Strategia energetică a Uniunii Europene se află la o răscruce de drumuri. În ciuda presiunilor din partea Washingtonului de a accelera tranziția completă de la gazul rusesc, Bruxelles-ul își menține obiectivul declarat de a pune capăt importurilor până la 1 ianuarie 2028. Această alegere reflectă necesitatea de a echilibra dezangajarea geopolitică de Moscova cu asigurarea unor prețuri stabile la energie și evitarea turbulențelor de pe piață, scrie energypress.gr.
De cealaltă parte a Atlanticului, guvernul SUA, condus de președintele Donald Trump și secretarul pentru Energie Chris Wright, face presiuni pentru oprirea imediată a fluxurilor de gaze rusești. Într-o scrisoare adresată statelor membre NATO, Trump a cerut o renunțare la dependență cât mai rapidă posibil, în timp ce Wright, vorbind la conferința Gastech de la Milano, a prezentat planuri de creștere a exporturilor de GNL din SUA către Europa. Strategia este clară: cu cât se reduce mai repede dependența de Rusia, cu atât GNL-ul american va câștiga mai mult teren ca principal furnizor al pieței europene.
Comisia Europeană, însă, nu pare dispusă să schimbe cursul. Purtătoarea de cuvânt pentru energie, Anna-Kaisa Itkonen, a subliniat că propunerea de încetare completă până la sfârșitul anului 2027 rămâne neschimbată, în timp ce comisarul pentru energie, Dan Jørgensen, a precizat că o tranziție graduală este singura modalitate de a evita creșterile bruște ale prețurilor și posibilele penurii.
Rezervele europene sunt întărite și de o analiză recentă a Institutului Oxford pentru Studii Energetice. Studiul estimează că, dacă dereglementarea este finalizată conform planificării, adică începând cu 01.01.2028, impactul asupra prețurilor va fi neglijabil. Până atunci, se așteaptă un exces de GNL la nivel global, în timp ce producția nouă va fi începută în Marea Neagră (România, Turcia). În acest scenariu, creșterea TTF este limitată la doar 0,20 USD/MMBtu, adică aproximativ 0,58 EUR/MWh.
În schimb, dacă eliminarea treptată a energiei electrice este accelerată până în 2026, așa cum doresc SUA, situația se schimbă dramatic. Prețurile din Europa Centrală și de Est ar putea depăși 20 USD/MMBtu (58 EUR/MWh), aproape dublu față de nivelurile actuale de 32,15 EUR/MWh. Chiar și cele mai mari economii, precum Germania și Italia, s-ar confrunta cu creșteri semnificative ale costurilor, cu prețuri care depășesc 18 USD/MMBtu.
Situația nu va fi uniformă în întreaga UE. Țările cu infrastructură GNL dezvoltată, precum Spania, Portugalia și Grecia, sau cu acces la noi surse de aprovizionare, vor înregistra creșteri mai mici, de aproximativ 11 USD/MMBtu. În schimb, țările cu alternative limitate, precum Ungaria și Slovacia, vor fi supuse unei presiuni enorme. Această diferențiere prefigurează, de asemenea, potențiale tensiuni în cadrul Uniunii, țările solicitând scutiri sau noi mecanisme de sprijin.
O dilemă dificilă
Europa se confruntă cu o răscruce dificilă: fie va alege o renunțare la dependență rapidă, riscând creșterea vertiginoasă a prețurilor și subminarea competitivității, fie va insista asupra planului său pentru 2028, asigurând stabilitatea energetică, dar amânând dezangajarea geopolitică de Moscova.
Până acum, răspunsul Bruxelles-ului este clar: 2028 rămâne linia roșie nenegociabilă. Cu toate acestea, presiunea americană nu pare să se diminueze, iar în viitorul apropiat se așteaptă ca problema să fie o prioritate pe agenda relațiilor transatlantice.
Comentează