Lăutistul Xavier Díaz-Latorre şi baritonul Furio Zanasi, două figuri majore ale muzicii vechi europene, vor deschide Stagiunea de Muzică Veche Bucureşti, în 25 ianuarie, de la ora 19.00, la Sala Auditorium (Muzeul Naţional de Artă al României). Aceştia prezintă Caccini - Le Nuove Musiche.
Le Nuove Musiche este cea mai importantă publicaţie muzicală a lui Giulio Caccini. Apărută la Florenţa în 1602, această colecţie de monodii şi cântece pentru voce solo şi basso continuo (12 madrigale şi 10 arii) este o operă fundamentală în istoria muzicii. Aceasta a sintetizat şi a definit noul „stil reprezentativ” care a stat la baza naşterii operei şi a ceea ce numim azi „muzică barocă”, potrivit news.ro.
„Le nuove musiche” a lui Giulio Caccini este o declaraţie curajoasă a unei noi ere muzicale, nu doar o colecţie de piese vocale. Apărute la Florenţa în 1602 aceste lucrări reprezintă inima Barocului timpuriu, în care muzica începe să danseze cu emoţiile sufletului uman în moduri niciodată imaginate până atunci. Fiecare piesă din această colecţie este o punte între trecutul polifonic al Renaşterii şi viitorul bogat, expresiv al monodiei - o singură voce înălţându-se deasupra acompaniamentului, ţesând o tapiserie de emoţie. Caccini, un vizionar al timpului său, a încercat să dea muzicii puterea vorbirii. El credea că melodia ar trebui să reflecte inflexiunile vocii umane, permiţându-i să exprime cele mai adânci trăiri ale inimii. În „Le Nuove Musiche”, veţi auzi şoaptele dulci ale iubirii, tânguirile durerii şi suspinele tandre ale dorului - toate transmise cu o simplitate ce ascunde dedesupt o artă profundă.
În program: Giulio Caccini, Romano (1551-1618):
- CANTO PRIMO: Sfogava con le stelle, Kapsberger Capona, Vaga su spina ascosa, Tu ch'hai le penne,
- CANTO SECONDO: Movetevi a pietà, Kapsberger Canario, Alme luci beate, Amor ch'attendi,
- CANTO TERZO: Dovrò dunque, Kapsberger Toccata Arpeggiata, Vedrò il mio sol, Aura amorosa,
- CANTO QVARTO: Ch'io non t'ami, cor mio, Kapsberger Sferraina, Tutto il dì piango, Non ha il ciel,
- CANTO QVINTO: Torna deh torna, Kapsberger Collascione, Dalla porta d'oriente
Interpretează: „Laberintos Ingeniosos”: Furio Zanasi (bariton), Xavier Díaz-Latorre (teorbă).
Pentru bilete: https://tinyurl.com/Caccini-Ian-SMVB-2026
Furio Zanusi este un reputat bariton italian, cunoscut pentru subtila cunoaştere şi măiestria sa în interpretarea muzicii vechi, mai ales cea din perioadele Renaşterii şi Barocului muzical. Născut la Roma, Zanasi şi-a construit o distinsă carieră internaţională, devenind unul dintre cei mai respectaţi interpreţi ai operelor lui Claudio Monteverdi, Giacomo Carissimi şi Johann Sebastian Bach (printre alţii). Vocea lui Zanasi, caracterizată de timbrul său cald şi de o paleta expresivă generoasă, a făcut din el un interpret versatile atât în spectacole de operă, cât şi în concerte. Este cunoscut mai ales pentru interpretările sale din operele lui Monteverdi (precum „Orfeu” şi „Il ritorno d'Ulisse in patria”), unde abilitatea sa de a transmite emoţii profunde şi nuanţări specifice pentru personajele pe care le intetpretează i-a adus CACCINI – Le nuove musiche aprecierea criticilor. Interpretările sale aduc o înţelegere profundă a contextului istoric, combinată cu o muzicalitate naturală care rezonează cu publicul modern.
De-a lungul anilor, Zanasi a colaborat cu unele dintre cele mai representative ansambluri de muzică veche şi cu unii din cei mai importanţi dirijori din domeniu. Printre aceştia, Jordi Savall, Rinaldo Alessandrini, William Christie şi Philippe Herreweghe. Vasta sa discografie reflectă versatilitatea şi dedicarea şi specializarea sa pentru anume tipologii de repertoriu, cu înregistrări care au fost unanim apreciate pentru claritate, acurateţe şi puterea lor de a transmite emoţie. Dincolo de Barocul muzical, repertoriul lui Zanasi se extinde în perioada clasică şi spre începutul perioadei romantice, demonstrând adaptabilitatea şi profunzimea sa ca artist. Contribuţiile sale la interpretarea muzicală documentată istoric l-au propulsat în conştiinţa publică drept o figură cheie în revirimentul muzicii vechi în europa, iar munca sa continuă să inspire atât publicul, cât şi colegii muzicieni din întreaga lume.
Xavier Díaz-Latorre este un lăutist, chitarist şi teorbist spaniol apreciat şi recunoscut pentru măiestria şi pentru tehnica excepţională în interpretarea muzicii vechi. Născut în Barcelona, Díaz-Latorre şi-a construit o carieră remarcabilă drept unul dintre cei mai importanţi specialişti în repertoriul Renaşterii şi Barocului muzical. Interpretările sale, fie ca solist sau ca membru al unor ansambluri renumite, sunt apreciate pentru eleganţa, sensibilitatea şi raportarea la perspectiva istorică.
Díaz-Latorre a colaborat cu unele dintre cele mai prestigioase grupuri de muzică veche şi dirijori din lume, inclusiv Jordi Savall, cu care a construit un parteneriat artistic de lungă durată. Recitalurile sale solo şi munca sa cu ansambluri precum Hespèrion XXI, Le Concert des Nations şi La Capella Reial de Catalunya l-au dus în săli de concerte şi pe scenele unor importante festivaluri din Europa, America de Nord şi de Sud, Australia, Noua Zeelandă şi Asia, unde a captivat publicul cu interpretările sale nuanţate şi cu tehnica sa impecabilă. Este fondator şi director al ansamblului Laberintos Ingeniosos. Discografia sa este vastă şi include înregistrări foarte apreciate ale lucrărilor unor compozitori precum Johann Sebastian Bach, Luys de Narváez, Francisco Guerau şi Robert de Visée. Aceste înregistrări sunt remarcabile pentru claritatea lor, profunzimea expresivă şi maniera autentică în interpretarea muzicală documentată istoric. În plus faţă de cariera sa de interpret, Díaz-Latorre a fost profesor la Escola Superior de Música de Catalunya (ESMUC) din Barcelona şi Koninklijk Conservatorium Brussel (KCB) din Bruxelles. În prezent este profesor la Schola Cantorum Basiliensis (SCB) din Elveţia – cea mai importantă şcoală de muzică veche din lume, unde continuă să inspire următoarea generaţie de muzicieni de muzică veche.
Evenimentul este organizat în parteneriat cu Institutul Italian de Cultură şi cu Institutul Cervantes.
Cu cele XVI ediţii de până acum, Stagiunea de Muzică Veche Bucureşti a construit o comunitate şi a instituit un dialog între artişti, public şi cercetători, într-un spaţiu în care trecutul este cercetat cu respect şi redat prin forme vii, autentice. Stagiunea, unică în România, îşi păstrează vocaţia europeană, devenind în timp un punct de referinţă pentru interpretarea pe instrumente de epocă în Europa de Sud-Est.
„Muzica veche nu e doar un exerciţiu de memorie. Este o formă de cunoaştere şi de prezenţă. În fiecare an încercăm să arătăm că această muzică, născută în alt context, poate vorbi proaspăt şi limpede şi astăzi despre frumuseţe, disciplină, tăcere şi măsură” (Laurenţiu Constantin, directorul stagiunii).
Următoarele concerte ale Stagiunii de Muzică Veche Bucureşti sunt:
- Elevatio (22 februarie 2026, Sala Auditorium, ansamblul Sempre),
- Barocco Italiano (21 Martie 2026, Ateneul Român, Xavier Díaz-Latorre şi ansamblul Sempre)
- Haendel – opus 1 (26 Aprilie 2026, Sala Auditorium, Rafael Butaru şi ansamblul Sempre),
- Bach – Ofranda muzicală (24 Mai 2026, Sala Radio, François Lazarevitch şi ansamblul Sempre).
Comentează