Ordonanța de urgență nr. 9/2026, publicată vineri în Monitorul Oficial, introduce prin articolele VII–IX o serie de modificări la Codul fiscal, cu efecte directe asupra impozitelor și taxelor locale, în special pentru persoanele cu handicap și pentru anumite categorii de clădiri.
În zona impozitului pe clădiri, Guvernul modifică o excepție din Codul fiscal și prevede că sunt vizate „clădirile folosite de proprietar pentru desfășurarea de activități sportive”, cu respectarea legislației privind ajutorul de stat.
Tot la impozitul pe clădiri, OUG introduce reduceri pentru clădirea folosită ca domiciliu: pentru persoanele cu handicap grav (sau reprezentanții legali care au în îngrijire astfel de persoane) „impozitul se reduce cu 50%”, iar pentru handicap accentuat „impozitul se reduce cu 25%”.
Reduceri la domiciliu: condiții, acte și momentul aplicării
Ordonanța detaliază condițiile de acordare. Reducerea se aplică „pentru întreaga clădire de domiciliu deținută în comun cu soțul sau soția”, însă dacă o cotă-parte aparține unor terți, reducerea „nu se acordă pentru cota-parte deținută de acești terți”.
Aplicarea reducerilor este legată de documente justificative. Acestea trebuie să fie valabile la 31 decembrie a anului fiscal anterior, iar pentru cei care nu au beneficiat în anul precedent, reducerea se aplică „începând cu luna următoare” depunerii actelor la organul fiscal local.
În practică, măsurile pot diminua factura anuală a impozitului pe clădiri pentru gospodăriile eligibile, dar pot genera și un efort administrativ suplimentar pentru direcțiile de taxe locale, care trebuie să verifice dosarele și momentul de la care se aplică reducerea, în funcție de data depunerii documentelor.
Clădiri vechi și „renovare majoră”: reducerea bazei impozabile
OUG introduce și o reducere a valorii impozabile a clădirii, după determinarea acesteia potrivit regulilor existente: „cu 15%” pentru clădiri cu vechime între 50 și 100 de ani inclusiv și „cu 25%” pentru clădiri mai vechi de 100 de ani, raportat la 1 ianuarie al anului fiscal de referință.
Ordonanța adaugă o precizare importantă pentru clădirile la care s-au făcut lucrări de „renovare majoră”: anul terminării se actualizează la anul recepției lucrărilor, iar „renovarea majoră” este definită ca intervenție complexă, care include obligatoriu „lucrări de intervenție la structura de rezistență”.
Actualizarea anului terminării este condiționată și de un prag de valoare. La finalul renovării majore, valoarea clădirii trebuie să crească „cu cel puțin 50%” față de valoarea de la data începerii lucrărilor. În termeni fiscali, asta poate reduce impozitul pentru clădiri foarte vechi, dar poate și schimba încadrări atunci când o clădire este refăcută masiv și „întinerită” fiscal.
Cote adiționale și regularizarea plăților: efecte în bugetele locale
Pe lângă impozitul pe clădiri, articolul VII introduce reduceri similare pentru terenul aferent domiciliului, în aceleași procente de 50% și 25% pentru handicap grav, respectiv accentuat, cu reguli apropiate privind coproprietatea și documentele justificative.
Ordonanța aduce reduceri și la impozitul pe mijloacele de transport pentru un singur vehicul, la alegerea contribuabilului, dacă acesta are „capacitate cilindrică mai mică de 2.000 cmc”, în aceleași procente de 50% și 25%, în funcție de gradul de handicap.
Efectul cumulat al acestor măsuri, dacă este aplicat pe scară largă, poate însemna o scădere a unor încasări din taxe locale în 2026, în timp ce pentru beneficiari impactul se traduce printr-o reducere directă a poverii fiscale la domiciliu și, după caz, la un autoturism de capacitate mică.
Articolul VIII oferă, tot pentru anul 2026, o pârghie autorităților locale. Acestea „pot reveni asupra hotărârilor” prin care au stabilit cote adiționale la impozitele și taxele locale din Titlul IX al Codului fiscal, „în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare” a ordonanței, „în sensul reducerii acestora”.
Prevederea deschide posibilitatea ca unele consilii locale să reducă rapid majorările suplimentare aplicate peste nivelul de bază al impozitelor și taxelor locale, ceea ce poate tempera creșterea obligațiilor pentru contribuabili, dar obligă primăriile să refacă proiecții de venituri și să ajusteze decizii bugetare în mijlocul exercițiului fiscal.
Articolul IX stabilește ce se întâmplă cu plățile deja efectuate în cuantum mai mare. Impozitele și taxele locale achitate peste nivelul rezultat din noile reguli „se regularizează”, iar sumele pot fi „considerate în contul obligațiilor fiscale restante ori următoare” sau „restituite celor îndreptățiți”, potrivit reglementărilor în vigoare.
Comentează