Sărbătorile zilei din 13 septembrie 2025 - Sfințirea Bisericii Învierii din Ierusalim; Sf. m. Corneliu Sutașul, Sf. Cuv. Ioan de la Prislop; Sf. Mc. din Dobrogea: Macrobie, Gordian, Ilie, Zotic, Lucian și Valerian; Sf. Sfințit Mc. Ciprian, episcopul Cartaginei
Ortodoxe
Târnosirea bisericii Învierii din Ierusalim; Sf. Cuv. Ioan de la Prislop; Sf. Mc. din Dobrogea: Macrobie, Gordian, Ilie, Zotic, Lucian și Valerian; Sf. Mc. Corneliu Sutașul; Sf. Sfințit Mc. Ciprian, episcopul Cartaginei
Greco-catolice
Sfințirea Bisericii Învierii din Ierusalim; Sf. m. Corneliu Sutașul
Romano-catolice
Sf. Ioan Gură de Aur, ep. înv.
Sărbătorile zilei din 13 septembrie 2025
Târnosirea bisericii Învierii din Ierusalim este sărbătorită de Biserică în ziua de 13 septembrie.
Biserica Învierii din Ierusalim sau Biserica Sfântului Mormânt este o construcție ridicată de Sfânta împărăteasă Elena, mama Sfântului împărat Constantin cel Mare (306-337), pe muntele Golgota, deasupra Sfântului Mormânt.
'După patima cea de bunăvoie a lui Hristos, după înviere și după înălțarea la ceruri, acel loc sfânt pe care s-a săvârșit mântuirea noastră era urât și întinat de oamenii cei urâtori de Hristos.
Mai ales Adrian, împăratul necurat (117-138), toate aceste sfinte locuri le-a batjocorit cu necurați idoli și jertfe. Și mai cu seamă când în locul celei mai frumoase cetăți a Ierusalimului, cea risipită de Tit (79-81), a zidit cetatea în numele său, numind-o Elia Capitolina, fiindcă el se numea Eliu Adrian, atunci mormântul Domnului a poruncit să-l astupe cu țărână și cu pietre, iar pe muntele acela unde Domnul s-a răstignit, a zidit o capiște spurcatei sale zeițe Venera și a pus într-însa idol, iar deasupra mormântului celui dumnezeiesc a pus un alt idol al zeiței. (...)
Acestea toate le-a făcut vrând ca și pomenirea numelui lui Iisus Hristos să o piardă pe pământ; pentru aceea i-a schimbat numele și cetății în care Hristos a făcut multe semne, și în locurile unde s-a născut, unde s-a răstignit și s-a îngropat, a făcut locuințe idolești ca urmașii să uite cu totul pe Hristos și locurile acelea, pe care au umblat picioarele lui Hristos, să nu le mai pomenească niciodată'. (Viețile Sfinților)
'Însă ticălosul singur a pierit și locul cel sfânt iarăși l-a proslăvit Împăratul slavei', pentru că au fost ridicați Sfinții Împărați Constantin și mama sa, Elena, și le-a fost pus în inimă sfânta cetate a Ierusalimului ca să o înnoiască și biserică prea frumoasă să zidească lui Dumnezeu în acel loc și pe toate sfintele locuri de spurcăciunile idolilor să le curățească și să le sfințească.
Deci, a trimis binecredinciosul împărat Constantin pe sfânta maica sa Elena, cu mulțime de aur la Ierusalim, și a scris patriarhului Macarie (314-333) ca să adauge sârguință pentru zidirea bisericii.
Sfânta Elena a dărâmat construcțiile ridicate de împăratul necredincios, curățind și înnoind cetatea. A aflat Crucea pe care a fost răstignit Hristos și mormântul și a întemeiat o biserică minunată, îngrădind cu un zid locurile unde S-a răstignit Hristos și unde S-a îngropat, pentru că nu erau departe unul de altul, așa cum arată Sfântul Evanghelist Ioan: 'Iar în locul unde a fost răstignit era o grădină, și în grădină un mormânt nou, în care nu mai fusese nimeni îngropat' (Ioan 19, 41).
Finalizarea construcției și sfințirea ei, Sfânta Elena nu le-a mai văzut, căci întoarsă la Roma a trecut în veșnicie.
În urma definitivării lucrărilor de construcție, care au durat zece ani, împăratul Constantin cel Mare a invitat episcopii din toate țările în Ierusalim, la sfințirea bisericii.
'Și era multă mulțime de arhierei adunați, din Vithinia, din Cilicia și Cappadocia, din Siria și Mesopotamia, din Finicia și Arabia, din Palestina, din Egipt, Africa, Thivania și din Persia a venit un episcop. Și credincioși, mulțime fără de număr, din toată lumea s-a adunat, încât hotarele Ierusalimului nu-i încăpeau pe ei. Și s-a sfințit Biserica Învierii lui Hristos în luna septembrie în 13 zile și tot Ierusalimul s-a înnoit, la treizeci de ani ai împărăției lui Constantin'. (Viețile Sfinților)
Sfântul și întocmai cu apostolii împărat Constantin cel Mare a hotărât în acea zi, împreună cu sfinții părinți, ca sfințirea Bisericii Învierii din Ierusalim să fie sărbătorită de toate bisericile din toată lumea, în fiecare an.
* Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop era originar din satul Silvașul de Sus. Părăsind casa părintească s-a călugărit de tânăr la Mănăstirea Prislop.
După un număr de ani petrecuți aici, dorind să ducă o viață și mai liniștită, a găsit un loc mai depărtat, unde și-a săpat singur, o chilie în piatră, cunoscută până azi sub numele de 'chilia' sau 'casa sfântului'.
Nu se știe cu precizie când a trăit Cuviosul Ioan de la Prislop, dar se presupune că a viețuit în secolul al XV-lea sau în prima jumătate a celui următor. La 20-21 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea Sfântului Cuvios Ioan de la Prislop.
* Sfinții Mucenici Macrobie, Gordian, Ilie, Zotic, Lucian și Valerian au pătimit prin anii 323-324, în timpul persecuției împăratului roman Liciniu.
Sfinții Macrobie și Gordian erau doi tineri de prin părțile Asiei Mici, care slujeau la curtea împăratului Liciniu. Dar, într-o zi aflându-se că sunt creștini, au fost exilați în Scythia Minor, la Tomis.
Aici a avut loc judecarea și execuția Sfinților Zotic, Lucian și Ilie, care au refuzat să se lepede de credința creștină. La acestea au fost nevoiți să asiste și cei doi sfinți exilați de Liciniu.
În urmă, Macrobie și Gordian au primit și ei mucenicia, fiind condamnați la moarte prin ardere în foc. Ultimul dintre cei prăznuiți în această zi, Sfântul Mucenic Valerian, a murit plângând pe mormintele fraților săi de credință.
* Sfântul Sfințit Mucenic Corneliu Sutașul a fost unul din centurionii împăratului Tiberiu (14-37) din cohorta 'Italica' din orașul Cezareea Palestinei.
Corneliu era un om bun și milostiv așa cum se arată în Faptele Apostolilor: 'Iar în Cezareea era un bărbat cu numele Corneliu, sutaș, din cohorta ce se chema Italica. Cucernic și temător de Dumnezeu, cu toată casa lui și care făcea multe milostenii poporului și se ruga lui Dumnezeu totdeauna' (Fap. Ap. 10 ; 1, 2).
'Corneliu este cel dintâi din păgâni care a crezut în Domnul nostru Iisus Hristos; iar după botezul său a părăsit toate cele păgânești și a mers în urma lui Petru și a fost pus episcop de dânsul'. (Viețile Sfinților)
După primirea sfântului botez, Corneliu l-a însoțit pe Sfântul Apostol Petru în misiunea de propovăduire, iar mai pe urmă a fost hirotonit episcop. A fost prins în orașul Schepsia de către senatorul Dimitrie, care l-a obligat să jertfească idolilor. Arătându-și în fața acestuia puterea rugăciunii sale la adevăratul Dumnezeu, Iisus Hristos, Dimitrie s-a botezat împreună cu familia sa și alte 277 de persoane.
'A petrecut Sfântul Cornelie în acea cetate vreme îndelungată, dezrădăcinând spinii necredinței din inimile omenești și semănând sămânța bunei credințe. Și, în scurtă vreme a adus la Hristos toată cetatea și pe oarecare bărbat cinstit, anume Evnomie, pe care l-a făcut preot. Apoi, plin fiind de zile, a sosit la fericitul său sfârșit, de care fiind înștiințat mai înainte de vreme, se nevoia la rugăciune cu osârdie, gătindu-se mai înainte spre calea pe care avea să meargă la Dumnezeul său'. (Viețile Sfinților)
Așa, Sfântul Corneliu a plecat la Domnul în pace. (surse: vol. 'Viețile Sfinților'; 'Monahismul ortodox românesc', vol. II, 2016; https://doxologia.ro)
Comentează