Judecătorul Bogdan Nicolau, de la Tribunalul Brăila, cu peste 22 de ani vechime în magistratură, a publicat pe platforma juridice.ro un articol amplu în care analizează și critică afirmațiile făcut de judecătoarea Raluca Moroșanu de la Curtea de Apel București, într-un interviu acordat site-ului Recorder. Magistratul susține că discursul acesteia nu aduce clarificări reale despre funcționarea sistemului judiciar, ci generează confuzie și suspiciune.
Nicolau afirmă că a urmărit interviul „așteptând – recunosc – «dezvăluiri» cu impact”, însă concluzia sa este că, în lipsa unor fapte concrete, intervenția publică se bazează mai degrabă pe sugestii și temeri personale. „Dacă acestea sunt «marile dezvăluiri», atunci problema nu este tăcerea din sistem, ci zgomotul”, notează judecătorul.
Potrivit acestuia, critica publică a unui magistrat trebuie să fie susținută de date verificabile și asumate, nu de afirmații generale care nu pot fi nici confirmate, nici infirmate. „În lipsa unor fapte concrete, a unor explicații asumate și a unor delimitări clare, tot acest discurs nu produce clarificare, ci confuzie și suspiciune”, avertizează judecătorul de la Tribunalul Brăila.
Justiția ca „SRL” și limitele criticii instituționale
Un prim punct analizat de Bogdan Nicolau vizează afirmația potrivit căreia justiția ar funcționa ca un „SRL”, întrucât președinții de instanțe numesc vicepreședinții și președinții de secții, având astfel o influență majoră în colegiile de conducere. Magistratul subliniază că această organizare este stabilită prin lege și este identică la toate instanțele.
„Bun. Dar aceasta este legea. Toate instanțele funcționează astfel”, arată Nicolau, explicând că modificările legislative din 2022 nu au apărut „din senin”, ci au avut „rațiuni instituționale clare”. În acest context, el se întreabă care este, concret, abuzul reclamat.
Judecătorul admite că se poate discuta dacă formula anterioară era mai potrivită, însă atrage atenția că și atunci exista o reticență evidentă față de candidaturi. „Exercitarea acestor atribuții presupune un consum semnificativ de timp, iar pentru un judecător timpul este o resursă extrem de prețioasă”, precizează el.
Alegeri, vot secret și suspiciuni neprobate
Referitor la modul de alegere a membrilor colegiului de conducere, Bogdan Nicolau respinge ideea că ar fi existat candidați „impusi” sau lipsa unei alternative reale. „Serios? S-a interzis altora să candideze? Nu cred. Sau dacă este aşa, aştept judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti să mă contrazică”, scrie magistratul.
El citează expres Regulamentul de organizare a instanțelor judecătorești, subliniind că membrii colegiului se aleg prin vot secret, din rândul judecătorilor care doresc să candideze. În acest context, Nicolau se întreabă dacă a existat vreo constrângere reală: „A fost forțat cineva să bifeze ceva? Nu putea lăsa buletinul necompletat sau să scrie «NU»?”.
Judecătorul mai arată că, în practică, buletinele de vot conțin numele candidaților, nu opțiuni de tip DA/NU, iar votul este o opțiune personală. „Cine vrea votează, cine nu, nu. Simplu”, conchide el.
Opinii juridice, seminarii și acuzația de influențare
Un alt punct criticat de Bogdan Nicolau este sugestia că, în cadrul unor seminarii profesionale, ar fi existat îndemnuri la „blândețe” față de infractori. Magistratul explică faptul că astfel de întâlniri sunt dedicate dezbaterii problemelor de drept și exprimării de opinii juridice.
„De când opiniile exprimate la seminarii au devenit izvor de drept sau instrumente de presiune?”, întreabă retoric judecătorul, adăugând că simpla exprimare a unei opinii nu poate fi calificată drept influențare. „A sugera că simpla exprimare a unei opinii juridice reprezintă influențare este, sincer, o absurditate”, punctează Nicolau.
Acesta subliniază că dezacordul profesional este firesc și face parte din viața juridică normală, fără a putea fi transformat automat într-o acuzație de presiune asupra judecătorilor.
Corupția, pensiile și protestele magistraților
Cele mai grave afirmații analizate de judecătorul de la Tribunalul Brăila sunt cele legate de o presupusă reapariție a corupției în justiție. Nicolau consideră că astfel de declarații, neînsoțite de fapte, sunt extrem de periculoase. „Dacă știe ceva, de ce nu spune clar? De ce nu sesizează Parchetul?”, se întreabă magistratul.
El arată că, prin astfel de sugestii, sunt aruncate suspiciuni asupra tuturor președinților de curți de apel și asupra președintelui Înaltei Curți. „Asta depășește sfera opiniilor și intră în zona acuzațiilor”, avertizează Nicolau.
În ceea ce privește pensiile și protestele magistraților, judecătorul subliniază că deciziile de protest au aparținut Adunărilor Generale ale judecătorilor, nu conducerilor instanțelor. „Fiecare judecător a votat potrivit propriei conștiințe”, precizează el, respingând ideea unei impuneri de sus în jos.
„Insinuarea ține loc de probă doar pentru cei interesați să dărâme”
În finalul articolului său, Bogdan Nicolau avertizează asupra efectelor discursului public nefundamentat al unui magistrat. „Discursul public al unui magistrat nu este un exercițiu de storytelling și nici o formă de terapie personală”, scrie judecătorul, subliniind că justiția nu funcționează pe impresii sau temeri.
„Astfel de intervenții nu slăbesc «sistemul» abstract, ci lovesc direct în credibilitatea fiecăruia dintre noi”, afirmă Nicolau, adăugând că efectul este previzibil și profund nociv pentru încrederea publică.
Judecătorul încheie precizând că nu solicită adeziuni și nu propune „verdicte prestabilite”, ci îndeamnă la „o evaluare onestă a argumentelor și formarea unei opinii proprii”, într-un demers pe care îl consideră esențial pentru sănătatea sistemului judiciar.
Comentează