Disputa dintre judecători și procurori privind accesul la ECRIS a fost prezentată public ca o problemă de funcționalitate informatică sau ca un conflict interinstituțional. În realitate, chestiunea are o miză juridică mult mai clară, anume delimitarea competențelor și a spațiilor de lucru al actorilor din cadrul autorității judecătorești, în acord cu principiile constituționale și cu standardele europene privind independența instanțelor și egalitatea de arme.
ECRIS nu este un simplu instrument de consultare a dosarelor și nu poate fi asimilat unui „dosar electronic”. Din punct de vedere juridic și funcțional, ECRIS este aplicația internă de management al activității instanțelor, care conține date operaționale, documente în lucru, fluxuri interne, repartiții, informații despre judecători și grefieri și elemente care nu fac parte din dosarul comunicat părților sau participanților la proces.
Această distincție este importantă, pentru că dreptul de acces la dosar nu echivalează cu dreptul de acces la sistemul intern al instanței. Nicio normă constituțională, legală sau europeană nu consacră un drept al procurorilor sau al oricărui alt participant de a avea acces la infrastructura informatică internă a instanțelor.
Cadrul constituțional și separarea funcțiilor judiciare
Constituția României plasează instanțele judecătorești și Ministerul Public în cadrul aceleiași autorități judecătorești, dar cu funcții distincte. Instanțele înfăptuiesc justiția, iar Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și exercită acțiunea penală, sub autoritatea ministrului justiției. Această arhitectură presupune cooperare, dar nu suprapunere instituțională.
Separarea funcțiilor judiciare (judecată, acuzare, apărare) este un principiu recunoscut atât în dreptul intern, cât și în jurisprudența europeană. Accesul direct al acuzării la instrumentele interne de lucru ale instanței creează o zonă de confuzie instituțională care afectează aparența de independență a judecătorului, chiar și în lipsa oricărei intenții abuzive.
Din această perspectivă, argumentul conform căruia procurorii au avut acces la ECRIS „ani la rând” nu are relevanță juridică. O practică administrativă tolerată într-un context de tranziție digitală nu poate genera un drept subiectiv și nu poate prevala asupra principiilor constituționale ale separării funcțiilor și independenței instanței.
Dreptul de acces la dosar versus accesul la sistemul intern
Legislația procesuală română garantează procurorilor accesul la dosarele cauzelor în care participă, în limitele stabilite de lege. Acest drept privește materialele dosarului (acte, probe, încheieri, hotărâri), nu instrumentele administrative prin care instanța își gestionează activitatea internă.
În procesul penal, procurorul nu este „parte” în sensul strict al Codului de procedură penală, ci organ judiciar care exercită funcția de acuzare. În procesul civil, procurorul participă doar în cazurile expres prevăzute de lege. În niciunul dintre aceste cadre nu există o normă care să justifice accesul procurorului la documente interne ale instanței, la documente în curs de redactare sau la fluxuri administrative.
Accesul apărării este, în mod firesc, mai restrâns, limitat la dosarul cauzei și la comunicările oficiale. Dacă acuzarea ar avea acces la informații interne suplimentare, care nu sunt accesibile apărării, s-ar crea un dezechilibru real, incompatibil cu principiul egalității de arme.
Standardele europene: egalitatea de arme și independența instanței
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului definește egalitatea de arme ca obligația statului de a asigura fiecărei părți o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cauza, fără un dezavantaj substanțial față de adversar. Acest standard privește accesul la probe și la argumentele care pot influența soluția instanței, nu accesul la mecanismele interne de lucru ale judecătorului.
CEDO nu impune acces simetric la infrastructura administrativă a instanțelor și nu a consacrat niciodată ideea că acuzarea ar trebui să aibă acces la sistemele interne ale judecății. Dimpotrivă, Curtea pune accent pe aparența de imparțialitate și pe necesitatea ca instanța să fie percepută ca fiind independentă de părțile din proces.
În plus, normele europene privind protecția datelor și securitatea informațiilor impun principiul accesului limitat la strictul necesar. Un acces generalizat al procurorilor la ECRIS, ca sistem intern al instanțelor, ar fi dificil de justificat din perspectiva proporționalității și a minimizării datelor.
De ce judecătorii au dreptate și unde apare problema reală
Din punct de vedere juridic, poziția judecătorilor este corectă când susțin că ECRIS-ul instanțelor este un instrument intern, care nu trebuie să fie accesibil altor autorități, indiferent cât de apropiate sunt acestea în actul de justiție. Aceeași logică se aplică și invers, judecătorii neavând acces la sistemele informatice interne ale parchetelor.
Nemulțumirea procurorilor are însă o bază practică reală. Restricționarea accesului a venit într-un moment în care dosarul electronic nu este implementat complet și uniform, iar alternativele sunt greoaie și ineficiente. Aceasta este însă o problemă de politică publică și de administrare a justiției, nu un argument pentru menținerea unei practici contrare principiilor instituționale.
Normalitatea ca noutate
Pe scurt, fiecare instituție are propriul calculator. Ani la rând, unii au intrat și în calculatorul vecinului, pentru că era mai comod și pentru că nimeni nu a pus lacătul la timp. Când lacătul a apărut, toată lumea s-a mirat, de parcă ar fi fost ceva nou.
Judecătorii nu intră în ECRIS-ul parchetelor, așa cum nici procurorii nu ar trebui să intre în ECRIS-ul instanțelor. Nu pentru că nu s-ar înțelege, ci pentru că așa funcționează lucrurile într-un sistem corect, fiecare își face treaba în curtea lui, iar actele se dau peste gard, oficial, nu pe ușa din spate.
Problema reală nu e că s-a închis o ușă, ci că statul n-a construit la timp o poartă modernă pentru toată lumea. Până atunci, ne certăm pe chei, când de fapt ar trebui să cerem o ușă care să se deschidă legal pentru toți.
Comentează