Victorie pentru Klaus Iohannis la CCR: Legea pentru modificarea Codului de procedură civilă, neconstituțională

Curtea Constituţională a României (CCR) a admis, miercuri, sesizarea preşedintelui Klaus Iohannis asupra actului normativ pentru modificarea Legii 134/2010 privind Codul de procedură civilă.

Şeful statului arăta în sesizare că legea, care i-a fost transmisă de Parlament pe 22 decembrie în vederea promulgării, vizează modificarea art. 524-526 din Codul de procedură civilă ce reglementează procedura contestaţiei la tergiversarea procesului, în vederea armonizării dispoziţiilor cu cele statuate prin decizia CCR 604/2020. Totodată, a fost introdusă printr-o normă distinctă, la art. III, posibilitatea contestării paternităţii stabilite pe cale judecătorească definitivă.

Preşedintele Iohannis afirma că norma propusă a fost adoptată cu nerespectarea dispoziţiilor Legii 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările ulterioare, referitoare la sistematizarea legislaţiei şi la unicitatea obiectului.

Iohannis considera şi că soluţia legislativă nu cuprinde o justificare reală socială şi juridică, ci, din contră, aceasta are ca rezultat o reglementare contradictorie, incoerentă şi neinteligibilă, care alterează înţelegerea şi aplicarea legii.

De asemenea, şeful statului aprecia că aceste dispoziţii contravin şi unor norme şi principii constituţionale şi legale referitoare la: autoritatea de lucru judecat de care trebuie să se bucure o hotărâre judecătorească, protejarea interesului superior al copilului (astfel cum este recunoscut prin convenţiile internaţionale la care România este parte), legalitatea căilor de atac, predictibilitatea şi claritatea normei, precum şi dreptul la un proces echitabil.

El preciza totodată că prin norma criticată se permite ca, în acţiunea de contestare, şi tatăl din afara căsătoriei să aibă calitate procesuală activă, ceea ce tinde la modificarea regimului juridic al acţiunii în stabilirea paternităţii reglementată în Codul civil. Adaugă faptul că norma este neclară întrucât prin utilizarea sintagmei "tatăl din afara căsătoriei" nu se înţelege cine ar putea avea calitatea de reclamant în această nouă acţiune: bărbatul care a avut calitatea de pârât în primul litigiu şi faţă de care copilul are deja filiaţia stabilită prin prima hotărâre judecătorească, sau un terţ faţă de acest litigiu care s-ar pretinde tatăl natural al copilului. De asemenea, şeful statului menţionează că prin această lege contestarea stabilirii de paternitate se propune a fi admisibilă numai dacă a fost promovată în termen de 3 ani de la intrarea în vigoare a actului normativ, ceea ce înseamnă că norma va fi doar cu aplicabilitate temporară, aspect de natură a afecta securitatea raporturilor juridice.