La 41 de ani-lumină depărtare, Telescopul Spațial James Webb al NASA oferă indicii ce ar putea schimba radical modul în care privim căutarea vieții extraterestre.
Potrivit observațiilor recente, exoplaneta TRAPPIST-1e, o lume stâncoasă ce orbitează o stea pitică roșie, ar putea fi acoperită de o atmosferă. Dacă ipoteza se confirmă, ar fi pentru prima dată când oamenii de știință ar identifica o atmosferă pe o planetă stâncoasă aflată în zona locuibilă a unei alte stele.
Așa-numita „zonă locuibilă” sau „zona Goldilocks” desemnează regiunea din jurul unei stele unde temperaturile permit existența apei în stare lichidă la suprafața unei planete. Iar apa este, așa cum subliniază cercetătorii, un ingredient esențial pentru viață.
Totuși, distanța optimă nu este suficientă. Pentru a păstra apa în formă lichidă, o planetă are nevoie de o atmosferă care să genereze un efect de seră, funcționând ca o pătură naturală ce reglează temperatura.
Gazele de seră captează și reemit căldura, menținând planeta caldă și împiedicând evaporarea apei în spațiu. Această cercetare, ce deschide noi orizonturi, este detaliată în Astrophysical Journal Letters.
Un sistem stelar extraordinar
TRAPPIST-1e face parte dintr-un sistem stelar extraordinar, descoperit în 2016, care a captat rapid atenția astronomilor. Este una dintre cele șapte lumi stâncoase ce gravitează în jurul piticei roșii reci numite TRAPPIST-1.
Dintre acestea, trei planete - TRAPPIST-1d, TRAPPIST-1e și TRAPPIST-1f - se află în zona locuibilă, făcându-le candidați de top pentru studii de habitabilitate.
Echipa internațională de cercetători a folosit puterea fără precedent a telescopului Webb. Acesta a scanat spectrul de transmisie al luminii stelare, filtrat de potențiala atmosferă a lui TRAPPIST-1e.
Aceste observații, realizate între iunie și octombrie 2023, au prezentat două scenarii plauzibile: fie prezența unei atmosfere, fie absența ei.
Dificultatea interpretării inițiale a venit din suprapunerea parțială a acestor semnale, amplificată de „contaminarea stelară” – interferențe generate de regiunile active, fierbinți și reci, de pe suprafața stelei, asemănătoare petelor solare.
Un an de muncă meticuloasă
A fost nevoie de mai bine de un an de muncă meticuloasă pentru a separa semnalul subtil al planetei de cel al stelei sale. Majoritatea exoplanetelor stâncoase descoperite până acum orbitează stele pitice roșii.
Aceste stele, mult mai reci decât Soarele nostru (aproximativ 2.500 de grade Celsius față de 5.600°C), sunt un teren fertil pentru detectarea planetelor, nu neapărat pentru că planetele sunt mai rare în jurul stelelor asemănătoare Soarelui, ci pentru că sunt mai ușor de observat în preajma celor mici.
Datorită temperaturilor scăzute ale piticelor roșii, zonele lor locuibile sunt mult mai aproape de stea.
Acest lucru înseamnă că „anii” planetelor sunt foarte scurți, durând uneori doar câteva zile sau săptămâni, permițând astronomilor să observe mai multe tranzite, trecerea planetei prin fața stelei, într-un interval scurt de timp și să adune mai multe date, scrie incredibilia.ro.
În timpul unui tranzit, lumina stelei este parțial absorbită de gazele atmosferice ale planetei. Cu cât steaua este mai mică, cu atât mai multă lumină este blocată de atmosferă, făcând piticele roșii ideale pentru acest tip de studii.
Se creionează două posibilități distincte
Analiza datelor a conturat, așadar, două posibilități distincte pentru TRAPPIST-1e: planeta ar putea fi o rocă goală, lipsită de atmosferă, sau ar putea avea o atmosferă secundară, compusă din molecule grele precum azotul sau metanul.
Confirmarea celei de-a doua variante ar fi o piatră de hotar în astrofizică. Fiind situată în zona locuibilă, o atmosferă suficient de densă, cu un efect de seră adecvat, ar crea condițiile necesare pentru existența apei lichide.
Pentru a elucida misterul și a determina dacă TRAPPIST-1e este cu adevărat locuibilă, pasul următor este măsurarea concentrațiilor de gaze din atmosfera sa. În prezent, Telescopul Spațial James Webb efectuează încă 15 observații de tranzit.
Comparând semnalele de la TRAPPIST-1e cu cele ale planetei TRAPPIST-1b, despre care se știe deja că este lipsită de atmosferă, astronomii speră să obțină confirmarea definitivă a prezenței sau absenței unei pături gazoase.
Astfel, vom avea o imagine mult mai clară despre cât de asemănătoare este TRAPPIST-1e cu planetele stâncoase din propriul nostru Sistem Solar, aducându-ne mai aproape de răspunsul la una dintre cele mai vechi întrebări ale umanității: suntem singuri în Univers?
Comentează