Fostul premier britanic Tony Blair ar putea juca un rol de conducere într-o viitoare autoritate de tranziţie în Fâşia Gaza, instituită ca parte a planului de pace prezentat de SUA, au relatat vineri mai multe publicaţii britanice, relatează AFP, potrivit Agerpres.
Fostul lider laburist, care a condus Marea Britanie între 1997 şi 2007, a participat la discuţii cu administraţia Trump şi alţi oficiali privind viitorul teritoriului palestinian după război.
Potrivit BBC şi The Economist, Tony Blair ar putea conduce această viitoare autoritate cu sprijinul ONU şi al statelor din Golf.
La rândul său, Financial Times scrie că fostul lider britanic, care a jucat un rol de mediator pentru pace în Orientul Mijlociu între 2007 şi 2015, ar fi cerut să facă parte din consiliul său de supraveghere.
Fundaţia lui Tony Blair, Tony Blair Institute for Global Change, a refuzat să facă declaraţii pentru AFP în legătură cu aceste informaţii.
O sursă apropiată fostului prim-ministru a confirmat că acesta lucrează la un proiect pentru a pune capăt conflictului din Fâşia Gaza.
Cu toate acestea, sursa a declarat pentru AFP că fostul lider britanic nu va sprijini o propunere de relocare permanentă a locuitorilor din Fâşia Gaza şi că autoritatea de tranziţie va transfera în cele din urmă puterea către Autoritatea Naţională Palestiniană, cu sediul la Ramallah, în Cisiordania.
Potrivit publicaţiei The Economist, acest organism, denumit "Autoritatea Internaţională de Tranziţie din Gaza", ar urma să obţină un mandat ONU pentru a fi recunoscut drept "autoritate politică şi juridică supremă" timp de cinci ani, înainte de a transfera controlul către palestinieni.
Iniţial, acest organism ar urma să aibă sediul în Egipt, înainte de a se muta în enclavă atunci când vor fi îndeplinite condiţiile de securitate, potrivit BBC.
Yossi Cohen, fostul şef al Mossadului, a declarat vineri la radio BBC că "îi place" ideea, numindu-l pe Tony Blair o "persoană extraordinară".
În 2003, Tony Blair a decis intrarea Marii Britanii în războiul din Irak, o decizie puternic criticată pe plan intern. O comisie de anchetă independentă a concluzionat în 2016 că Blair a exagerat deliberat ameninţarea reprezentată de regimul irakian.
Potrivit BBC şi site-ului de ştiri american Axios, Blair a participat la sfârşitul lunii august la o "reuniune politică" privind Gaza după război, organizată la Casa Albă, în prezenţa lui Donald Trump.
În februarie, preşedintele american a provocat indignare după ce a evocat ideea de a transforma Gaza în "Riviera Orientului Mijlociu" prin relocarea locuitorilor palestinieni şi plasarea teritoriului sub control american.
Mandatul britanic
Mandatul Britanic în Palestina a fost o perioadă (1920-1948) în care Marea Britanie a administrat un teritoriu, inclusiv ceea ce astăzi este Israel, Fâșia Gaza, Cisiordania și Iordania, sub mandatul Ligii Națiunilor.
Mandatul britanic pentru Palestina, sau Mandatul Palestinei, a fost o împuternicire legală pentru administrarea Palestinei, care a fost aprobată oficial de Consiliul Ligii Națiunilor pe 24 iulie 1922 și care a intrat în vigoare pe 26 septembrie 1923. Documentul se baza pe principiile conținute în Articolul 22 al Convenției Ligii Națiunilor și în rezoluția Conferinței de la San Remo din 25 aprilie 1920 a principalelor puteri asociate și aliate din timpul Primului Război Mondial.
Mandatul a legalizat administrația britanică și în partea de sud a fostei Sirii Otomane în 1923 – 1948. Regatul Unit, după ce a primit consimțământul Ligii Națiunilor, a împărțit teritoriul sub mandat în două arii administrative: Palestina, sub controlul britanic nemijlocit, și Transiordania, un teritoriu cu un anumit grad de autonomie, plasat sub conducerea familiei Hashemite, (în conformitate cu angajamentele pe care și le luase McMahon în numele guvernului de la Londra încă din 1915.
Prin această împărțire, teritoriul Transiordaniei a fost exclus de britanici din zona în care urma să fie creat „Căminul național evreiesc”. În preambulul mandatului se afirma că principalele puteri aliate au căzut de acord asupra faptului că puterea mandatară era responsabilă pentru punerea în practică a Declarației Balfour din 2 noiembrie 1917, adoptată de guvernele Aliaților.
Prin sus-numita declarație, britanicii se angajaseră să susțină fondarea în Palestina a unui cămin național pentru evrei. Puterile aliate se angajaseră să se îngrijească de apărarea drepturilor civile și religioase atât a comunităților evreiești cât și a celor neevreiești din Palestina.
Obiectivul oficial al instituirii sistemului mandatelor Ligii Națiunilor era administrarea teritoriilor ce aparținuseră defunctului Imperiu Otoman în Orientul Mijlociu începând cu secolul al XVI-lea. Mandatele aveau să înceteze când teritoriile sub mandat erau capabile să se autoguverneze.
Comentează