precum Războiul franco-prusac din 1870–1871) şi competiţia colonială au escaladat, fiind preludiul celui de-al doilea val de inovare (electricitate, chimie, telefon) (ciclul Kondratieff II) şi de creştere la începutul secolului XX. Al Doilea Război Mondial (1939–1945) este văzut drept punctul final al valului interbelic (Kondratieff III) şi începutul unui nou superciclu (Kondratieff IV): distrugerile masive şi reconstrucţia ce a urmat au catalizat epoca de aur 1950–1970 (boom-ul economic postbelic). Sfârşitul Războiului Rece (1989–1991) survine concomitent cu finalul valului Kondratieff IV, iar conflictele actuale (ex. războiul din Ucraina, tensiuni în Indo-Pacific, Orientul Mijlociu și alte conflicte armate care vor apărea) marchează sfârșitul ciclului Kondratieff V și tranziția către valul Kondratieff VI, bazat pe noile tehnologii avansate (AI, energie verde, biotehnologie).
Perspectiva bazată pe analiza superciclurilor Kondratieff sugerează că marile războaie nu sunt întâmplătoare, ci apar adesea ca mecanisme de “descărcare” a tensiunilor economice de lungă durată. Războiul produce o „distrugere creatoare” Schumpeteriană: distruge capitalul învechit, șterge datoriile și stocurile excedentare, apoi cere reconstrucție și inovație, punând bazele unui nou ciclu de boom. Practic, războaiele au acţionat ca “resetări” ale economiei globale, eliminând structurile depăşite şi forţând inovaţii care au alimentat noua fază de expansiune”, arată el.
Când se va termina „iarna” și va veni „primăvara”
Potrivit analizei, ieșirea din faza de risc extrem va avea loc atunci când indicatorii ciclici globali vor ieși din minim, militarizarea se va plafona și investițiile productive și difuzarea civilă a noilor tehnologii vor domina. Acest moment este estimat în intervalul 2030–2035, cu cât conflictele vor fi mai intense, cu atât revenirea va fi mai târzie.
„Când se va finaliza furtuna? Când se va termina ”iarna” Kondratieff și când vine ”primăvara”? Atunci când se vor manifesta concomitent mai multe procese: componenta ciclică globală iese din punctul de minim și începe să urce (se intră în faza ”Primăvara / Spring”, fază caracterizată prin implementarea pe scară largă a noilor tehnologii, creșterea productivității, inflație scăzută și risc redus de conflicte); rata de creștere a militarizării se plafonează (platou) și investițiile productive și difuzarea civilă a noilor tehnologii militare devin dominante. Probabil în perioada 2030-2035. Cu cât intensitatea conflictelor este mai ridicată, cu atât ieșirea din ”Iarnă” și intrarea în ”Primăvară” ajunge mai aproape finalul intervalului – anul 2035”, susține acesta.
Ce ar trebui să facă România
În acest context global periculos, România trebuie să adopte o strategie de prudență și reziliență, avertizează Cristian Socol.
„Este evident că, în prezent, lumea se află la o bifurcație istorică. Tot ceea ce putem spera este să nu trăim un război global devastator și să nu fim în raza de acțiune al vreunui război cauzat de ciocnirea a două sau mai multe sfere de influență (mai mult decât suntem acum prin contagiunea războiului din Ucraina). Cu toate că post 1945 războaiele directe între marile puteri au fost rare, multe ciocniri de interese au avut loc în sferele de influență ale acestora. Pentru decidenții români, consider că această perioadă de 10 ani trebuie pregătită prin planificare strategică, simularea unor scenarii (inclusiv radicale), maparea riscurilor și analiza indicatorilor de avertizare timpurie, precum și prin răspunsuri adecvate la șocuri. Deși nu contăm în jocul global, creșterea rezilienței României la șocuri nu se poate face decât prin prudență și responsabilitate. Experimentele economice și sociale cu care insistă unii nu își au locul în această perioadă”, concluzionează Socol.
Comentează