O nouă cursă a înarmărilor. Marile puteri se înarmează cu rachete hipersonice

Testele cu rachete hipersonice efectuate în ultimele zile de Rusia, Coreea de Nord şi SUA suscită temeri privind o nouă cursă a înarmărilor, comentează marţi într-o amplă analiză France Presse, care încearcă să pună în evidenţă contextul şi provocările legate de această armă, care ar putea pune în pericol echilibrul forţelor nucleare în lume, conform agerpres.

Rusia se află în frunte, cu numeroase tipuri de astfel de rachete nu doar capabile să zboare la viteze de peste 6.000 km/oră (Mach 5), ci şi manevrabile: Zircon, despre care Moscova a anunţat luni că a efectuat un test reuşit de pe un submarin, precum şi Kinjal, rachetă aflată deja în dotarea Forţelor aeriene, sau planorul hipersonic Avangard, capabil să transporte încărcătură nucleară. După lansare, acesta dezvoltă o viteză de până la 33.000 km/oră şi îşi schimbă într-un mod impredictibil cursul sau altitudinea.

SUA nu au încă rachete hipersonice în arsenalul lor, dar lucrează la aceasta. DARPA (Defense Advanced Research Projects Agency) - agenţie a Pentagonului care are rolul de a dezvolta noi tehnologii pentru forţele armate - a anunţat săptămâna trecută că a testat cu succes racheta sa hipersonică HAWC (Hypersonic Air-Breathing Weapon Concept) cu propulsie anaerobă, altfel spus utilizează oxigenul din atmosferă la combustia sa.

Pentagonul dezvoltă de asemenea un planor hipersonic denumit ARRW, dar primul său test a eşuat în aprilie.

China dispune de mai multe proiecte, care par direct inspirate din programele ruseşti, potrivit unui recent studiu al Centrului de cercetare al Congresului SUA. Beijingul a testat în special un planor hipersonic, cu o autonomie de circa 2.000 km, capabil să dezvolte o viteză de peste Mach 5 şi să efectueze 'manevre extreme', conform acestui studiu.

Franţa, Germania, Australia, India şi Japonia caută la rândul lor să dezvolte sisteme hipersonice, iar Iranul, Israel şi Coreea de Nord au demarat cercetări în domeniul acestei tehnologii, potrivit studiului menţionat.

Coreea de Nord a anunţat săptămâna trecută că a testat cu succes o rachetă-planor 'hipersonică', ceea - dacă se confirmă - constituie un avans tehnologic major.

Contrar aparenţelor, rachetele hipersonice nu sunt în mod necesar mai rapide decât rachetele balistice.

O rachetă balistică este lansată cu viteză mare în spaţiu, unde nu există atmosferă şi unde nu întâmpină niciun fel de rezistenţă. Apoi revine la ţinta sa, întotdeauna cu aceeaşi viteză, cu excepţia momentului când reintră în atmosferă, atunci este încetinită puţin.

Prin contrast, o rachetă hipersonică zboară la o altitudine joasă. Aceasta este lansată de asemenea cu viteză mare, dar este frânată de atmosferă. Ea încetineşte de-a lungul traiectoriei sale şi poate sfârşi prin a fi mai lentă decât o rachetă balistică.

Marea diferenţă este că o rachetă hipersonică este manevrabilă, ceea ce face dificilă prezicerea traiectoriei sale şi interceptarea ei. Sistemul antirachetă THAAD ar putea permite interceptare proiectilelor cu mare viteză, dar el este conceput pentru a proteja o zonă limitată.

Când este vorba despre un planor hipersonic, sistemele de detectare antirachetă, care măsoară sursele de căldură, riscă să nu recunoască racheta decât după lansare, prea târziu pentru a o intercepta, explică Pentagonul.

Pentagonul nu şi-a anunţat oficial intenţia de a cumpăra rachete hipersonice, concentrându-se până acum pe finanţarea cercetărilor în domeniu. Dar grupul american de apărare Lockheed Martin a anunţat luni deschiderea unei uzine de producţie hipersonică.

Rachetele dezvoltate de Rusia şi China sunt capabile să transporte o încărcătură nucleară, în timp ce Washingtonul asigură că programul său hipersonic este destinat rachetelor convenţionale.

Riscul, potrivit Centrului de cercetare al Congresului, este o posibilă reacţie exagerată a armatei americane, care nu ar şti dacă racheta hipersonică pe care tocmai a detectat-o este echipată cu încărcătură convenţională sau nucleară. Ar putea răspunde cu o armă nucleară fără să aştepte să afle natura acesteia.

Cameron Tracy, cercetător la Universitatea Stanford, consideră că soluţia este includerea rachetelor hipersonice pe agenda negocierilor în curs de desfăşurare între Moscova şi Washington privind controlul armelor şi aducerea Beijingului la masa discuţiilor. 'Dezvoltarea acestor arme, această cursă a armelor hipersonice, nu este probabil situaţia cea mai stabilă', apreciază el. 'Ar fi bine să se acţioneze cât mai rapid posibil!', adaugă expertul citat de AFP.