Deputata PSD Diana Tușa susține că dezbaterea publică privind scăderea vârstei răspunderii penale a minorilor riscă să fie influențată excesiv de emoție și cere ca discuția să fie purtată pe baza discernământului copiilor și a responsabilității statului de a-i proteja.
Reacție la dezbaterile din spațiul public
Într-o postare pe Facebook, Diana Tușa afirmă că discuțiile apărute în ultimele zile despre înăsprirea regimului de răspundere penală a minorilor i-au stârnit îngrijorare și că este nevoie de argumente, nu de reacții impulsive.
„Știu că nu o să fie pe placul multora ce voi scrie în continuare, dar îmi asum. V-aș ruga însă să rămânem în sfera argumentelor…
Vă spun sincer, m-au îngrozit discuțiile din ultimele zile referitoare la regimul răspunderii penale a minorilor. De la “trebuie să stea 20 de ani la pușcărie” până la ”trebuie neapărat coborâtă vârsta”, parcă toți am uitat că este vorba de copii. Și îi tratăm ca pe adulți!”, scrie Tușa pe rețelele de socializare.
Deputata face referire la tragedia de la Cenei, unde 3 minori au omorât un adolescent de 15 ani, arătând că, deși evenimentul este unul grav, deciziile legislative nu ar trebui luate sub presiunea emoțiilor.
„Într-adevăr, nu poate să nu te cutremure tragedia de la Cenei! Cu toate acestea nu putem modifica regimul de răspundere penală a minorilor sub imperiul emoției, fie ea și una atât de puternică. Și, mai ales, fără a vedea, imaginea de ansamblu a întregului caz.”, susține deputata.
Discernământul, nu vârsta, elementul esențial
Diana Tușa subliniază că, în opinia sa, problema centrală nu este vârsta, ci capacitatea copilului de a avea discernământ. Ea amintește că legislația actuală prevede că minorii între 14 și 16 ani răspund penal doar dacă se dovedește, prin expertiză, că au discernământ.
„Pentru că nu doar #vârsta este importantă, ci esențial este #discernământul pe care îl are sau nu un copil. Nu degeaba, în actuala reglementare, care există în multe alte state, nu doar în România, minorul cu vârsta între 14 și 16 ani răspunde DOAR dacă se dovedește, prin expertiză, că a avut discernământ”, adaugă Tușa.
Ea atrage atenția că discernământul nu poate fi stabilit automat prin lege și că nu poate fi presupus în funcție de o limită de vârstă.
„Ca să fie clar: în niciun caz, discernământul nu se stabilește prin lege, hocus-pocus! Pentru că nu poți stabili prin lege că un copil de 14 ani - cum este acum, sau 13 ani – cum se solicită modificarea, are automat capacitatea de a înțelege diferența între bine și rău, poate discerne între ce este corect și ce este greșit sau poate înțelege impactul alegerilor făcute asupra lui și asupra celorlalți.”
Rolul mediului și al educației
Deputata explică faptul că nivelul de maturitate al unui copil depinde de mai mulți factori, nu doar de inteligență sau vârstă.
„Discernământul ține nu doar de inteligență, ci mai ales de #dezvoltarea fiziologică a copilului, dar și de educație și de #mediu în care acel copil crește. Copii de aceeași vârstă pot avea niveluri total diferite de maturitate. La fel, un copil poate fi extrem de matur în anumite cazuri și extrem de imatur în altele. Orice părinte vede aceste lucruri la propriul copil…”, susține ea.
În acest context, Diana Tușa afirmă că adevărata problemă nu este limita de vârstă, ci lipsa de implicare și funcționarea deficitară a unor instituții.
„De aceea, cred cu tărie că #nu vârsta este problema în acest caz. Ci nepăsarea, indiferența.
Un caz clasic al unei familii cu probleme, un mediu total impropriu de dezvoltare pentru un copil, coroborat cu incapacitatea sistemului de învățământ românesc și impotența statului de a-și ocorti minorii”, arată Tușa.
Copilul, văzut și ca victimă
Deputata mai susține că datele apărute în spațiul public indică faptul că tragedia ar fi putut fi prevenită și că minorul implicat trebuie privit și ca o victimă.
„Datele apărute ne arată că această tragedie putea fi prevenită. Nimeni nu se naște infractor. Poate deveni însă.
Știu că voi supăra pe mulți, dar, înainte de toate, acest copil este el însuși o victimă. O victimă care trebuie ajutată, nu condamnată la o distrugere sigură. O victimă care are nevoie de tratament, nu de pușcărie”.
În opinia sa, dezbaterea ar trebui să se concentreze pe capacitatea statului de a proteja minorii și pe măsurile care pot preveni astfel de situații.
„De aceea, înainte de a-l condamna, trebuie să privim în jur cu atenție. Discuția nu ar trebui să fie despre scăderea sau menținerea vârstei răspunderii penale, ci despre funcționarea statului, despre ce trebuie schimbat astfel încât statul să își poată ocroti cu adevărat minorii”, consideră Tușa.
Avertisment privind consecințele unei abordări punitive
În finalul postării, Diana Tușa avertizează că o abordare strict punitivă ar putea duce la eliminarea oricărui prag de vârstă pentru răspunderea penală.
„PS. Dacă ne interesează doar Legea Talionului - ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, cu alte cuvinte dacă ne interesează doar să sancționăm fapta, indiferent de vârsta persoanei, atunci nu mai are sens niciun prag de vârstă pentru răspunderea penală și vom ajunge să condamnăm minori cu vârste din ce în ce mai fragede care, din neștiință și din lipsă de discernământ, provoacă astfel de tragedii cumplite…”, conchide Tușa.
Comentează