În plină reformă fiscală, cu discursuri grave despre austeritate și „strângerea curelei”, statul român dovedește că există mereu bani pentru ceea ce contează cu adevărat: tăcerea. Sporul de confidențialitate, botezat cândva pentru protejarea informațiilor sensibile, s-a transformat treptat într-un bonus generos pentru mii de angajați publici, inclusiv pentru cei care nu pun mâna pe niciun document secret. Cu alte cuvinte, discreția a devenit o profesie plătită separat, chiar dacă face parte din fișa postului.
Consiliul Superior al Magistraturii ilustrează perfect amploarea fenomenului. În funcție de poziție și vechime, sporurile variază între 656 și 2.394 de lei.
Câteva repere: președintele CSM primește între 2.023 și 2.394 de lei, vicepreședintele între 1.958 și 2.315, iar membrii – în jur de 2.000.
Până și secretarii generali sau directorii au parte de câteva sute de lei în plus pentru „păstrarea confidențialității”, potrivit Ziare.com.
Nici Ministerul Justiției nu se lasă mai prejos. Acolo, un consilier de rang înalt ajunge la 2.828 de lei spor, directorii primesc circa 1.464, iar personalul de specialitate juridică se încadrează la peste 1.400 de lei.
La CCR tăcerea se plătește bine
Curtea Constituțională demonstrează că și discreția are grade de intensitate. Președinta CCR, aflată la început de mandat, încasează 2.354 de lei pe lângă indemnizația de peste 47.000 de lei.
Judecătorii primesc până la 2.263 de lei lunar, iar personalul administrativ – sume între 1.400 și 1.700 de lei, indiferent că redactează documente, conduc mașini sau arhivează hârtii.
Reforma fiscală a uitat de tăcere
Guvernul a anunțat cu surle și trâmbițe tăieri de cheltuieli și a sacrificat doar sporul pentru „condiții vătămătoare”.
În schimb, sporurile pentru discreție au rămas intacte, ca o majorare mascată a salariilor bugetarilor.
Lipsa oricărei diferențieri între funcțiile cu adevărat sensibile și cele strict administrative face ca întregul sistem să pară o farsă: toți tac, toți încasează.
Comentează