Atacul violent asupra unor capodopere arheologice precum Coiful de la Coţofeneşti şi cele trei brăţări dacice regale din aur este unul de o gravitate excepţională la adresa patrimoniului cultural, a încrederii publice şi a demnităţii unui popor, afirmă Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR) într-o declaraţie prezentată în procesul de la Assen, Ţările de Jos, unde sunt judecaţi autorii furtului de la Drents Museum. Documentul a fost publicat şi pe pagina de Facebook a instituţiei, potrivit Agerpres.
"Onorată instanţă, în noaptea de 24 spre 25 ianuarie 2025 nu a avut loc doar o spargere cu explozivi într-un muzeu. A avut loc un atac violent asupra unor capodopere arheologice: Coiful de la Coţofeneşti şi trei brăţări dacice regale din aur, expuse în cadrul unei colaborări muzeale internaţionale. Aceste piese nu sunt simple bunuri materiale. Ele sunt bunuri de patrimoniu de importanţă excepţională, clasate în Tezaur, iar valoarea lor documentară, artistică şi simbolică depăşeşte frontierele unui singur stat. Ele aparţin memoriei culturale a României, dar şi patrimoniului cultural al umanităţii", au transmis, marţi, reprezentanţii MNIR, în declaraţia citită de un reprezentant al procuraturii olandeze.
MNIR subliniază că furtul a provocat o traumă profundă în societatea românească şi un prejudiciu profesional, moral şi uman pentru instituţie.
"Coiful de la Coţofeneşti nu este cunoscut doar de specialişti. Pentru generaţii întregi, el a devenit o imagine a originilor istorice, un reper al continuităţii şi al demnităţii culturale. De aceea, dispariţia sa nu a fost percepută ca pierderea unui obiect, ci ca o rană adusă memoriei colective. Pentru milioane de cetăţeni români, vestea furtului a produs şoc, revoltă, umilinţă şi sentimentul că o parte din trecutul lor a fost smulsă cu violenţă din spaţiul public şi expusă riscului de a fi distrusă pentru totdeauna. (...) Aceste piese au fost păstrate, cercetate, restaurate, protejate şi transmise mai departe prin munca unor generaţii de muzeografi, arheologi, conservatori şi istorici. În spatele fiecărui obiect se află zeci de ani de răspundere publică, de muncă ştiinţifică şi de efort instituţional. Atunci când asemenea piese sunt furate prin violenţă, nu este afectat doar materialul din care sunt făcute, ci este lovită însăşi misiunea unei instituţii publice chemate să apere patrimoniul comun", se arată în declaraţie.
MNIR arată că efectele furtului au depăşit cu mult graniţele muzeului, afectând cooperarea culturală internaţională.
"Acest furt a afectat grav încrederea pe care se întemeiază cooperarea culturală între instituţiile europene şi nu numai. Expoziţiile internaţionale există pentru a apropia popoare, pentru a crea respect reciproc şi pentru a face patrimoniul accesibil publicului larg. În locul acestui scop, fapta de faţă a generat teamă, suspiciune şi tensiune publică imensă. A pus sub presiune relaţiile culturale dintre instituţii, a afectat încrederea necesară viitoarelor împrumuturi muzeale şi a produs o undă de şoc în întreaga lume a patrimoniului. (...) În spaţiul public, acest eveniment dramatic a alimentat furia, neîncrederea şi discursuri ostile faţă de personalul MNIR şi faţă de însăşi ideea generoasă a schimburilor culturale internaţionale. Furtul a fost perceput ca o umilinţă naţională şi a fost exploatat pentru a amplifica tensiuni, frustrări şi reflexe de respingere, sentimente anti-europene", a transmis MNIR.
Instituţia subliniază că instanţa nu judecă doar un furt, ci consecinţele unei fapte care a tulburat profund o societate şi a slăbit, fie şi temporar, încrederea dintre comunităţi care ar trebui să se sprijine reciproc. MNIR îşi exprimă încrederea că autorităţile române vor continua eforturile de recuperare şi de diminuare a efectelor acestui incident.
"Gravitatea excepţională a faptelor rezultă şi din natura obiectelor vizate. În cazul patrimoniului arheologic de acest rang, prejudiciul nu poate fi măsurat doar în valoare de piaţă şi nici reparat integral prin simpla recuperare materială. Asemenea obiecte nu pot fi înlocuite! Ele poartă în sine informaţie istorică irepetabilă, semnificaţie identitară şi o valoare simbolică pe care nicio sumă de bani nu o poate reconstitui. Când astfel de bunuri dispar, fie şi temporar, întreaga comunitate este lipsită de acces la o parte din propria memorie. De aceea, vă rugăm să apreciaţi aceste fapte nu ca pe o infracţiune patrimonială obişnuită, ci ca pe un atac de o gravitate excepţională împotriva patrimoniului cultural, a încrederii publice şi a demnităţii unui popor. Când este atacat sălbatic un asemenea tezaur, nu este rănită doar România. Este rănită memoria europeană şi este afectată însăşi ideea că marile creaţii ale trecutului trebuie păstrate şi transmise intacte generaţiilor viitoare. Pentru toate aceste motive, Muzeul Naţional de Istorie a României are credinţa că veţi judeca cu toată fermitatea cerută de gravitatea faptelor şi a consecinţelor generate de ele", se mai arată în declaraţia MNIR în cadrul procesului de la Assen, Ţările de Jos, în care sunt judecaţi făptaşii furtului de la Drents Museum.
***
Procesul celor trei bărbaţi acuzaţi că au furat Coiful de la Coţofeneşti şi trei brăţări dacice de aur a început marţi în Ţările de Jos, potrivit AFP.
În ianuarie 2025, hoţii au provocat o explozie pentru a pătrunde în Muzeul Drents din Assen şi au spart vitrinele pentru a sustrage obiectele, datând din secolul al IV-lea î.Hr.
Furtul a provocat indignare în România şi a declanşat o amplă operaţiune de căutare. Deşi cei trei hoţi au fost arestaţi după câteva zile, locul unde se afla prada a rămas mult timp necunoscut. În cele din urmă, la începutul lunii aprilie, autorităţile olandeze au anunţat că au găsit coiful şi două dintre cele trei brăţări, pe care le-au prezentat în cadrul unei conferinţe de presă, la muzeu.
Cu excepţia unei uşoare urme de lovitură pe suprafaţa coifului, obiectele, predate autorităţilor române, erau în stare excelentă. Locul în care se află a treia brăţară de aur rămâne necunoscut.
Aceste obiecte antice au fost recuperate după ce autorităţile au încheiat un acord cu doi dintre suspecţi. Cel de-al treilea a negat orice implicare în această spargere.
Cei trei bărbaţi, identificaţi drept Jan B. (21 de ani), Douglas Chesley W. (37 de ani) şi Bernhard Z. (35 de ani), sunt urmăriţi penal pentru furt şi distrugerea bunurilor muzeului. Aceste comori arheologice erau împrumutate de la Muzeul Naţional de Istorie a României, al cărui director a fost concediat la scurt timp după furt.
Guvernul olandez a pus deoparte 5,7 milioane de euro pentru cazul în care ar trebui să plătească despăgubiri României, notează AFP.
Mai multe galerii şi muzee olandeze au fost ţinta hoţilor, în special în noiembrie anul trecut, când au fost furate opere de Andy Warhol, sau în 2020, când a fost furat un Van Gogh.
Aceste spargeri au stârnit apeluri pentru întărirea măsurilor de securitate în vederea unei mai bune protecţii a operelor de artă de mare valoare.
Comentează