Parlamentarii PNL Raluca Turcan și Daniel Fenechiu propun modificarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curtea Constituțională a României, după amânările repetate ale deciziei Curții în dosarul privind legea pensiilor magistraților.
În expunerea de motive, inițiatorii vorbesc despre o „pierdere de credibilitate” a CCR în ultimii ani și indică drept exemple „absentarea nemotivată, repetată (boicot)” la ședințe importante, dar și suspiciuni de lipsă de imparțialitate în cauze cu potențial conflict de interese, inclusiv cele legate de pensiile de serviciu.
Proiectul a fost depus la Parlamentul cu solicitarea expresă de dezbatere în procedură de urgență, argumentul fiind nevoia de „funcționare optimă” și de soluționare cu celeritate a cauzelor.
Prezență obligatorie și justificări limitate
Textul propune rescrierea regulilor în sensul că, la ședințele de plen, prezența tuturor judecătorilor ar deveni „obligatorie”, iar absența ar trebui justificată temeinic, în scris, către președintele Curții.
În oglindă, proiectul introduce atribuții și obligații noi. Președintele CCR ar urma să „verifice temeinicia” absențelor, iar motivele admise ar fi doar de natură medicală, caz fortuit sau forță majoră. Judecătorilor li se adaugă explicit obligația de a participa la plen și de a comunica în scris motivele temeinice ale absenței.
Pe linie de sancțiune, inițiatorii propun diminuarea cu 10% a indemnizației brute pentru luna respectivă pentru fiecare absență considerată „nemotivată temeinic”, tot în logica unui mecanism administrat intern, prin președintele Curții.
Mandatul, condiționat de absențe consecutive
Proiectul merge mai departe și leagă absențele de încetarea mandatului în anumite situații. Este modificat regimul încetării mandatului astfel încât, în ipoteze de „incompatibilitate”, trei absențe consecutive la plen, nemotivate temeinic în scris, ori imposibilitatea exercitării funcției mai mult de 90 de zile, să devină relevante pentru pierderea funcției.
Totodată, se clarifică cine constată încetarea mandatului. Pentru unele cazuri, constatarea s-ar face de președintele CCR, iar pentru altele ar interveni autoritatea care a numit judecătorul, prin hotărârea Camerei Deputaților, a Senatului sau prin decret prezidențial, după caz.
Inițiatorii susțin că modelul este comparabil cu regimul incapacității temporare de muncă și insistă că pachetul propus nu ar afecta independența sau inamovibilitatea judecătorilor CCR.
Conflicte de interese și o critică inevitabilă
Un alt punct al proiectului vizează explicit aparența de imparțialitate. Judecătorilor li se introduce obligația de a se abține și de a formula în scris o declarație de abținere dacă există incompatibilitate ori conflict de interese, expunerea de motive dând ca exemplu situația în care judecători beneficiari ai pensiei de serviciu ar participa la decizii privind pensiile de serviciu. Logica acestei prevederi este însă deficitară, având în vedere că toți judecătorii CCR au pensie de serviciu, iar în unele cazuri excluderea unor judecători aflați într-un așa-zis conflict de interese ar face imposibil cvorumul legal.
Dincolo de intenția declarată de a preveni blocajele precum cele apărute la CCR în contextul legii pensiilor magistraților, proiectul ridică însă o problemă sensibilă. Legea ar transfera președintelui Curții o putere consistentă de a filtra justificările și de a aplica sancțiuni financiare, ceea ce poate fi citit și ca un instrument de disciplinare internă într-o instituție care, prin definiție, ar trebui să funcționeze fără presiuni.
În plus, limitarea motivelor acceptate pentru absență la medical, caz fortuit sau forță majoră pare gândită cu ochii pe „scandalul absențelor”, dar riscă să fie prea rigidă pentru o jurisdicție constituțională, iar mecanismul încetării mandatului prin intervenția autorității politice care a numit judecătorul poate reaprinde tocmai discuția despre politizare pe care inițiatorii spun că vor s-o tempereze.
Comentează