Timp de decenii, factorii de decizie europeni au definit securitatea energetică în principal ca fiind menținerea căldurii pe timpul iernii. De la rezervele strategice de gaze la subvențiile pentru gospodării, intervențiile sistematice au modelat strategia de încălzire a continentului, scrie energypress.gr.
Cu toate acestea, criza climatică ridică o nouă amenințare. Valurile de căldură fără precedent care cuprind Europa perturbă viața de zi cu zi, sistemele energetice și serviciile de sănătate, dezvăluind cât de nepregătită rămâne Europa pentru evenimente extreme de vară, care devin din ce în ce mai lungi, mai calde și mai frecvente.
Spre deosebire de încălzire, abordarea Europei în materie de răcire a fost haotică, fragmentată și inegală. Aerul condiționat s-a răspândit rapid, dar în principal în gospodăriile mai bogate sau în spațiile comerciale. Multe dintre aceste sisteme sunt ineficiente, prost întreținute și instalate în clădiri prost izolate, punând presiune pe rețeaua electrică.
Lipsa unei strategii comune
După cum subliniază Consiliul Atlantic, răcirea nu a fost niciodată o prioritate strategică pentru Europa. Deși continentul are rețele de încălzire coordonate, subvenții pentru combustibili precum gazele naturale și cadre de reglementare extinse care asigură accesul pe scară largă la încălzire, răcirea a apărut în mare parte ca un răspuns la disconfortul individual. A ajuns de la o gospodărie la alta și de la un birou la altul, nu printr-o planificare sistematică. Drept urmare, sistemele care deservesc nevoile de răcire ale Europei sunt în mare parte necontrolate, depășite din punct de vedere tehnologic și distribuite inegal.
Dileme energetice
Răcirea devine o provocare mai complexă decât încălzirea. Cererea de energie electrică în timpul valurilor de căldură nu crește doar pentru câteva ore - rămâne ridicată zile sau chiar săptămâni. Între timp, secetele reduc producția de energie hidroelectrică, în timp ce atât debitele scăzute, cât și apa caldă a râurilor nu pot răci reactoarele nucleare - ceea ce a împiedicat recent producția în Franța și Elveția.
Valurile de căldură pot perturba, de asemenea, producția de cărbune sau gaze naturale. În Germania, nivelurile scăzute ale râurilor au blocat navele de transport cărbune, întrerupând aprovizionarea cu combustibil a centralelor electrice.
Infrastructura rețelei este, de asemenea, afectată. Incendiile au deteriorat componentele rețelei, iar atunci când transformatoarele și cablurile se supraîncălzesc, întreținerea devine mai dificilă, ceea ce face ca întreruperile de curent să fie mai probabile.
Căldura „extremă”
Acestea nu sunt evenimente izolate. Fac parte dintr-un model tot mai mare de agravare a riscurilor reprezentate de căldura extremă. „Astfel de șocuri sistemice afectează nu doar securitatea energetică, ci și celelalte două dimensiuni ale trilemei energetice”, subliniază Consiliul Atlantic.
Creșteri de prețuri
În ceea ce privește accesibilitatea, cererea ridicată continuă de energie electrică duce la creșterea prețurilor. Acest lucru afectează cel mai puternic gospodăriile cu venituri mici - în special pe cele care nu își permit sisteme eficiente de răcire sau sunt blocate în clădiri ineficiente din punct de vedere energetic. Între timp, întreprinderile sunt împovărate de creșterea costurilor de operare.
Sărăcia energetică, odinioară evaluată în lumina încălzirii de iarnă, este acum o preocupare și pentru vară.
În ceea ce privește sustenabilitatea, situația este la fel de sumbră. În timpul valurilor de căldură, producția de energie regenerabilă nu este suficientă pentru a satisface cererea crescută, așa că utilitățile apelează la cărbune și gaze naturale.
Factorul Rusia
Pentru unele țări ale Uniunii Europene (UE), aceasta înseamnă combustibilii fosili rusești – exact dependența de care blocul comunitar încearcă să scape. Creșterea producției de energie electrică pe bază de gaze în timpul verii coincide și cu perioada în care statele membre ale UE își reaprovizionează stocurile de gaze pentru iarnă, creând o dublă lovitură asupra piețelor gazelor și o presiune ascendentă asupra prețurilor. Costurile de mediu se acumulează într-un cerc vicios: temperaturile mai ridicate duc la creșterea cererii de energie, producția de energie electrică din combustibili fosili o satisface, iar emisiile cresc.
Lacunele în politici
În ciuda riscurilor clare și tot mai mari, UE nu are o strategie cuprinzătoare pentru a aborda problema răcirii. Recentul Acord european privind o industrie curată nu recunoaște provocările distincte reprezentate de cererea tot mai mare de răcire. Planul de acțiune relevant pentru energie accesibilă menționează o strategie de încălzire și răcire care vizează creșterea eficienței energetice și decarbonizarea sectorului, dar nu spune nimic specific despre cum să se asigure o răcire curată, fiabilă și accesibilă în întreaga Europă.
Primii pași
Cu toate acestea, UE a făcut primii pași pentru a integra răcirea în politicile sale privind clădirile. Directiva privind performanța energetică a clădirilor, recent revizuită și adoptată în 2024, include prevederi care recunosc importanța tot mai mare a răcirii.
Deși aceste elemente sunt binevenite, ele rămân în mare parte integrate în contextul mai larg al renovării clădirilor și al eficienței energetice.
Această lacună în materie de politici este deosebit de periculoasă, având în vedere ambițiile industriale ale Europei. UE dorește să fie lider în domeniul tehnologiilor curate, redresând producția și construind autonomie strategică în sectoarele mari consumatoare de energie. Însă răcirea afectează și competitivitatea industrială. Căldura extremă perturbă producția și lanțurile de aprovizionare, pune presiune pe lanțurile de aprovizionare și expune companiile la prețuri volatile ale energiei. Fără o infrastructură de răcire rezistentă și o aprovizionare cu energie fiabilă, tranziția industrială a Europei riscă să se blocheze.
Oportunitate ratată
Absența unei strategii de răcire este, de asemenea, o oportunitate ratată pentru inovare. Există deja alternative mai inteligente și mai curate: rețele de răcire centralizată, proiectarea pasivă a clădirilor, designul urban rezistent la căldură și stocarea termică de ultimă generație. Aceste tehnologii pot reduce cererea maximă de energie electrică, pot reduce emisiile și pot îmbunătăți echitatea, dar necesită sprijin de reglementare și investiții. Forțele pieței singure nu vor determina adoptarea lor rapidă sau la scară largă. Menținerea europenilor răcoriți fără a crește costurile va necesita un amestec echilibrat de politici inteligente, tehnologie eficientă și conștientizare publică.
O abordare coordonată necesită finanțare pe mai multe niveluri
Potrivit Consiliului Atlantic, finanțarea acestor soluții rămâne o provocare. Deoarece răcirea are impacturi orizontale asupra generării de energie electrică, a stabilității rețelei, a standardelor de construcție și a sănătății publice, răspunsurile financiare trebuie să fie multistratificate și coordonate. La nivelul UE, sprijinul rapid pentru infrastructura rețelei electrice și pentru o generare curată și fiabilă rămâne esențial.
La fel de important este ca statele membre să mobilizeze fonduri publice și private pentru a îmbunătăți rapid eficiența energetică, în special în clădirile mai vechi. Noile dezvoltări ar trebui să fie susținute de cadre de proiectare care să încurajeze sistemele de răcire centralizată și la nivel de clădire încă de la început.
În același timp, finanțarea – fie din mecanismele UE existente, fie din cele noi – ar trebui să contribuie, de asemenea, la înlocuirea unităților de aer condiționat învechite și ineficiente cu alternative moderne, ecologice. În cele din urmă, inițiativele consumatorilor și instrumentele digitale care permit gospodăriilor și întreprinderilor să monitorizeze, să gestioneze și să reducă consumul de răcire vor fi cruciale pentru a asigura reziliența în întregul sistem.
Comentează