Dr. Diana Nemeş, medic generalist, terapeut neurofeedback, a afirmat, joi seară, că multe comportamente ale unor copii pot semăna cu autism, fără să fie vorba despre acest diagnostic, potrivit news.ro.
”De foarte multe ori, cei care vin, au deja nişte diagnostice. Noi, într-o anumită măsură, le putem confirma pattern-urile cerebrale care susţin acele diagnostice”, a declarat, joi, la Medika TV, Diana Nemeş, medic generalist, psihoterapeut integrativ, terapeut neurofeedback, co-fondator Institutul BrainMap.
Potrivit acesteia, dacă este în mod real vorba despre diagnostic de autism, activitatea electrică este în afara parametrilor optimi într-o anumită arie.
”Bineînţeles, se coroborează cu o funcţionalitate diferită şi în alte arii şi cu o conexiune diferită între reţelele cerebrale. Deci nu punem diagnostice, însă putem dovedi că există şi din punct de vedere obiectiv argumente care susţin un anumit diagnostic sau putem infirma, lucru care se întâmplă uneori în cazul copiilor cu autism”, a mai afirmat medicul.
Diana Nemeş a explicat că ”există comportamente care pot semăna cu manifestările din autism, dar să fie vorba despre cu totul alte lucruri la nivelul creierului, adică să fie alte arii de supraactivitate, să fie o dificultate în a procesa emoţiile, în a procesa tristeţea, să fie predispoziţie către elementele depresive, să fie un nivel de anxietate ridicat”.
Medicul a explicat că, de exemplu, dacă în perioada sarcinii mama este îngrijorat, poate nu se simte suficient de pregătită să intre şi în acest rol şi se gândeşte dacă va fi sau nu o mamă bună, ”acestea sunt nişte preocupări care, repetate, menţin un anumit nivel de anxietate”.
”Ori sistemul nervos al embrionului, al fătului, începe la 21 zile de viaţă intrauterină să se dezvolte şi atunci el deja va fi amprentat cumva cu un anumit nivel de anxietate. De asta, unii copii, la modul propriu, se nasc anxioşi, iar alţii nu. Depinde foarte mult ce se întâmplă şi cu părinţii lor”, a mai declarat Diana Nemeş.
Aceasta a precizat că nu este vorba despre a da vina pe părinţi, pentru că fiecare părinte îşi doreşte ce e mai bine pentru copilul său şi fiecare face atât cât poate şi în funcţie de lucrurile pe care le cunoaşte.
Comentează