Curtea de Apel Timișoara a publicat motivarea hotărârii prin care a respins contestația primarului Timișoarei, Dominic Fritz, împotriva raportului Agenției Naționale de Integritate (ANI), iar documentul oferă o imagine extrem de critică asupra conduitei edilului.
Instanța confirmă în esență concluziile ANI și arată că Fritz a acționat într-o situație de conflict de interese atunci când a semnat documente legate de aprobarea unui Plan Urbanistic Zonal (PUZ) realizat de o firmă în care era implicat creditorul său.
Context
Cazul a pornit de la un raport de evaluare al ANI care a constatat existența unui conflict de interese administrativ în cazul primarului Timișoarei. Potrivit Agenției, Dominic Fritz a contractat în campania electorală un împrumut de la o persoană care ulterior avea interese economice legate de o documentație urbanistică aprobată de Consiliul Local, iar primarul a semnat un referat de aprobare esențial pentru adoptarea respectivei hotărâri.
Fritz a contestat raportul ANI în instanță și a invocat mai multe argumente juridice, susținând, între altele, că actul semnat de el ar fi avut un rol pur formal, că procedura urbanistică fusese începută înainte de mandatul său și că nu ar fi existat un folos material relevant pentru persoana respectivă. Curtea de Apel Timișoara a respins însă sistematic toate aceste apărări.
Instanța: nu legalitatea PUZ-ului se judecă, ci conduita primarului
Judecătorii au subliniat încă de la început că analiza instanței nu vizează oportunitatea sau legalitatea urbanistică a proiectului, ci comportamentul primarului în contextul unei relații patrimoniale personale.
„Nu se ridică problema legalității actului administrativ, din perspectiva condițiilor instituite de lege pentru adoptarea acestuia, ci se analizează situația particulară a emitentului – în privința căruia nu trebuie să planeze nicio suspiciune că și-ar fi îndeplinit atribuțiile pentru a procura un avantaj în beneficiul creditorului său”, arată instanța.
Curtea explică faptul că, chiar dacă proiectul urbanistic ar fi putut fi oportun sau util pentru oraș, acest lucru nu schimbă obligațiile legale ale primarului în materia integrității.
„Chiar dacă actul este oportun și respectă normele tehnice, el rămâne ilegal sub aspectul integrității dacă titularul s-a aflat în conflict de interese”, se arată în motivarea instanței.
În această logică, judecătorii spun că Dominic Fritz nu putea să se apere invocând faptul că proiectul respecta condițiile tehnice sau că ar fi fost adoptat oricum de o persoană imparțială.
„Reclamantul nu se poate apăra de răspundere dovedind că, în cauză, erau îndeplinite toate condițiile tehnice de adoptare a actului (...), întrucât acesta se afla într-o stare de incompatibilitate care nu îi permitea decât o singură conduită – abținerea de la emiterea sau participarea la emiterea ori adoptarea acestuia”, afirmă Curtea.
Referatul semnat de Fritz, considerat act decisiv
Una dintre principalele apărări ale primarului Timișoarei a fost aceea că referatul de aprobare pe care l-a semnat ar fi fost doar o formalitate administrativă. Curtea de Apel respinge însă categoric această interpretare.
Instanța subliniază că referatul de aprobare este un document esențial în procedura de adoptare a unei hotărâri de consiliu local.
„Referatul de aprobare întocmit de primar reprezintă instrumentul esențial de prezentare și motivare a necesității adoptării actului administrativ respectiv”, se arată în motivare.
Judecătorii explică faptul că fără acest document proiectul nici măcar nu ar putea ajunge la dezbatere în Consiliul Local.
„Un proiect de hotărâre înscris pe ordinea de zi poate fi supus dezbaterii consiliului local numai dacă este însoțit de referatul de aprobare semnat de inițiator (...), lipsa referatului de aprobare blocând parcursul legislativ al proiectului.”
Prin urmare, Curtea conchide că documentul semnat de Fritz a fost decisiv pentru continuarea procedurii administrative.
„Referatul semnat de reclamant a constituit condiția premisă pentru dezbaterea proiectului de hotărâre (...) făcând astfel posibilă adoptarea hotărârii consiliului local.”
Instanța: Fritz și-a asumat explicit continuarea procedurii
Judecătorii observă chiar o contradicție în argumentele prezentate de primar în proces.
„Reclamantul se contrazice atunci când afirmă că referatul de aprobare este irelevant din punct de vedere juridic, în condițiile în care imediat anterior afirmă că l-a întocmit pentru a arăta că schimbarea titularului funcției de primar nu a adus cu sine și o revocare (...) a referatului de aprobare.”
În opinia Curții, explicația dată de Dominic Fritz confirmă de fapt asumarea proiectului.
„Departe de a înlătura culpa reclamantului (...), motivația acestuia pune în lumină tocmai asumarea de către reclamant a proiectului de hotărâre și exprimarea voinței neechivoce de continuare a procedurii.”
Instanța respinge și ideea că primarul nu ar fi avut alternative legale.
„Obligația de abținere este una imperativă, care nu permite nicio derogare”, arată Curtea, subliniind că primarul avea obligația de a nu participa la nicio etapă a procesului decizional.
Judecătorii precizează că atribuțiile puteau fi delegate altor persoane din administrația locală.
„Delegarea nu este doar o opțiune, ci mecanismul prin care se asigură continuitatea activității administrative fără a încălca legea.”
„Folosul material” interpretat foarte larg
Un alt punct central al motivării privește noțiunea de „folos material”, pe care instanța o interpretează într-un sens extins.
„De vreme ce noțiunea de «folos material» nu este definită printr-o listă limitativă de avantaje, aceasta trebuie interpretată în sens larg, cuprinzând orice avantaj care poate fi evaluat în bani sau care aduce o îmbunătățire a situației patrimoniale a unei persoane.”
Curtea subliniază că legea nu impune ca avantajul să fie direct.
„Legiuitorul nu impune condiția ca folosul material să fie obținut în mod direct, acesta putând fi realizat și în mod indirect.”
De asemenea, judecătorii spun că nici valoarea exactă a avantajului nu are relevanță juridică.
„Nu are importanță dacă folosul material este mic sau mare, întrucât legea nu stabilește un prag financiar.”
În speță, Curtea consideră că avantajul a existat prin intermediul firmei de arhitectură implicate în proiect.
„Tocmai aceasta este situația în speța de față, în care folosul material a fost obținut de creditorul reclamantului prin intermediul (...) SRL, în care are atât calitatea de angajat, cât și calitatea de asociat.”
Curtea: fapta nu este lipsită de gravitate
Instanța analizează și argumentele privind proporționalitatea sancțiunii și concluzionează că situația nu poate fi considerată minoră.
Judecătorii arată că standardul stabilit de jurisprudență este unul foarte strict.
„Pentru a se aprecia că o faptă nu este sancționabilă ar trebui ca aceasta să fie lipsită de orice element de gravitate”, explică instanța.
Aplicând acest test, Curtea ajunge la o concluzie dură în privința conduitei primarului Timișoarei.
„Situația de conflict de interese în care s-a aflat reclamantul (...) nu poate fi considerată una lipsită de gravitate.”
Motivarea conține și una dintre cele mai critice formulări la adresa lui Dominic Fritz.
„Cu știință, acesta a săvârșit un act decisiv, prin care a făcut posibilă adoptarea Hotărârii Consiliului Local de aprobare a PUZ-ului întocmit de creditorul său, asigurând astfel finalitatea urmărită de respectivul creditor.”
Instanța respinge și argumentul prescripției
Curtea de Apel Timișoara a respins și apărarea privind prescripția faptelor, invocată de primarul Timișoarei.
Judecătorii arată că termenul de prescripție a fost întrerupt prin declanșarea procedurii de evaluare de către ANI.
„Termenul de prescripție nu s-a împlinit, întrucât a fost întrerupt ca urmare a declanșării procedurii de evaluare în interiorul acestuia.”
În aceste condiții, instanța respinge și teza potrivit căreia raportul ANI ar fi lipsit de finalitate juridică.
„Nu există niciun temei pentru a reține că raportul de evaluare apare ca fiind lipsit de finalitate.”
Prin urmare, Curtea de Apel Timișoara a respins integral contestația lui Dominic Fritz și l-a obligat la plata cheltuielilor de judecată, menținând practic concluziile Agenției Naționale de Integritate. Hotărârea poate fi atacată cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție. În cazul în care ÎCCJ respinge recursul, Dominic Fritz rămâne în funcție până la finalizarea mandatului, iar ulterior va avea interdicție timp de trei ani la funcția de primar al Timișoarei și la alte funcții publice numite, putând doar să candideze pentru alte funcții publice elective.
Comentează