De câteva zile, feed-urile arată ca o galerie de artă digitală. Medici transformați în supereroi în halat impecabil, jurnaliști surprinși în cadre dramatice, antreprenori cu skyline-ul succesului în spate. Caricaturile generate de inteligența artificială au invadat rețelele sociale, iar noul trend pare să fi prins viteză amețitoare.
Cu un prompt bine formulat și cu acces generos la informațiile personale din social media, AI-ul comprimă o carieră, un stil de viață, o identitate întreagă într-o singură imagine lustruită. Totul e la superlativ. Totul pare coerent. Totul pare „închegat”.
Dar ce se joacă, de fapt, în mintea noastră când vedem sau postăm astfel de imagini?
„Proiectăm idealuri și dorințe într-un obiect digital”
Am stat de vorbă cu psihologul Radu Leca ca să putem înțelege mai bine fenomenul. Specialistul spune că nu e doar o joacă vizuală, ci activează simultan mai multe nevoi psihologice profunde.
„Trendul activează simultan nevoia de joacă și noutate, recompensă rapidă, surpriză, efect wow, nevoia de apartenență, participi la conversația grupului, reduci senzația de "rămas pe dinafară", nevoia de control asupra imaginii, o versiune stilizată, mai ușor de arătat decât o fotografie brută, și nevoia de identitate narativă, o poveste vizuală despre cine ești, ce valori ai, ce stil alegi, ce vise te organizează”, ne-a spus Leca.
În plan psihodinamic, lucrurile merg și mai adânc. „Imaginea AI funcționează ca un obiect în care proiectezi idealuri și dorințe. Ești tu, dar și tu-ul retușat simbolic, acel tu care pare mai coerent, mai sigur, mai interesant, mai în control. Iar asta dă o doză de liniște în perioade în care viața reală se simte haotică.”
Cu alte cuvinte, nu e doar un filtru. E o versiune aspiratională, ambalată estetic, care oferă senzația de ordine într-o lume personală adesea fragmentată.
Validarea, la un click distanță
Distribuirea caricaturii devine rapid un ritual social. „Arăți ceva despre tine, primești reacții, te așezi în ierarhia invizibilă a atenției, iar creierul învață repede că validarea e la un click distanță”, punctează psihologul.
Problema apare în momentul în care imaginea generată nu mai este percepută ca o interpretare creativă, ci ca un reper intern.
„Când te raportezi la versiunea AI ca la un filtru creativ, apare o bucurie estetică, o relaxare, o distanță sănătoasă, e o interpretare. Când versiunea AI se transformă în standard implicit, crește disonanța dintre eu real și eu idealizat, se intensifică autocritica, se activează comparația socială și se strecoară ideea că valoarea personală se măsoară în reacții și impresii.”
Aici intervin două efecte sensibile, spune Leca. „Like-urile și comentariile devin o măsură rapidă a acceptării, iar lipsa lor se trăiește ca respingere sau ca eșec personal. În paralel, apare internalizarea privirii celuilalt, începi să te vezi prin ochii publicului și îți ajustezi imaginea ca să eviți criticile, rușinea, imperfecțiunea.”
Pentru persoanele care suferă de perfecționism, anxietate sau au un istoric de frustrare pe zona corporală, diferența dintre imaginea idealizată și realitate poate deveni apăsătoare. În schimb, pentru cei care se exprimă greu, caricatura poate fi o rampă de lansare, o formă de comunicare mai sigură, cu expunere controlată.
De la a trăi la a performa
Caricaturile AI sunt încărcate de simboluri: statut, hobby-uri cool, cadre perfecte, succes vizibil. În serie, aceste imagini creează impresia că fiecare are o poveste spectaculoasă, o identitate clară, o traiectorie impecabilă.
„În psihoterapie, asta se traduce prin trecerea de la a trăi la a performa. Mintea începe să caute dovada că existența merită văzută, iar dovada devine imaginea, nu experiența”, avertizează Radu Leca.
Presiunea de a ține pasul cu propriul brand personal poate duce la oboseală emoțională. „Apare sentimentul că trebuie să arăți bine, să ai mereu ceva de spus și să prezinți o versiune coerentă chiar și când ești confuz, obosit sau în tranziție.”
Trendul va trece, probabil, așa cum au trecut și altele. Însă obiceiul de a ne raporta la „Eul optimizat” ar putea rămâne.
Recomandarea psihologului este una simplă, dar esențială: „Folosești caricatura ca joc și expresie, nu ca măsură a valorii, și îți păstrezi dreptul de a fi și neterminat, și în lucru, și fără poveste spectaculoasă într-o săptămână.”
În final, rămâne o întrebare care nu ține de algoritm, ci de luciditate personală: te apropie această imagine de tine și de viața ta reală sau te pune la muncă pentru o versiune idealizată care cere mereu încă un upgrade?
Comentează