Camelia Bogdan a ajuns judecător la Tribunalul București în 2009, deși la concursul de promovare organizat de Consiliul Superior al Magistraturii s-a clasat pe ultimul loc.
În noua sa carte, „Singur împotriva tuturor”, Mugur Ciuvică susține că judecătoarea Bogdan a obținut cea mai mică medie dintre cei 13 candidați rămași în competiție, 8,05, inclusiv nota 7 la proba practică. Inițial, CSM a validat promovarea doar a primilor șapte candidați, în limita posturilor anunțate oficial. Ulterior însă, la câteva luni distanță, instituția a constatat existența a încă 11 posturi vacante la Tribunalul București. Acestea au fost ocupate prin „valorificarea” rezultatelor concursului deja încheiat, mecanism care i-a permis și Cameliei Bogdan să promoveze, deși fusese respinsă. Grupul de Investigații Politice, organizație condusă de Ciuvică, a publicat astăzi documentele CSM referitoare la concurs.
„În 31 mai 2009, Consiliul Superior al Magistraturii a organizat un „concurs de promovare în funcții de execuție efectivă și pe loc a judecătorilor și procurorilor”. Pentru promovarea la Tribunalul București au fost scoase la concurs 7 posturi de judecător.
La concurs s-au înscris 14 magistrați, dar unul nu a îndeplinit condițiile de participare, așa că pe cele 7 locuri au rămas 13 candidați.
Unul dintre cei 13 candidați rămași era o judecătoare de la Judecătoria Constanța. Numele ei: Camelia Bogdan.
Camelia Bogdan, care și-a ales ca disciplină de concurs Dreptul penal, s-a clasat pe ultimul loc, locul 13, obținând cea mai mică medie generală dintre toți candidații, 8.05.
Concursul a constat în susținerea a două probe scrise tip grilă, una pentru verificarea cunoștințelor teoretice și alta pentru verificarea cunoștințelor practice. La proba de cunoștințe practice, Camelia Bogdan a primit nota 7.
Rezultatele finale obținute de candidați, după soluționarea contestațiilor, au fost publicate pe 16 iunie 2009. Promovarea la Tribunalul București s-a făcut în ordinea mediilor obținute și în limita numărului de posturi aprobate.
Prin Hotărârea Plenului nr. 1206 din 9 iulie 2009, CSM a validat rezultatele obținute de candidați și a decis promovarea la Tribunalul București a celor 7 candidați care obținuseră cele mai mari medii.
Clasându-se ultima, Camelia Bogdan nu a promovat la Tribunalul București”.
Cu toate acestea, Camelia Bogdan, cel mai slab candidat la concursul de promovare din mai 2009, a ajuns totuși să promoveze la Tribunalul București în baza acestui concurs.
Cum a fost posibil?
Citând documentele CSM, Ciuvică spune, „în octombrie 2009, CSM a descoperit, „din evidențele direcției de resort”, că la Tribunalul București erau vacante alte 11 posturi.
Potrivit Legii 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, în vigoare la acel moment, promovarea judecătorilor se făcea numai prin concurs, în limita locurilor vacante existente. Posturile vacante pentru care se organiza concurs erau comunicate tuturor judecătorilor, prin curțile de apel și, de asemenea, publicate pe paginile de internet ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Institutului Național al Magistraturii, ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și în trei cotidiane centrale, cu cel puțin 60 de zile înainte de data stabilită pentru concurs.
În Regulamentul CSM privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor exista însă o portiță care permitea ca judecătorii care au participat fără succes la un concurs să obțină totuși promovarea dacă apăreau alte posturi vacante. Aceștia puteau să solicite „valorificarea” rezultatelor obținute la concursul la care au participat, cu condiția să fi obținut cel puțin media generală 7 și nu mai puțin de 5 la fiecare dintre probe.
Mai era o condiție: posturile trebuiau să se vacanteze în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului. Dacă termenul de 6 luni expira, atunci trebuia organizat un nou concurs.
Așa că, în 29 octombrie 2009, prin Hotărârea nr. 1896A, CSM s-a grăbit să constate, că, de fapt, numărul posturilor vacante de la Tribunalul București era mult mai mare. De la data comunicării rezultatelor finale ale concursului la care Camelia Bogdan se clasase pe ultimul loc (16 iunie 2009) trecuseră 4 luni și jumătate. Cele 11 posturi vacante nou descoperite n-au mai fost „comunicate tuturor judecătorilor”, ci au fost ocupate de candidații care nu promovaseră, printre care și, ultima pe listă, Camelia Bogdan.
Cum se face că, în interval de câteva luni, au apărut posturile vacante la Tribunalul București? Cum se face că nu a fost vorba de 1-2 posturi vacante, ci de un număr foarte mare (pentru a o putea promova pe Camelia Bogdan, clasată ultima, era nevoie de promovarea tuturor celorlalți participanți la concurs)? Cum se face că, în loc să se organizeze un nou concurs, s-a „valorificat” concursul la care Camelia Bogdan luase cea mai mică notă?
Cert este că judecătoarea Bogdan a ajuns să promoveze la Tribunalul București nu în baza rezultatului obținut la concursul de promovare, ci în urma unei „valorificări”.
Comentează