Anunțurile privind progresul discuțiilor privind conducta Power of Siberia 2 în timpul vizitei delegației ruse în China din septembrie au fost complet previzibile. Există beneficii semnificative pentru ambele părți, deoarece conducta va pompa gaze naturale rusești către China. China are nevoie de mai multe gaze și de mai mulți furnizori în cazul unei crize geopolitice. Rusia are cantități uriașe de gaze și caută să înlocuiască piața europeană pe care a pierdut-o după invazia la scară largă a Ucrainei, scrie energypress.gr.
Pentru Moscova, China este singurul cumpărător capabil să absoarbă vastele sale rezerve de gaze. Chiar și înainte de război, rezervele de gaze ale Peninsulei Yamal erau prea mari pentru ca clienții europeni să le poată absorbi. Din acest motiv, Gazprom caută de mult timp modalități de a exporta gaze din Yamal în China. Costurile de producție scăzute înseamnă că ar putea fi o afacere profitabilă.
Construirea unei conducte de la Yamal la China ar fi o inițiativă semnificativă și costisitoare, dar nu unică. Distanța este similară cu cea a rutelor existente. Chiar dacă costul de pompare este de aproximativ 100 de dolari pe mia de metri cubi, gazul rusesc ar fi totuși mai ieftin pentru cumpărătorii chinezi decât alternativele.
China consumă anual peste 400 de miliarde de metri cubi de gaze. 60% este produs pe plan intern, în timp ce restul de 40% este importat. Jumătate din gazele importate provin prin conducte, în principal din Rusia și Turkmenistan, iar restul este gaz natural lichefiat (GNL). Cererea de gaze a Chinei va fi alimentată de creșterea sectoarelor energiei electrice, utilităților și transporturilor.
Cercetătorii prevăd că cererea anuală de gaze a Chinei va crește la 600-670 miliarde de metri cubi până în 2040. Producția internă va atinge un vârf de 310 miliarde de metri cubi în jurul perioadei 2035-2040. Aceasta înseamnă că importurile de gaze ale Chinei vor crește de la 180, câte sunt în prezent, la 290-390 miliarde de metri cubi.
Un obstacol major
În ciuda cererii Chinei și a vastelor rezerve ale Rusiei, există un obstacol major: politica neoficială a Beijingului conform căreia niciun exportator de resurse critice nu ar trebui să dețină o cotă prea mare din piața chineză. Cu toate acestea, este ușor să exagerăm sensibilitatea Beijingului față de această problemă. Dacă exporturile rusești prin conducte ating volumele promise, ponderea Rusiei în portofoliul de importuri în creștere al Chinei ar fi de 27-36%. Acestea sunt cifre semnificative, dar nu excesive.
Totuși, nu este vorba doar despre datele economice. Există, de asemenea, considerații politice și tranzacționale. Pentru Rusia, prețul de echilibru la granița cu China este de aproximativ 125 de dolari pe mia de metri cubi. Pentru China, alternativa la gazul rusesc transportat prin conducte este GNL-ul, care costă în medie 370 de dolari, lăsând o marjă largă de negociere.
Negociatorii ruși știu că au convenit asupra unor termeni mult mai puțin profitabili cu conducta Power of Siberia 1. De data aceasta, Moscova vrea să corecteze greșelile anterioare și să negocieze termeni comparabili cu cei ai statelor din Asia Centrală. Cu toate
acestea, negociatorii chinezi sunt foarte familiarizați cu prețurile și costurile de producție din trecut ale Rusiei, ceea ce face ca acordul actual să fie punctul cheie de referință în discuții.
În plus, există semne de întrebare cu privire la durata și flexibilitatea cantitativă a potențialului acord. Având în vedere că majoritatea costurilor inițiale pentru construcția conductei vor fi suportate de Moscova, Rusia are interesul să solicite un contract pe termen lung cu flexibilitate minimă. Pentru China, este evident că, odată ce conducta va fi finalizată, aceasta se va putea baza pe aprovizionarea cu energie rusească timp de mulți ani. Însă China își cunoaște nevoile energetice doar pentru următorii 15-20 de ani.
Astfel de preocupări nu sunt neobișnuite în contractele pe termen lung. Cu toate acestea, în acest caz, Rusia nu are alternativă. Prin urmare, nu există niciun risc ca China să piardă Rusia în favoarea unui client concurent.
Prin urmare, negocierile sunt lente și dificile. China caută o claritate maximă cu privire la nevoile sale viitoare, testând în același timp cât de mult poate pune presiune pe Rusia în ceea ce privește prețurile și alte condiții. Pentru Beijing, amânarea nu are niciun cost.
Pe de altă parte, conflictul tot mai mare dintre SUA și China ar putea schimba calculele. În timp ce în trecut China evita să supere SUA cu acțiuni care puteau fi interpretate ca sprijinire a agresiunii rusești, acest lucru nu mai este cazul. Uneori, un gest public poate fi un instrument politic util.
Schimbarea situației geopolitice înseamnă că partea rusă va continua probabil să proclame că a atins încă o piatră de hotar majoră pe drumul către un acord. Dar, așa cum ne spune filosoful Zenon, nu contează cât de aproape ești de linia de sosire - mai sunt încă o infinitate de pași de parcurs.
Comentează