Iranul întinde mâna spre dialog: Mesajul surprinzător al președintelui Masoud Pezeshkian către poporul american

Autor: Andreea Năstase

Publicat: 01-04-2026 23:35

Actualizat: 01-04-2026 23:40

Article thumbnail

Sursă foto: responsiblestatecraft.org

Președintele Iranului, Masoud Pezeshkian, a publicat miercuri o scrisoare adresată poporului american, în care a afirmat că "o confruntare este mai costisitoare și mai inutilă ca niciodată” și a sugerat posibilitatea unui angajament diplomatic, potrivit nytimes.com.

Scrisoare directă către poporul american

Scrisoarea deschisă a lui Pezeshkian a fost publicată la doar câteva ore înainte ca președintele Donald Trump să se adreseze națiunii miercuri seară, cu ceea ce a descris drept o „actualizare importantă” privind războiul cu Iranul. Mai devreme în cursul zilei, Trump a declarat pe rețelele sociale că Iranul ar fi solicitat o încetare a focului.

Pezeshkian nu a prezentat pași concreți pentru evitarea escaladării conflictului, însă tonul său a fost conciliant.

„Astăzi, lumea se află la o răscruce”, a spus Pezeshkian în scrisoare, adăugând: „Alegerea între confruntare și dialog este reală și are consecințe; rezultatul ei va modela viitorul pentru generațiile următoare”.

Mesaje contradictorii din Iran

Nu este clar dacă scrisoarea reflectă un consens în rândul liderilor iranieni. Mai devreme, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe al Iranului, Esmaeil Baghaei, a declarat că afirmația lui Trump potrivit căreia Iranul ar dori un armistițiu este „falsă și nefondată”.

Donald Trump anunță că președintele Iranului i-a transmis că vrea un armistițiu: Este mult mai puțin radicalizat și mult mai inteligent decât predecesorii săi

„Iranul nu a inițiat niciodată un război. Cu toate acestea, a respins în mod hotărât și curajos pe cei care l-au atacat”

În scrisoare, publicată în engleză și persană și având aproximativ 1.000 de cuvinte, tonul lui Pezeshkian devine uneori defensiv și ușor patronator. El face referire la lecții istorice despre faptul că Iranul a supraviețuit secolelor de invazii și tulburări, afirmând: „Iranul nu a inițiat niciodată un război. Cu toate acestea, a respins în mod hotărât și curajos pe cei care l-au atacat”.

Puterea reală rămâne la liderul suprem

În sistemul politic dual al Iranului, rolul și autoritatea președintelui sunt eclipsate de liderul suprem, ayatollahul Mojtaba Khamenei, care i-a succedat tatălui său în martie. Khamenei are ultimul cuvânt în toate problemele importante ale statului, inclusiv negocierile cu Washingtonul sau condițiile de încheiere a războiului.

De la începutul conflictului, Corpul Gardienilor Revoluției Islamice a căpătat o influență sporită, iar comandanții militari de rang înalt au început să joace un rol mai important. Printre aceștia se numără fostul comandant Mohammad Bagher Ghalibaf, actualul președinte al parlamentului. Trump a afirmat că SUA sunt în contact cu facțiuni mai moderate din Iran, fără a oferi detalii.

Nu este clar dacă scrisoarea lui Pezeshkian a fost redactată în coordonare cu Khamenei sau cu Gardienii Revoluției. Iranul nu a răspuns oficial planului de pace în 15 puncte transmis de administrația Trump prin Pakistan. Trump a declarat că vicepreședintele JD Vance ar putea avea întâlniri cu oficiali iranieni de rang înalt în cazul unor negocieri.

Pezeshkian a discutat marți telefonic cu președintele Consiliului European, Antonio Costa, și i-a transmis că Iranul ar fi dispus să încheie războiul dacă sunt îndeplinite anumite condiții, inclusiv garanții pentru o încetare permanentă a ostilităților.

Presiune internă asupra președintelui iranian

În Iran, liderii conservatori l-au criticat pe președinte pentru deschiderea față de negocieri. Elias Hazrati a declarat că aceste atacuri interne „fac jocul agresorilor”.

În scrisoare, Pezeshkian a reiterat nemulțumirile Iranului față de Statele Unite și a reluat discuțiile privind negocierile nucleare, afirmând că acestea au fost urmate de atacuri militare surpriză lansate de Israel și SUA pe 28 februarie. Totuși, el a subliniat diferența dintre guvernul american și populație.

„Poporul iranian nu nutrește ostilitate față de alte națiuni, inclusiv față de poporul american, european sau din țările vecine”, a scris el.

Iranul își justifică acțiunile militare

Pezeshkian a apărat atacurile de represalii ale Iranului împotriva Israelului și unor state arabe din Golf, dar nu a abordat închiderea Strâmtorii Ormuz, care a afectat economia globală.

„Ceea ce a făcut Iranul — și continuă să facă — este un răspuns măsurat, bazat pe dreptul legitim la autoapărare și în niciun caz inițierea unui război sau a unei agresiuni”, a declarat acesta.

Mesajul integral al președintelui iranian

Redăm mai jos mesajul integral al președintelui Iranului, Masoud Pezeshkian.

"În numele lui Dumnezeu, Cel Milostiv, Îndurător

Către poporul Statelor Unite ale Americii și către toți cei care, în mijlocul unui val de distorsiuni și narațiuni fabricate, continuă să caute adevărul și aspiră la o viață mai bună:

Iranul — prin însăși denumirea, caracterul și identitatea sa — este una dintre cele mai vechi civilizații continue din istoria omenirii. În ciuda avantajelor sale istorice și geografice de-a lungul timpului, Iranul nu a ales niciodată, în istoria sa modernă, calea agresiunii, expansiunii, colonialismului sau dominației. Chiar și după ce a îndurat ocupații, invazii și presiuni constante din partea marilor puteri — și în ciuda faptului că a avut superioritate militară față de mulți dintre vecinii săi — Iranul nu a inițiat niciodată un război. Cu toate acestea, i-a respins în mod hotărât și curajos pe cei care l-au atacat.

Poporul iranian nu nutrește ostilitate față de alte națiuni, inclusiv față de poporul american, european sau din țările vecine. Chiar și în fața intervențiilor și presiunilor externe repetate de-a lungul istoriei sale, iranienii au făcut constant o distincție clară între guverne și popoarele pe care acestea le conduc. Acesta este un principiu profund înrădăcinat în cultura și conștiința colectivă iraniană, nu o poziție politică temporară.

Din acest motiv, prezentarea Iranului ca o amenințare nu este în concordanță nici cu realitatea istorică, nici cu faptele observabile din prezent. O astfel de percepție este rezultatul intereselor politice și economice ale marilor puteri — nevoia de a crea un inamic pentru a justifica presiuni, a menține dominația militară, a susține industria armamentului și a controla piețe strategice. Într-un astfel de context, dacă nu există o amenințare, ea este inventată.

În același cadru, Statele Unite au concentrat cel mai mare număr de forțe, baze și capacități militare în jurul Iranului — o țară care, cel puțin de la fondarea SUA, nu a inițiat niciun război. Agresiunile recente ale Americii lansate din aceste baze au demonstrat cât de amenințătoare poate fi o asemenea prezență militară. În mod firesc, nicio țară aflată într-o astfel de situație nu ar renunța la consolidarea capacităților sale de apărare. Ceea ce a făcut Iranul — și continuă să facă — este un răspuns măsurat, bazat pe dreptul legitim la autoapărare și în niciun caz inițierea unui război sau a unei agresiuni.

Relațiile dintre Iran și Statele Unite nu au fost inițial ostile, iar interacțiunile timpurii dintre cele două popoare nu au fost marcate de tensiuni. Punctul de cotitură a fost însă lovitura de stat din 1953 — o intervenție ilegală a SUA menită să împiedice naționalizarea resurselor Iranului. Aceasta a întrerupt procesul democratic al țării, a reinstaurat dictatura și a generat o neîncredere profundă față de politicile americane. Această neîncredere s-a adâncit odată cu sprijinul acordat regimului șahului, susținerea lui Saddam Hussein în războiul din anii ’80, impunerea celor mai lungi și ample sancțiuni din istoria modernă și, în cele din urmă, agresiunile militare neprovocate — de două ori, în timpul negocierilor.

Cu toate acestea, aceste presiuni nu au slăbit Iranul. Dimpotrivă, țara s-a consolidat în multe domenii: rata alfabetizării s-a triplat — de la aproximativ 30% înainte de Revoluția Islamică la peste 90% astăzi; învățământul superior s-a extins semnificativ; au fost realizate progrese importante în tehnologie modernă; serviciile medicale s-au îmbunătățit; iar infrastructura s-a dezvoltat într-un ritm și la o scară incomparabile cu trecutul. Acestea sunt realități măsurabile și observabile, independente de narațiunile fabricate.

În același timp, impactul distructiv și inuman al sancțiunilor, războiului și agresiunii asupra vieții poporului iranian nu trebuie subestimat. Continuarea agresiunii militare și bombardamentele recente afectează profund viețile, atitudinile și perspectivele oamenilor. Aceasta reflectă un adevăr fundamental: atunci când războiul produce daune ireparabile asupra vieților, locuințelor, orașelor și viitorului, oamenii nu pot rămâne indiferenți față de cei responsabili.

Acest lucru ridică o întrebare fundamentală: cui servește, de fapt, acest război pentru poporul american? A existat vreo amenințare reală din partea Iranului care să justifice un asemenea comportament? Masacrarea copiilor nevinovați, distrugerea facilităților farmaceutice pentru tratamentul cancerului sau declarațiile despre bombardarea unei țări „înapoi în epoca de piatră” servesc vreunui scop, în afară de deteriorarea imaginii globale a Statelor Unite?

Iranul a urmat calea negocierilor, a ajuns la un acord și și-a respectat toate angajamentele. Decizia de retragere din acel acord, escaladarea confruntării și lansarea a două acte de agresiune în timpul negocierilor au fost decizii distructive ale guvernului SUA — decizii care au servit iluziilor unui agresor extern.

Atacarea infrastructurii vitale a Iranului — inclusiv instalații energetice și industriale — vizează direct populația. Dincolo de faptul că reprezintă o crimă de război, astfel de acțiuni au consecințe care depășesc granițele Iranului. Ele generează instabilitate, cresc costurile umane și economice și perpetuează cicluri de tensiune, plantând semințe de resentiment care vor dura ani de zile. Aceasta nu este o demonstrație de forță, ci un semn de confuzie strategică și incapacitate de a găsi o soluție durabilă.

Nu este, de asemenea, cazul că America a intrat în acest conflict ca un proxy pentru Israel, fiind influențată de acel regim? Nu este adevărat că Israelul, construind o amenințare iraniană, încearcă să distragă atenția globală de la acțiunile sale împotriva palestinienilor? Nu este evident că Israelul urmărește să lupte cu Iranul până la ultimul soldat american și până la ultimul dolar al contribuabilului american?

Este „America First” cu adevărat o prioritate pentru guvernul SUA în prezent?

Vă invit să priviți dincolo de mecanismele de dezinformare — parte integrantă a acestui conflict — și să discutați cu cei care au vizitat Iranul. Observați numeroșii emigranți iranieni educați în Iran, care predau și cercetează în cele mai prestigioase universități din lume sau contribuie la cele mai avansate companii tehnologice din Occident. Se potrivesc aceste realități cu imaginea care vi se prezintă despre Iran?

Astăzi, lumea se află la o răscruce. Continuarea confruntării este mai costisitoare și mai inutilă ca niciodată. Alegerea între confruntare și dialog este reală și decisivă; rezultatul ei va modela viitorul pentru generațiile următoare. De-a lungul istoriei sale milenare, Iranul a supraviețuit multor agresori. Tot ce a mai rămas din aceștia sunt nume pătatе în istorie, în timp ce Iranul continuă să existe — rezilient, demn și mândru", se arată în mesajul postat de Masoud Pezeshkian pe X.

Google News
Comentează
București
Temperatură10°C
România
Vânt3km/h
Citește
mai multe
Articole Similare
Parteneri