În această perioadă, asistăm la un fenomen îngrijorător care pune stăpânire pe România, o rescriere halucinantă a istoriei, care poate produce mai mult râu decât ne-am fi imaginat vreodată.
În schimb, ce observăm? Fascismul, legionarismul și antisemitismul sunt readuse în discursul public.
Sunt curios câți vorbeau despre fascism și antisemitism până la alegerile din noiembrie 2024. Și tot atât de curios sunt câți politicieni realizează că această amplificare a extremelor în societate, alimentată atât de parlamentarii Puterii, cât și de cei ai Opoziției, riscă să aibă efecte devastatoare și să dea naștere la tot felul de acte de fanatism.
Dar nu voi începe cu „Legea Vexler”, ci cu ce s-a întâmplat de 1 Decembrie 2025.
Un fenomen îngrijorător pune stăpânire pe România: cancel culture
Cu ocazia Zilei Naționale a României, președintele Nicușor Dan a semnat un decret de decorare prin care i-a conferit Ordinul „Virtutea Militară” în grad de Cavaler, cu însemn de pace, pentru militari, colonelului în retragere, veteran de război, Banu Vasile Ion.
Un fost consilier al lui Traian Băsescu - nu-i mai pomenesc numele - a avut o ieșire halucinantă pe rețelele de socializare, criticând decorarea unui veteran de război care a luptat pe frontul de Est.
Mai mult, el a afirmat cu subiect și predicat că România nu a intrat într-un război pentru reîntregirea patriei, ci pentru „o campanie de exterminare rasială”. Delir total!
Atacul virulent al lui CTP la Eminescu, Cioran, Iorga, Kogălniceanu, Alecsandri, Goga și Slavici
Anterior, în luna noiembrie, Cristian Tudor Popescu a postat un text pe pagina de Facebook, atacând, pe tema antisemitismului, personalități precum Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, Mihail Kogălniceanu, Octavian Goga, Ioan Slavici, Vasile Alecsandri, B.P. Hașdeu, Ion Brătianu, Vasile Conta, A.D. Xenopol și Emil Cioran.
Postarea lui CTP a strâns mii de reacții.
Vorbim de același Cristian Tudor Popescu care a legitimat intervenția minerilor la Mineriada din 13-15 iunie 1990.
„Că pe 13 iunie a avut loc în București o tentativă de lovitură de stat este un fapt a cărui negare nu poate fi discutată decât în termenii cretinismului sau candorii, după cum se exprima dl Răzvan Teodorescu.
Oricine s-a aflat în acele ore la Televiziune, la Interne sau la Poliție poate rememora mirosul sălbăticiei și fricii care pluteau în aer.
E lesne de înțeles că imaginile din seara aceea, transmise de TVR, și mai ales lipsa oricăror imagini, vreme de 40 de minute, pe micul ecran, au creat, inevitabil, o stare de tensiune, de panică, în întreaga țară.
Ceea ce s-a întâmplat a doua zi în București, începând cu primele ore ale dimineții, a fost o reacție tot atât de inevitabilă; spirala violenței, odată inițiată, urcă întruna.
Această reacție s-ar fi produs și în lipsa apelului prezidențial, care a avut ca principal efect diminuarea creditului de care se bucură Președintele și Guvernul. În aceste condiții, comportamentul grupurilor minerești și muncitorești nu a fost, nici nu avea cum să fie, pașnic”, scria CTP, în iunie 1990.
Același om ne ține azi lecții de istorie.
Silviu Vexler și ruperea afișului cu Eminescu și Iorga
În ziua în care propria-i lege a fost adoptată de Parlamentul României, deputatul Silviu Vexler a făcut un gest reprobabil de la Tribuna Parlamentului.
A rupt un afiș care conținea, printre altele, chipurile lui Eminescu, Iorga și Alecsandri.
Ulterior, Vexler și-a cerut scuze pentru gestul său: „Eu am greșit, dar am greșit pentru că am rupt hârtia care nu avea nicio legătură cu persoanele care erau acolo. Pentru gestul ruperii, eu îmi cer scuze!”.
El a acuzat faptul că parlamentarii Opoziției l-au îmbrâncit și amenințat, acesta fiind, potrivit spuselor sale, motivul pentru care a acționat astfel.
Întorcându-ne la legea care a trecut de votul Parlamentului, aceasta nu a suferit nicio modificare față de varianta inițială, chiar dacă președintele Nicușor Dan a cerut reexaminarea acesteia, constatând că ar putea conduce la abuzuri.
Așadar, putem spune că Parlamentul i-a dat, pur și simplu, cu flit președintelui României.
Nu are o susținere reală în Parlament și, așa cum am scris deja, trebuie să poarte negocieri clare cu partidele de la guvernare, ca să nu se trezească cu un nou eșec.
Închei cu o întrebare: Domnule Vexler, ce părere aveți despre Teșu Solomovici, scriitor român de etnie evreiască, autor al unei cărți despre viața lui Ion Antonescu, care, într-un interviu dat în urmă cu 14 ani, spunea că trebuie să existe „o linie de mijloc”?
Eugen DINU - comentariul este asumat integral de autor
Comentează