Poliţia a reuşit să rezolve într-un an peste 7.500 de sesizări privind dispariţiile de copii

Poliţiştii structurilor de investigaţii criminale au rezolvat, în ultimul an, 7.572 de sesizări privind dispariţiile de copii, fiind desfăşurate peste 4.000 de activităţi în cadrul campaniilor de prevenire a dispariţiilor de minori, potrivit Agerpres.

Potrivit unui comunicat remis miercuri, în perioada 30 aprilie 2021 - 20 aprilie 2022, la nivelul Poliţiei Române au fost înregistrate 7.577 de sesizări privind dispariţiile de copii, în aceste cauze fiind dispusă căutarea, atât la nivel naţional, cât şi la nivel internaţional.

Dintre aceste sesizări, 259 se refereau la copii cu vârste până la 10 ani, 2.003 cu vârsta cuprinsă între 10-14 ani şi 5.315 minori mai mari de 14 ani.

Poliţia menţionează că numărul sesizărilor nu reprezintă numărul copiilor dispăruţi, deoarece acelaşi copil poate fi semnalat de mai multe ori într-un interval de timp ca fiind dispărut.

Majoritatea copiilor dispăruţi sunt găsiţi de poliţişti în primele 24-48 de ore de la primirea sesizării. Astfel, în perioada de referinţă, au fost rezolvate 7.572 de sesizări.

Totodată, de la declanşarea războiului în Ucraina, Asociaţia Telefonul Copilului a fost informată de Missing Children Europe şi de organizaţia neguvernamentală ucraineană Magnolia în legătură cu dispariţia unor copii ucraineni. Cazurile semnalate au fost transmise către Poliţia Română, conform parteneriatului încheiat între cele două entităţi, iar cei trei copii au fost identificaţi pe teritoriul României, aflându-se acum în siguranţă.

De asemenea, prin structurile de cercetare şi prevenire a criminalităţii au fost desfăşurate peste 4.000 de activităţi preventive, în cadrul campaniilor de prevenire a dispariţiilor de copii, la nivel naţional.

"Mami, tu ştii unde este copilul tău?, Sărbătorile se petrec în familie şi Împreună pentru siguranţa copiilor" sunt doar câteva slogane prin intermediul cărora poliţiştii specializaţi în prevenirea criminalităţii s-au întâlnit cu peste 150.000 de copii beneficiari şi 50.000 de adulţi (părinţi, bunici, tutori legali sau cadre didactice).

Obiectivele campaniilor de prevenire au urmărit conştientizarea minorilor asupra riscurilor la care se expun atunci când pleacă de acasă ori din centrele de ocrotire şi informarea părinţilor şi tutorilor legali despre necesitatea menţinerii unei relaţii strânse cu copiii şi a unei bune comunicări pentru rezolvarea divergenţelor şi problemelor specifice vârstei lor.

De asemenea, la nivelul Institutului de Cercetare şi Prevenire a Criminalităţii a fost realizat Studiul privind dispariţiile de minori: o viziune tripartită asupra plecărilor voluntare, care a îmbinat analiza statistică a datelor înregistrate la nivelul Direcţiei de Investigarea a Criminalităţii, coroborat cu partea de anchetă socială pe bază de interviu, în vederea conturării unei viziuni de interior asupra acestor fapte.

În acest sens, au fost realizate interviuri cu reprezentanţii tuturor actorilor instituţionali implicaţi în cazuistică: poliţişti, lucrători din centrele de ocrotire şi protecţie, respectiv DGASPC (psihologi, asistenţi maternali, manageri de caz), respectiv minori cu recurenţă în ceea ce priveşte părăsirea acestor centre.

Conform studiului menţionat, printre cauzele generale care au dus la înregistrarea dispariţiilor, se regăsesc: lipsa de atenţie sau de interes/neglijare fată de nevoile copilului aflat în dezvoltare, astfel încât copiii se simt nedoriţi sau ignoraţi; lipsa de control a situaţiei şcolare a copiilor, în ceea ce priveşte frecvenţa la cursuri şi interesul pentru studiu arătat de copii; rigiditatea regulilor de convieţuire, lipsa de comunicare în familie sau în central de ocrotire, modele de comportament disfuncţionale receptate, lipsa interesului pentru studii, practicarea cerşetoriei, lipsa de organizare a vieţii, rezolvarea conflictuală a diferendelor, antecedente penale ale membrilor familiei, consum frecvent de alcool al unora dintre membrii familiei; starea materială precară, care determină neglijarea funcţiei de educaţie a familiei şi plasarea ei la periferia preocupărilor faţă de copii, spiritul de aventură etc.

În pandemie, prevenirea părăsirii voluntare a domiciliului de către minori a reprezentant un procentaj semnificativ pentru situaţiile de consiliere psihologică şi juridică oferite de Asociaţia Telefonul Copilului.

Astfel, 31,25% dintre copiii care au contactat serviciile de consiliere psihologică şi juridică oferite de Asociaţia Telefonul Copilului au menţionat părăsirea voluntară a domiciliului drept soluţie pentru evadarea din situaţiile de neînţelegere cu părinţii, iar 19,9% au menţionat problemele sentimentale drept justificare pentru gestul lor.

În România funcţionează numărul unic european pentru semnalarea copiilor dispăruţi - 116.000, gestionat de Asociaţia Telefonul Copilului, care, alături de alte 31 de organizaţii europene, reprezintă Federaţia Europeană pentru copiii dispăruţi şi exploataţi sexual Missing Children Europe.

Acest număr poate fi folosit pentru semnalarea dispariţiei unui copil de orice cetăţean care se află pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene.