Florian Coldea a ieșit la Davos și a spus, cu un aer de „expert global”, ceea ce în România nu se spune nici măcar în șoaptă fără să îți sară democrația din cap: „Serviciile de securitate și informații vor juca un rol major în viitor” și „vor face parte din opiniile factorilor de decizie”, iar „securitatea va juca un rol major în luarea unor decizii inteligente”.
Asta este fraza-cheie, ăsta este miezul. Nu e analiză, nu e reflecție, este program politic. Generalul torționar Florian Coldea nu descrie o lume, Coldea pregătește o lume. Pregătește opinia publică pentru ideea că, într-un viitor, decizia nu trebuie să mai fie în mâna celor aleși, ci în mâna celor „inițiați”. A celor care „știu”, a celor care „văd”, a celor care „au acces”.
Pe românește, cine este jupânul? Politicianul ales sau șeful din serviciile secrete? Într-o democrație, răspunsul e simplu, jupânul este cetățeanul, prin vot, iar politicianul răspunde în fața cetățeanului. Dacă greșește, pleacă, dacă minte, plătește, dacă trădează interesul național, este sancționat.
Șefii serviciilor secrete nu au acest control, nu au acest risc, nu au această rușine publică. Ei nu candidează, nu dau socoteală electorală, nu își asumă în fața poporului nimic. Tocmai de aceea, într-un stat normal, rolul lor este limitat, informează, avertizează, protejează, nu conduc și nu decid.
Când un om ca Generalul torționar Florian Coldea vine și spune, în esență, că viitorul va fi decis de securitate, nu trebuie să ne întrebăm doar „ce a vrut să zică?”, trebuie să ne întrebăm de ce spune asta acum și cine are de câștigat. Pentru că România a mai trăit această rețetă și știm cum arată, „siguranță” pe față, control din spatele cortinei de fum.
România a cunoscut epoca în care serviciile secrete nu se mulțumeau să aducă informații, ci intrau în jocul deciziei. Epoca în care nu mai era clar unde se termină instituțiile democratice și unde începe sistemul parazitar și totalitar, epoca protocoalelor secrete, a câmpului tactic, a fricii administrate prin dosare și a cătușelor televizate ca spectacol de putere.
Și atunci, ca și acum, justificarea era aceeași, „lumea e periculoasă”, „amenințările sunt mari”, „statul trebuie protejat”, doar că protejarea statului s-a transformat, încet-încet, în protejarea unui mecanism de putere. Nu vorbim despre teorii, vorbim despre realități care au făcut praf destine, cariere, vieți, despre oameni scoși din joc nu prin vot, ci prin „proceduri”, despre frica de a spune ceva, pentru că „poate apare ceva”.
Asta nu este democrație, asta este o formă de comandament tipic stalinist și nazist. Și aici ajungem la comparația pe care mulți o evită, dar pe care românii o simt instinctiv, securitatea bolșevică din anii ’50. Nu pentru că istoria se repetă identic, ci pentru că reflexul e același, statul condus prin frică, nu prin lege, statul în care omul ales este decor, iar puterea reală este în altă parte.
Diferența e că în anii ’50 era brutal și direct. Astăzi se vrea „elegant”, se vrea „strategic”, se vrea „european”, se vrea „inteligent”. Dar mecanismul rămâne același, decizia se mută din lumină în umbră. Și exact asta e pericolul din mesajul lui Coldea, nu că spune că lumea e instabilă, lumea chiar e instabilă. Pericolul este că folosește instabilitatea ca argument pentru a reintroduce serviciile secrete în centrul puterii.
Iar România nu-și poate permite să facă asta. Nu-și permite pentru că nu există democrație cu două guverne, unul ales și unul nevăzut. Nu-și permite pentru că orice serviciu secret care intră în decizia politica devine, inevitabil, actor politic. Nu-și permite pentru că atunci când securitatea decide, libertatea devine negociabilă, și când libertatea devine negociabilă, urmează frica. Iar după frică urmează obediența.
Asta este logica tuturor regimurilor totalitate care au murit urât dar cu milioane de destine umane distruse. România are nevoie de servicii secrete puternice, profesioniste, bine dotate și respectate. Da. Dar România are nevoie și de o regulă sfântă, care nu se negociază nici la Davos, nici la București. Serviciile informează, politicienii decid, parlamentul controlează și cetățeanul sancționează. Orice altă redefinire de misiune e doar o perdea de fum pentru o ambiție veche, puterea fără răspundere.
Verdictul este simplu. nu putem permite reîntoarcerea României la statul paralel, nu putem permite ca viitorul Neamului Românesc să fie decis de instituții nealese și nu putem accepta ca un fost arhitect al unei epoci întunecate în democratia Românească să ne dea lecții despre cum trebuie condusă o țară liberă.
România nu are nevoie de jupâni în serviciile secrete, România are nevoie de lege, de control democratic, de curaj. Și de un singur lucru pe care niciun serviciu secret nu îl poate înlocui, voința poporului.
Ninel PEIA
Senator al României
Chestor al Senatului
Comentează