Parlamentari ai USR propun reducerea TVA la 5% pentru prezervative, cu argumentul că un preț mai mic înseamnă acces mai bun la protecție și, pe cale de consecință, mai puține sarcini nedorite și infecții cu transmitere sexuală. Inițiatorii își așază demersul sub umbrela sănătății publice și a prevenției, mizând pe ideea că statul poate cheltui mai puțin în spitale dacă investește, discret, la raft.
Expunerea de motive invocă date oficiale despre prevalența bolilor cu transmitere sexuală la tineri și studiile care arată bariere reale — de informare și de bani — în calea utilizării contracepției. Tonul e mai degrabă pragmatic: dacă oamenii nu-și permit sau nu știu, prețul și accesibilitatea pot „împinge” comportamente mai sigure.
Ce prevede, concret, proiectul
Tehnic, propunerea completează art. 291 alin. (3) din Codul fiscal, introducând o nouă literă, „ș)”, care trece livrarea prezervativelor la cota redusă de TVA de 5%. Actul delimitează și marfa vizată: prezervative fabricate din cauciuc natural sau sintetizat, încadrate la codul NC 4014 10 00 — deci fără ambiguități tarifare.
Dacă proiectul devine lege, regula ar intra în vigoare la 90 de zile după publicarea în Monitorul Oficial, prin derogare de la art. 4 alin. (1) din Codul fiscal. Adică suficient timp pentru comercianți să-și actualizeze prețurile și, speră inițiatorii, pentru ca mesajul să ajungă până la ultimul raft din farmacie sau supermarket.
De ce acum: cifre și realități incomode
Documentul punctează că România se luptă cu rate ridicate ale bolilor cu transmitere sexuală și cu un număr îngrijorător de mame minore, mai ales între 15 și 24 de ani. Sunt menționate raportări pentru 2022 privind sifilisul și gonoreea, cu accent pe tineri ca grup vulnerabil. Chiar dacă detaliile epidemiologice pot fluctua de la un an la altul, direcția de ansamblu — probleme serioase, costuri mari, prevenție ieftină — rămâne aceeași.
În aceeași cheie, expunerea citează un studiu Salvați Copiii (2024): aproape jumătate dintre fetele sub 15 ani devenite mame în UE provin din România; la mamele sub 18 ani, circa 30% sunt tot din România. Iar 95% dintre gravidele și mamele minore intervievate nu au planificat sarcina, 64% n-au folosit niciodată vreo metodă contraceptivă; lipsa banilor și lipsa informațiilor apar ca motive majore. Cu alte cuvinte, nu e doar educație sexuală, e și bon fiscal.
Cum fac alții: gratuități, nu doar cote reduse
Inițiatorii arată cu degetul spre Irlanda, unde prezervativele sunt scutite de TVA și unde programele publice oferă gratuitate pentru anumite categorii de beneficiari. Exemple similare sunt invocate și din țările nordice și din Franța, care au mers pe distribuție gratuită către tineri — semnal politic clar: prevenția nu se vinde doar, se și oferă.
Desigur, România nu sare direct la „zero lei la casă”; proiectul propune, deocamdată, o soluție fiscală clasică. Dar paralela cu statele care au coborât barierele financiare până la a le elimina sugerează că miza nu e doar economică, ci de comportament public la scară largă.
Cât costă statul să fie… prevăzător
La buget, impactul ar fi „minim”, susțin inițiatorii, pentru că piața prezervativelor e mică în raport cu consumul total. În schimb, economiile pot apărea pe termen lung: tratamente mai puține pentru ITS, mai puține sarcini neplanificate, presiune mai mică pe servicii sociale. E argumentul clasic al prevenției — cu o notă de bun-simț financiar care, în vremuri de acrobații fiscale, sună aproape conservator.
Logica e simplă: un produs de protecție mai accesibil își îndeplinește tocmai menirea de a tăia din costurile viitoare. Iar într-o țară cu decalaje mari de informare și venit, scăderea cotei poate funcționa ca un „nudge” fără moralism și fără birocrație în plus.
Politic, un „pas mic, dar important”
Proiectul e prezentat ca un pas pragmatic, „mic, dar important”, spre o societate mai sănătoasă și responsabilă. Dincolo de lozincă, mingea rămâne la Parlament, unde astfel de inițiative au, de regulă, două obstacole: a) reflexul de a supraestima pierderea bugetară imediată și b) pudorile politice când vine vorba de sexualitate și adolescenți.
Dacă proiectul trece, reducerea va fi vizibilă la casă în termen de 90 de zile de la publicare. Până atunci, inițiatorii vor trebui să convingă că un preț mai mic la un produs mic poate livra un câștig public mare — și că, uneori, sănătatea bugetului începe cu o decizie care încape într-un buzunar.
Comentează