Mai multe fragmente de chihlimbar descoperite în regiunea pădurii amazoniene din Ecuador, care conţin un tezaur de fosile bine conservate de viespi, ţânţari, muşte, gândaci şi alte insecte, oferă o nouă imagine despre ecosistemul din perioada cretacică din America de Sud, plin de activitate în urmă cu 112 milioane de ani, în epoca dinozaurilor, informează Reuters, potrivit Agerpres.
Chihlimbarul este o răşină fosilizată de copac. Uneori, chihlimbarul conţine bioincluziuni - animale, plante şi ciuperci care au rămas captive în substanţa lipicioasă înainte ca aceasta să se întărească şi, în cele din urmă, să se fosilizeze.
Bucăţile de chihlimbar descoperite de cercetători într-o carieră din apropiere de oraşul Archidona, din provincia ecuadoriană Napo, conţin bioincluziuni de insecte şi chiar o parte dintr-o pânză de păianjen. Rămăşiţe de plante fosilizate au fost găsite în sedimentele din apropiere.
Aproape toate zăcămintele importante de chihlimbar descoperite până în prezent se află în emisfera nordică, iar descoperirea din Ecuador reprezintă cel mai mare zăcământ de chihlimbar din era dinozaurilor descoperit până în prezent în America de Sud. Regiunea făcea parte din Gondwana, o masă continentală antică şi extinsă, care s-a fragmentat în cele din urmă, formând America de Sud, Africa, Antarctica, Australia, Peninsula Arabică şi subcontinentul indian.
"Descoperirea unui nou sit de o asemenea importanţă pe vechiul continent Gondwana ne oferă informaţii foarte valoroase dintr-o regiune despre care aveam, până acum, puţine date referitoare la organismele care au trăit acolo", a declarat paleoentomologul Xavier Delclos de la Universitatea din Barcelona, autorul principal al studiului publicat în revista Communications Earth & Environment.
Insectele descoperite în chihlimbar includ musculiţe - atât unele care înţeapă, cât şi altele care nu înţeapă - precum şi afide, viespi, tricoptere şi gândaci, potrivit cercetătorilor.
Pe baza cunoştinţelor despre ecologia insectelor similare care există în prezent, cele găsite în chihlimbar oferă informaţii despre ecosistemul în care trăiau, potrivit paleoentomologului şi coautorului studiului Monica Solorzano Kraemer de la Institutul de Cercetare Senckenberg din Frankfurt, Germania.
De exemplu, ţânţarii care înţepau se hrăneau cel mai probabil cu sângele dinozaurilor care cutreierau regiunea la acea vreme.
"Chihlimbarul conservă în esenţă exoscheletele micilor organisme din trecut. Conservarea acestor structuri exterioare este atât de excelentă încât, la microscop, ele pot arăta ca nişte organisme proaspăt moarte, deşi au o vechime de milioane de ani", a declarat Xavier Delclos.
"Răşina este lipicioasă şi este produsă de copaci pentru a bloca agenţii patogeni, astfel încât captează orice organism viu din interiorul sau din jurul copacului. Odată expusă la aer, răşina se polimerizează şi se întăreşte, iar dacă este îngropată într-un mediu lipsit de oxigen timp de milioane de ani, se transformă în chihlimbar. Organismele fără schelete mineralizate sunt rare în registrul fosilelor, dar chihlimbarul păstrează multe dintre ele în condiţii excepţionale, cum nicio altă rocă nu o poate face", a adăugat Xavier Delclos.
Fosilele descoperite în Ecuador datează dintr-o perioadă importantă de tranziţie în istoria florei Pământului, când plantele cu flori au devenit dominante. Rămăşiţele fosilizate ale plantelor au dezvăluit o parte din flora existentă la acea vreme în zona respectivă. Fosilele au indicat că plantele cu flori reprezentau pe atunci aproximativ 37% din floră.
Plantele cu flori, numite angiosperme, reprezintă în prezent cel mai mare şi mai divers grup de plante de pe Terra, reprezentând aproximativ 80% din plantele de pe planeta noastră. Ele produc flori şi generează seminţe în fructe şi au apărut pentru prima dată în timpul Cretacicului, ultima perioadă din era dinozaurilor.
Cele mai apropiate rude ale lor sunt gimnospermele, un grup care le-a precedat în perioadele geologice ale Terrei şi din care fac parte coniferele şi alte câteva specii.
Descoperirea fosilelor în Ecuador "deschide o fereastră către modul în care a avut loc tranziţia de la pădurile de gimnosperme la pădurile de astăzi, dominate de angiosperme", a explicat Xavier Delclos.
Comentează