În urmă cu 20 de ani, milioane de europeni din 12 ţări au trecut la Euro, simbol al unității europene, noua monedă intenţiona să devină un rival pentru Dolar

În urmă cu 20 de ani milioane de europeni din 12 ţări şi-au schimbat mărcile, lirele, francii şi drahmele pentru euro, un eveniment salutat atunci de preşedintele Franţei, Jacques Chirac, drept o victorie a Europei care îşi afirma în sfârşit identitatea şi puterea, transmite AFP, citat de agerpres.

Simbol al unităţii europene, noua monedă intenţiona de asemenea să devină un rival al atotputernicului dolar american.

Însă două decenii mai târziu, dolarul este în continuare cea mai sigură monedă din lume. Când economia mondială a fost oprită de pandemia de Covid-19, investitorii s-au grăbit să îşi convertească activele în dolari, ceea ce a dus la aprecierea monedei americane. În prezent, sunt în circulaţie peste 2.100 de miliarde de dolari iar aproximativ 60% din rezervele de schimb ale băncilor centrale sunt în dolari. În cazul euro, ponderea este de aproximativ 20%, potrivit Băncii Centrale Europene.

Însă, chiar dacă moneda europeană nu ameninţă hegemonia dolarului, ea a devenit totuşi un concurent respectabil.

Euro este rezultatul unui compromis între Germania, care a acceptat să renunţe la marcă, simbol al redresării de după război, în schimbul susţinerii Franţei pentru reunificarea ţării după căderea Zidului Berlinului.

La început, euro s-a inspirat din marcă, a cărei prioritate era stabilitatea preţurilor într-o Germanie bântuită încă de crizele inflaţioniste din anii 1920 şi 1970.

La acea dată, a face din euro o monedă internaţională de prim rang "a fost ambiţia Franţei dar cu siguranţă nu a germanilor", susţine Guntram Wolff, directorul centrului de reflexie Bruegel de la Bruxelles. "Atunci când BCE a început să funcţioneze, ea s-a inspirat în mare parte după modelul Bundesbank, şi a rămas neutră cu privire la această chestiune", explică economistul. Însă indiferent care au fost concepţiile iniţiale, visul de a face din euro o monedă de prim rang a dispărut zece ani mai târziu când criza datoriilor suverane din zona euro a obligat moneda europeană să lupte pentru propria sa supravieţuire.

Însă ideea de a face din euro un instrument de politică economică în serviciul vechiului continent a revenit odată cu sosirea lui Donald Trump la Casa Albă. Atunci când SUA s-au retras, în 2018, din acordul nuclear iranian şi au reintrodus sancţiuni împotriva regimului de la Teheran, companiile europene care au investit în Iran au ajuns în situaţia în care puteau fi vizate de represaliile americane. Uniunea Europeană a imaginat atunci un mecanism pentru a permite firmelor europene să scape de sancţiunile americane dar investitorii au dat înapoi de teamă să nu intre în vizorul Washingtonului.

Odată cu plecarea lui Trump de la Casa Albă, chestiunea şi-a mai pierdut din interes şi în orice caz "atunci când vorbiţi de rolul internaţional al euro, vorbiţi de totul şi nimic în acelaşi timp", subliniază un responsabil european din apropierea acestui dosar. "Toată lumea este de acord pentru ca euro să joace un rol mai important pe scena mondială însă există divergenţe cu privire la modalitate prin care se poate ajunge acolo", explică responsabilul.

Un element crucial lipseşte: echivalentul în euro al certificatelor emise de Trezoreria americană, care după cel de-al doilea război mondial au devenit valoarea de refugiu a investitorilor în caz de turbulenţe pe piaţă. Ideea unor obligaţiuni europene, Eurobond, a fost lansată în momentul negocierilor celor 27 de state membre cu privire la planul de relansare post-Covid în valoare de 800 de miliarde de euro, când a fost lansată ideea unor împrumuturi comune în UE.

Pentru Guntram Wolff, succesul monedei euro este legat înainte de toate de creşterea economică. "Dacă aveţi o economică dinamică, ea atrage investiţii în Europa şi euro se întăreşte", subliniază directorul centrului de reflexie Bruegel de la Bruxelles.