Și azi, ca și în ultimele săptămâni, dezbaterea publică a fost dominată de tema așa-numitei reforme administrative. Termenul este folosit insistent, dar conținutul măsurilor anunțate indică altceva. Discuția reală vizează reducerea cheltuielilor din sistemul administrativ, nu o reformă structurală propriu-zisă.
O reformă presupune redesenarea competențelor instituționale și reorganizare funcțională coerentă, presupune criterii de performanță, digitalizare și corelarea responsabilităților cu resursele. În absența acestor elemente, vorbim despre ajustări bugetare, nu despre transformare instituțională. Folosirea termenului „reformă” creează o percepție de profunzime care nu este susținută de realitatea efectivă a măsurilor propuse.
Nu poți solicita tăieri repetate, așa cum o face premierul, acolo unde ajustările au fost deja realizate. Există ministere conduse de social democrați care au operat reduceri consistente în lunile anterioare. Spre exemplu, Ministerul Agriculturii a diminuat cheltuielile cu aproximativ 14%, Secretariatul General al Guvernului a redus deja 6% și mai are o marjă limitată, iar in cazul sistemului de sănătate, ministrul Rogobete a declarat ca taie de la minister, dar nu va fi niciodată de acord să taie de la personalul medical, lucru pe care cu toții îl înțelegem. Și Bogdan Ivan, Ministrul Energiei, se alătură colegilor lui din guvern.
Așadar, problema de fond este aplicarea liniară a unui procent identic, în condițiile în care administrația publică nu este omogenă și nu funcționează la aceeași capacitate, lucru pe care Bolojan, cu imaginea lui de expert în administrația publică, ar fi trebuit să-l știe.Unele structuri au spațiu de optimizare, altele operează la limită funcțională. O reducere uniformă poate genera blocaje în sectoare critice, iar sistemul sanitar și sistemul educațional sunt primele expuse riscurilor.
Refuzul formulat de miniștrii PSD trebuie înțeles în logica responsabilității instituționale asumate, pentru că ei nu contestă necesitatea ajustărilor bugetare în administrația publică, ci metoda uniformă, aplicată fără analiză sectorială riguroasă. Diferența este una de calibrare și de protejare a funcționalității serviciilor publice. A transforma această poziție într-un presupus blocaj al reformei deturnează sensul discuției, când de fapt, miza reală este evitarea unor decizii grăbite care pot afecta sistemele critice.
Înțelegem din zona PSD că faptele administrative sunt deja vizibile și pot fi verificate obiectiv. Miniștrii au operat reduceri, au făcut reorganizări și au aplicat măsuri de eficientizare acolo unde analiza a indicat necesitatea. Ajustările realizate nu sunt teoretice, ci cuantificabile în procente și structuri simplificate. Această abordare arată că există voință de disciplină bugetară, dar și discernământ instituțional.
Așteptăm însă și de la ceilalți miniștrii reducerile făcute responsabil, fără compromiterea funcționării serviciilor publice esențiale, fără măsuri grăbite adoptate sub presiune politică și fără transferarea costurilor către sectoarele deja vulnerabile ale administrației.
un comentariu de Sarmiza Andronic, analist politic
Comentează