Lanurile de grâu din afara orașului Seqalbia, lângă orașul sirian Hama, ar trebui să fie aurii și încărcate de cereale, notează BBC.
În schimb, cele 40 de dunumuri (10 acri) ale lui Maher Haddad sunt uscate și goale, abia dând o treime din recolta lor obișnuită.
„Acest an a fost dezastruos din cauza secetei”, a spus fermierul în vârstă de 46 de ani, reflectând asupra terenului care l-a costat mai mult să semene decât a dat înapoi.
Câmpurile sale au produs doar 190 kg (418 lbs) de grâu pe dunum - mult sub 400-500 kg de care se bazează într-un an normal.
„Nu am recuperat ceea ce am cheltuit pe agricultură; am pierdut bani. Nu pot finanța anul viitor și nu pot acoperi costul hranei și al băuturii”, a declarat domnul Haddad pentru BBC.
Având două fiice adolescente de hrănit, acum împrumută bani de la rude pentru a supraviețui.
Lupta domnului Haddad se regăsește în toată Siria, unde cea mai gravă secetă din ultimii 36 de ani a redus recoltele de grâu cu 40% și împinge o țară - în care aproape 90% din populație trăiește deja în sărăcie - în pragul unei crize alimentare mai ample.
Un raport al Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) estimează că Siria se va confrunta cu un deficit de grâu de 2,73 milioane de tone în acest an, echivalentul nevoilor alimentare anuale pentru 16,25 milioane de oameni.
Fără mai mult ajutor alimentar sau capacitatea de a importa grâu, criza foametei din Siria se va agrava dramatic, a avertizat Piro Tomaso Perri, ofițer principal de program FAO pentru Siria.
„Insecuritatea alimentară ar putea atinge niveluri fără precedent până la sfârșitul anului 2025 sau la mijlocul anului 2026”, a spus el, menționând că peste 14 milioane de sirieni - șase din 10 persoane - se luptă deja să mănânce suficient. Dintre aceștia, 9,1 milioane se confruntă cu foametea acută, inclusiv 1,3 milioane în condiții grave, în timp ce 5,5 milioane riscă să alunece în criză fără o intervenție urgentă.
Același raport a arătat că precipitațiile au scăzut cu aproape 70%, paralizând 75% din terenurile agricole din Siria alimentate cu ploaie.
„Aceasta este diferența dintre familiile care pot rămâne în comunitățile lor sau care sunt forțate să migreze”, a spus dl Perri. „Pentru gospodăriile urbane, aceasta înseamnă creșterea prețurilor la pâine. Pentru familiile rurale, aceasta înseamnă prăbușirea mijloacelor lor de trai.”
Familiile de fermieri vând deja animale pentru a suplimenta veniturile pierdute din grău, reducând numărul de mese zilnice, iar ratele de malnutriție au crescut în rândul copiilor și al femeilor însărcinate.
Totuși, implicațiile secetei se extind mult dincolo de miile de kilometri de terenuri agricole sterpe.
Grâul este o cultură de bază în Siria. Este ingredientul principal pentru pâine și paste - două alimente de bază care ar trebui să fie alimente ieftine pentru familii. Așadar, odată cu lipsa aprovizionării cu grău, costul crește.
Pentru văduva de 39 de ani, Sanaa Mahamid, a-și permite pâinea a devenit o luptă uriașă.
Având șase copii cu vârste cuprinse între nouă și 20 de ani, ea se bazează pe salariile a doi fii, dar salariile lor nu sunt suficiente pentru a acoperi cheltuielile de bază ale familiilor.
„Uneori împrumutăm bani doar pentru a cumpăra pâine”, a spus ea.
Anul trecut, o pungă de pâine a costat-o pe Sanna 500 de lire siriene (4,1 dolari; 3 lire sterline; 3,5 euro), dar acum costă 4.500 de lire siriene. Pentru a-și hrăni familia, Sanaa are nevoie de două pungi pe zi - o cheltuială de 9.000 de lire sterline, înainte de a lua în considerare orice alte alimente.
„Este prea mult. Aceasta este doar pâine și avem nevoie de alte lucruri”, a spus ea. „Dacă prețul pâinii crește din nou, aceasta va fi o problemă mare. Cel mai important lucru este pâinea.”
Criza este o provocare pentru președintele interimar Ahmed al-Sharaa, în timp ce administrația sa lucrează pentru reconstrucția Siriei în urma conflictului de 14 ani și a înlăturării fostului lider Bashar al-Assad în decembrie 2024.
Agențiile internaționale, precum Programul Alimentar Mondial (PAM) al ONU, se grăbesc să intervină alături de guvern pentru a oferi subvenții pentru pâine celor care riscă să se confrunte cu o insecuritate alimentară severă.
Însă oficialii din domeniul ajutorului umanitar avertizează că subvențiile sunt doar o soluție temporară și că stabilitatea pe termen lung a Siriei depinde de posibilitatea fermierilor de a rămâne pe terenurile lor și de a-și menține producția.
„Încercăm să menținem oamenii în domeniul agriculturii”, a declarat Marianne Ward, directoarea de țară a PAM pentru Siria. Ea a depus eforturi pentru a acorda 8 milioane de dolari (6 milioane de lire sterline; 6,9 milioane de euro) în plăți directe micilor fermieri - aproximativ 150.000 de persoane - care și-au pierdut toate recoltele.
„Dacă nu vei face bani, vei părăsi pământul. Și atunci nu vei mai avea oameni care să lucreze în sectorul agricol, care este esențial pentru economie”, a spus ea.
Dar, după mai bine de un deceniu de război, sectorul agricol din Siria era deja afectat de colaps economic, sisteme de irigații distruse și câmpuri minate.
Dr. Ali Aloush, directorul pentru agricultură al regiunii Deir al-Zour, grânarul Siriei, a declarat că câmpurile de grâu trebuie irigate de patru până la șase ori pe sezon, dar că, din cauza lipsei de ploaie, majoritatea fermierilor nu pot ține pasul.
„Principala preocupare a fermierului este în primul rând asigurarea apei, iar apa necesită combustibil. Prețul combustibilului a crescut vertiginos. A ajuns la 11.000 - 12.000 de lire sterline siriene pe litru”, a spus dr. Aloush.
Prețul ridicat al combustibilului și întreruperile de curent au însemnat că pompele de apă erau inaccesibile, iar mulți cultivatori erau deja împovărați de datorii.
Dr. Aloush spune că o prioritate pentru departamentul său și guvernul de tranziție de la Damasc este investirea de bani în proiecte de irigații - cum ar fi sistemele de irigații cu picurare alimentate cu energie solară - care vor face apa mai accesibilă fermierilor.
Însă proiecte de acest gen necesită timp și bani - luxuri de care cultivatorii de grâu nu dispun în prezent.
Așadar, pentru milioane de sirieni din întreaga țară, există un singur lucru de făcut în lunile următoare: să se roage pentru ploaie.
Comentează