Ion Iliescu, una dintre cele mai controversate și longevive figuri ale politicii românești postdecembriste, a murit la vârsta de 95 de ani. Fostul președinte al României s-a stins din viață pe patul de spital al unității medicale Agrippa Ionescu, după o luptă dificilă cu cancerul pulmonar. România pierde astfel un personaj-cheie al tranziției de la comunism la democrație.
Medicii au fost rezervați în privința șanselor sale de supraviețuire încă din momentul internării, iar ultimele zile le-a petrecut sub supraveghere permanentă, în stare critică, conform Mediafax.
Iliescu, cel care a condus România în primii ani de după Revoluția din 1989 și a avut trei mandate de președinte, a fost un personaj politic care a împărțit opinia publică între susținători înfocați și critici vehemenți. Figura centrală a tranziției post-comuniste, a rămas în istoria politică pentru modul în care a gestionat perioada de după căderea regimului Ceaușescu, dar și pentru evenimentele controversate din 1990 și 1991, care l-au urmărit până la sfârșitul vieții.
În ceea ce privește credința, Ion Iliescu a fost botezat în Biserica Ortodoxă Română și a crescut într-o familie considerată evlavioasă. Cu toate acestea, în plan personal și public, a fost perceput mai degrabă ca un liber-cugetător, unele surse numindu-l chiar ateu. În timpul unei dezbateri televizate din campania prezidențială din 1996, întrebat direct de Emil Constantinescu dacă crede în Dumnezeu, Iliescu a răspuns că, deși păstrează elementele fundamentale ale moralei creștine, nu își etalează credința și nu o folosește ca instrument politic. Această declarație a fost interpretată ca o distanțare de religie, iar analiștii au susținut ulterior că acel moment a contribuit decisiv la pierderea alegerilor în fața contracandidatului său.
Dincolo de dispute, Ion Iliescu a rămas până de curând în centrul atenției. Chiar și în ultimii ani, când sănătatea i s-a șubrezit vizibil, a continuat să fie urmărit de anchete și să fie prezent în dezbateri despre trecutul României.
Moștenirea sa politică rămâne una complexă: pentru unii, a fost salvatorul României de haosul post-revoluționar; pentru alții, simbolul unui trecut de care țara nu s-a desprins complet.
Comentează