Europa se confruntă cu unul dintre cele mai grele momente din istoria ”bătrânului continent”: efectiv rămânem fără apă. Comisia Europeană deja a cerut statelor să reducă consumul de apă, în contextul unei crize accentuate de secetă, poluare și schimbări climatice. Strategia UE pentru „reziliență hidrică” propune o reducere cu 10% a consumului până în 2030. Acest lucru se întâmplă pentru că, în prezent, mai mult de 40% din populația UE se confruntă deja cu deficitul de apă, iar în anii următori criza se va accentua, informează Politico.
Rezolvarea crizei apei din Europa nu este deloc ușoară. Mai mult de 40% din populația UE se confruntă deja cu deficitul de apă, iar datele arată că, în lipsa unor măsuri rapide, tot mai mulți oameni vor pierde accesul neîngrădit la această resursă esențială.
Potrivit lui Trine Christiansen, șefa Agenției Europene de Mediu pentru apă dulce, UE se confruntă cu „provocări serioase în ceea ce privește securitatea apei, atât în prezent, cât și în viitor” și „este posibil să nu avem suficientă apă de o calitate suficient de bună pentru numeroasele scopuri pentru care am dori să o folosim”.
Utilizarea excesivă și poluarea, cele mai mari probleme
Un raport 2024 al AEM a concluzionat că resursele de apă ale Europei sunt supuse unei presiuni tot mai mari din cauza poluării și a utilizării excesive. Raportul a subliniat, de asemenea, că schimbările climatice vor face accesul la apă și gestionarea acesteia mai dificile, provocând pierderi de vieți omenești și pagube economice de miliarde de euro.
AEM a concluzionat că „schimbările majore” ale stilurilor de viață și ale sistemului economic din Europa sunt singura soluție la criza tot mai gravă a apei de pe continent. Agenția a identificat agricultura ca fiind principalul vinovat, fiind atât cel mai mare utilizator net de apă, cât și cel mai mare poluator. Potrivit AEM, acest sector a reprezentat aproape 60 % din consumul net de apă dulce al UE, cererea urmând să crească din cauza schimbărilor climatice.
Poluarea difuză din agricultură afectează aproape o treime din apele subterane și de suprafață ale Europei. Nitrații conținuți în îngrășăminte și în gunoiul de grajd sunt unul dintre principalii vinovați; aceștia determină creșterea rapidă a anumitor organisme, cum ar fi algele, care pot domina ecosistemele, reducând nivelul de oxigen din apă și ducând la „zone moarte” în care nu poate crește nimic. În apa potabilă, nitrații pot cauza probleme de sănătate, inclusiv cancer.
În ciuda existenței legislației UE menite să limiteze concentrația de nitrați în apele subterane, progresele au fost aproape inexistente din 2000. Experții spun că punerea în aplicare a fost o problemă.
Comisia revizuiește legea din 2023 și se gândește la o simplificare a normelor existente, deși o decizie în acest sens nu este așteptată până spre sfârșitul anului.
Alte modificări legislative au fost mai eficiente. Nivelurile de fosfați - un alt nutrient care, la fel ca nitrații, devine poluant dacă este prezent în cantități excesive - din râuri s-au redus la mai mult de jumătate între 1992 și 2011, deși de atunci progresele s-au oprit. Norme mai stricte privind tratarea apelor reziduale urbane și interzicerea fosfaților în detergenți au contribuit la această scădere.
Eforturile de reducere a poluării cauzate de utilizarea intensivă a pesticidelor au dat, de asemenea, rezultate, deși `EAE a avertizat că 10 % din zonele cu ape subterane nu au reușit să atingă o stare chimică bună din cauza concentrațiilor ridicate de pesticide în 2021.
Agenția estimează că UE este pe cale să își atingă obiectivul de a reduce la jumătate utilizarea și riscurile prezentate de pesticidele chimice în 2030. Cu toate acestea, este mult mai puțin probabil ca blocul comunitar să reducă la jumătate pierderea de nutrienți (inclusiv nitrați) în apele subterane sigure până la sfârșitul deceniului.
Prețul inacțiunii
Schimbările climatice vor agrava criza apei din Europa prin accentuarea deficitului de apă în contextul creșterii cererii.
Se preconizează că secetele vor deveni mai frecvente și mai intense, în special - dar nu exclusiv - în sudul Europei.
Perioadele secetoase mai lungi vor compromite calitatea apei și vor amenința aprovizionarea cu apă a milioane de persoane din Europa. Potrivit Centrului Comun de Cercetare (JRC), până în 2050, până la 65 de milioane de persoane din UE și din Regatul Unit ar putea suferi de penurie de apă o parte din an, dacă emisiile de gaze cu efect de seră continuă să crească.
Regiunea mediteraneeană ar fi cea mai afectată, dar unele părți din Europa Centrală și de Nord s-ar confrunta, de asemenea, cu o presiune semnificativă asupra apei din cauza unei varietăți de factori care variază de la gestionarea defectuoasă și infrastructura precară la cererea necontrolată din partea industriei, agriculturii și sistemelor publice de alimentare cu apă.
Costurile pentru economia Europei ar fi imense. Agricultura va fi cea mai afectată de deficitul de apă, confruntându-se cu randamente reduse și costuri mai mari pentru irigarea solului și hrănirea animalelor.
Producția de energie va fi, de asemenea, afectată. Centralele nucleare și termice vor avea mai puțină apă pentru răcire, iar hidrocentralele vor produce mai puțină electricitate. Clădirile și infrastructura vor suferi daune din cauza contracției solului cauzată de secetele prelungite.
În același timp, precipitațiile excepțional de abundente vor duce la inundații mai distructive; în mod contraintuitiv, precipitațiile abundente nu se infiltrează în sol, astfel încât nu vor contribui la refacerea rezervelor de apă ale Europei.
JRC estimează că daunele economice cauzate doar de secetă s-ar putea ridica la 12-15 miliarde EUR până în 2050 și până la 45 miliarde EUR până în 2100. În același timp, distrugerile provocate de inundațiile costiere și fluviale vor costa până la 287 de miliarde EUR anual până la sfârșitul secolului.
Comentează